Interviu Dr. Andrei Bud, MedLife: despre chirurgia generală și importanța deciziei informate a pacientului

Chirurgia generală este una dintre specialitățile medicale în care deciziile trebuie luate rapid, iar chirurgul este adesea pus în fața unor alegeri care influențează decisiv parcursul pacientului. Dr. Andrei Bud, medic specialist chirurgie generală în cadrul Hyperclinicii MedLife Genesys Arad, vorbește despre responsabilitatea chirurgului, despre limitele intervenției chirurgicale, despre beneficiile tehnologiilor moderne și despre importanța empatiei într-o profesie în care miza este, de cele mai multe ori, viața pacientului.

Când este intervenția chirurgicală cu adevărat necesară?

Una dintre cele mai importante responsabilități ale unui chirurg este aceea de a determina când o intervenție chirurgicală este cu adevărat necesară și când poate fi evitată. Nu toate afecțiunile necesită rezolvare operatorie imediată - multe pot fi gestionate conservator, prin tratamente medicamentoase sau prin monitorizare atentă.

Evaluarea corectă a pacientului înainte de a lua decizia operatorie este esențială. Mulți pacienți prezintă comorbidități - afecțiuni cardiace, pulmonare sau metabolice - care pot face ca riscurile unei intervenții chirurgicale să fie mai mari decât beneficiile potențiale. În aceste situații, chirurgul trebuie să evalueze cu atenție raportul risc-beneficiu și să ia în considerare alternative terapeutice

Dr. Bud subliniază importanța acestei abordări prudente: „Nu sunt adeptul tăiatului degeaba, doar de dragul de a face o intervenție. Sunt și patologii care pot fi ținute sub control, plus că trebuie făcută o evaluare corectă a pacientului până în operație, în ideea în care vin pacienți cu probleme și cu afecțiuni colaterale cărora o intervenție chirurgicală le-ar agrava celelalte patologii, inclusiv punerea vieții în pericol.”

Care sunt cazurile care pun cel mai mare accent pe resursele medicului?

O problemă majoră în sistemul de sănătate rămâne prezentarea tardivă a pacienților la specialist. De multe ori, teama sau lipsa educației medicale fac ca afecțiuni care puteau fi tratate simplu să evolueze spre complicații severe. În chirurgia generală, urgențele apărute pe fondul unor boli cronice netratate reprezintă cele mai mari provocări, deoarece organismul este deja fragilizat.

Complicațiile oncologice sunt, poate, cele mai dramatice exemple de „prea târziu”. Când un pacient ajunge la camera de gardă în stare critică, marja de manevră a chirurgului se restrânge considerabil. „Veniți în ultimul moment, uneori chiar cu afecțiuni oncologice descoperite efectiv în urgență și care au creat deja complicații. Un exemplu ar fi cancerul de colon, a cărui complicație este ocluzia intestinală - blocarea intestinului. Imediat încep dezechilibrele organismului, ajungându-se apoi chiar la perforația de organ. Iar în situația în care mai există și alte patologii - cardiace, pulmonare - acestea sunt date peste cap de așa natură încât recuperarea nu mai este posibilă, din păcate”, avertizează medicul.

Ce înseamnă cu adevărat să fii un „medic bun” în România de azi?

Dincolo de competențele tehnice și de anii de studiu, calitatea umană și capacitatea de a lucra în echipă definesc excelența în medicină.

Un medic bun nu este cel care pretinde că deține adevărul absolut, ci cel care știe să colaboreze și să ceară o a doua opinie atunci când cazul este complex. Medicina modernă este o muncă de echipă, o simbioză între specialiști din diverse domenii care converg spre binele pacientului. „Un medic bun este cel care colaborează cu colegii și căruia nu îi este frică să ceară ajutor, să ceară o părere într-un moment de impas. Pentru că medicina este muncă de echipă, nu individuală. Am cunoscut, cunosc și fac parte dintr-o echipă de medici buni”, spune dr. Bud.

Empatia rămâne, de asemenea, pilonul central. Capacitatea de a simți alături de pacient, fără a-ți pierde însă obiectivitatea clinică, este ceea ce umanizează profesia. „Medicalul e matematică - ai consultat, ai văzut analizele, ai pus un diagnostic și ai recomandat un tratament. Însă partea umană a meseriei implică din start comunicarea, abordarea emoțiilor, a temerilor, chiar și a așteptările pacienților. Empatia joacă un rol fundamental în abordarea pacientului - dacă un pacient suferă este imposibil să rămâi indiferent. Iar umanul este partea de livrare a medicalului, deci trebuie să fie o simbioză perfectă între cele două”, consideră dr. Andrei Bud.

Această implicare emoțională vine uneori cu un cost personal, mai ales în cazurile cu evoluție dificilă: „Chiar dacă operația este efectuată 100% corect fiecare organism răspunde în ritmul lui. Și sunt în fiecare an 1-2 astfel de pacienți, care te consumă și fizic și psihic”, spune medicul.

Pentru ca medicina românească să progreseze, este nevoie nu doar de infrastructură și tehnologie, ci și de medici dedicați care aleg să rămână în țară și să contribuie la dezvoltarea sistemului, spune dr. Bud, care, la rândul său, a refuzat diverse oferte de a profesa peste hotare: „Este foarte simplu să pleci, dar ce lași în urmă? Ești inginer - ai lăsat un cui, ești medic - ai lăsat un om. Și dacă toți pleacă, cine mai rămâne, nu mai facem nimic, nu mai dezvoltăm nimic în Sănătate?! România are nevoie pe de-o parte de infrastructură - materiale, tehnologie, dotări etc., dar și de o remunerație corectă pentru personalul medical.”