Persoanele care au intentia de a-si lua propria viata nu cauta de fiecare data sfaturi sau alti oameni cu care pot discuta. Daca ar exista o modalitate prin care comportamentul suicidal sa fie prezis, ar putea fi salvate cel putin 1 milion de vieti in fiecare an.
"Este o tragedie care poate fi prevenita", a explicat Alexander Niculescu, psihiatru la Universitatea Indiana.
Din cauza complexitatii creierului si inaccesibilitatea acestuia, cautarea unor predictori ai riscului de suicid s-a concentrat pe semne moleculare sau pe biomarkeri. Acesti biomarkeri ajuta la indicarea persoanelor care prezinta un risc mai mare. Niculescu si colegii sai au descoperit sase astfel de biomarkeri in sange care pot identifica persoanele cu risc de sinucidere. Cercetarea a fost publicata in Molecular Psychiatry.
Studiul cercetatorului roman a avut patru faze distincte. In primul rand, echipa de cercetatori a identificat noua barbati cu tulburare bipolara, care au oscilat de la o atitudine care nu prezenta ganduri suicidale la insticte puternice de sinucidere. Cercetatorii au cautat modificari in expresia genelor in celulele sanguine ale barbatilor. Acesti biomarkeri au fost comparati cu cercetarile anterioare, care s-au concentrat pe genele asociate cu bolile mentale si cu suicidul si au descoperit mai mult de 41 de biomarkeri care au fost implicati.
Apoi, cercetatorii au verificat rezultatele cu probele de sange prelevate de la noua persoane care s-au sinucis. Acest lucru le-a permis sa restranga lista biomarkerilor de la 41 la 13. Dupa supunerea biomarkerilor unor teste mai riguroase, echipa lui Niculescu a ramas cu sase biomarkeri. Intreaga echipa de cercetare considera ca acestia sunt indicativi ai riscului de suicid.
Pentru a verifica daca acesti biomarkeri ar putea prezice tentativele de sinucidere, cercetatorii au analizat datele de expresie ale genelor de la 42 de oameni cu tulburare bipolara si de la 46 de barbati cu schizofrenie. Acestia au gasit legaturi cu patru biomarkeri, mai ales in grupul persoanelor care sufereau de tulburare bipolara. Acest lucru arata ca genele active nu erau doar "markeri de stare", ce indicau riscul imediat, ci "markeri de trasatura", ce indica riscul pe termen lung. Atunci cand biomarkerii au fost combinati cu masuratori clinice ale starilor mentale si de dispozitie, acuratetea cu care cercetatorii au putut prezice rata spitalizarilor cauzate de tentativele de sinucidere a crescut de la 65% la peste 80%.
Cel mai puternic predictor a fost un biomarker codificat de o gena numita SAT1.
"Cercetarea noastra deschide o noua fereastra care ne lasa sa observam ce fundamentul biologic a ceea ce se petrece", a spus Niculescu pentru revista Nature.
Ghanshyam Pandey, psihiatru la Universitatea Ilinois a declarat ca munca lui Niculescu este un pas importat in studiul biomarkerilor psihiatrici, dar esantionul mic pe baza caruia s-a realizat studiul arata ca rezultatele trebuie sa fie validate in grupuri mult mai mari. "Aceasta este o mare provocare", a adaugat Pandey.
Niculescu spune ca acest tip de cercetare este efectuata, in mod normal, pe grupuri mai mari, dar ca el si colegii sai au folosit metode riguroase pentru a elimina alarmele false.
"Urmatorul pas este sa ne indreptam atentia catre nivelurile acestor biomarkeri la populatia generala si in cadrul altor populatii de risc, precum cele cu depresie sau cele foarte stresate[...] Sinuciderea nu este asociata doar cu bolile psihice. Este un comportament foarte complex", a explicat Alexander Niculescu.
Sursa: Nature.com
