Tratamentul herniilor abdominale – ecuatie cu 3 variabile: diametrul orificiului herniar, tipul de plasa, modalitarea de fixare a plasei

Daca Profesorul Rives unul dintre cei mai mari herniologi ai secolului XX spunea ca hernia e doar o gaura in peretele abdominal, herniologii secolului XXI spun ca hernia poate fi debutul unei drame abdominale! (Prof. Rosen)

In rezolvarea ecuatiei peretelui abdominal avem 3 variabile:

• diametrul orificiului herniar
• plasa (dimensiune, proprietati, porozitate)
• mijloace de fixare a plasei

Toate aceste variabile influenteaza major rezutatul ecuatiei peretelui abdominal.

Prima diametrul si localizarea orificiului herniar a devenit unul din parametri esentiali in clasificarea heriniilor:

Clasificarea dupa European Hernia Society

0 = no hernia detectable 1 = mai mic de 1,5 cm (one finger)

2 = mai mic de 3 cm ( two fingers) 3 = mai mare de 3 cm ( more than two fingers)x = not investigated

L = lateral/ indirect hernia M = medial/ direct hernia F = Femural hernia

Proprietatile plasei - dimensiunea plasei trebuie sa indeplineasca obligatoriu conditia de a depasi cu minim 5 cm marginile defectului - greutatea plasei: dupa cum se stie plasele se impart in plase cu greutate mare, plase usoare si plase ultrausoare.

Pentru herniile indirecte (L) dar si pentru herniile directe (M) cu diametru mic si mediu (stadiul 1 si 2) prima optiune trebuie sa fie plasa ultrausoara. Aceasta confera elasticitatea optima cicatricei parietale.

Folosirea plaselor ultrausoare in protezarea defectelor herniare mari (stadiul 3) mai ales in cazul herniilor directe (M) constituie un factor de risc suplimentar de recidiva. Acest tip de plase , nefiind rigide, au posibilitatea de a migra in defect.

Asadar, recomand folosirea unor plase mai rigide, cu greutate mai mare, in protezarea defectelor herniare mari (M3).

Porozitatea plasei cea de-a 3a caracteristica a plasei, influenteaza atat formarea cicatricei dar si rezistenta protezei intr-un eventual proces inflamator/infectios rar in chirurgia laparoscopica.

In privinta mijloacelor de fixare a plasei, sunt adeptul gesturilor de minima agresiune fata de structurile organismului; prin urmare fixez plasa cu adeziv acrilic produs ce mi-a dat mari satisfactii in ce priveste stabilitatea fixarii.

Totusi, in herniile cu diametru mare, unde am folosit pentru protezarea peretelui abdominal plasa mai rigida, am preferat fixarea plasei cu agrafe; practic, am facut un compromis intre soliditatea repararii defectului abdominal si gradul de confort al pacientului.

In concluzie, consider ca rezolvarea ecuatiei peretelui abdominal trebuie sa dea intotdeauna acelasi rezultat:

X + Y + Z =

Dar trebuie tinut cont de faptul ca X, Y si Z sunt variabile in care X (diametrul orificiului herniar) joaca rolul hotarator in alegerea lui Y (plasa) si a lui Z (mijloacelor de fixare).