Afazie

Ea este rezultatul disfunctiei centrilor limbajului de la nivelul cortexului si a ganglionilor bazali sau a cailor de conducere ce ii conecteaza pe acestia.

Functia limbajului este localizata in special la nivelul lobului temporal postero-superior, lobului parietal inferior adiacent si conexiunii subcorticale dintre aceste regiuni - de obicei la nivelul emisferei drepte chiar si la persoanele stangace.

Lezarea oricareia dintre partile acestei regiuni triunghiulare (ex. prin infarct, tumora, traumatism sau degenerescenta) interfera cu un anumit aspect al functiei limbajului.

Prozodia (calitatea ritmului si intonatiei care adauga semnificatie limbajului) este de obicei infuentata de ambele emisfere dar uneori este afectata doar de disfunctia emisferei nondominante.

Afazia se deosebeste de afectiunile de dezoltare ale limbajului si de disfunctiile cailor motorii si ale musculaturii implicate in vorbire (disartrie). Ea se imparte, la modul general, in afazie receptiva si expresiva.

Afazia receptiva (sensitiva, a lui Wernicker) consta in incapacitatea de a intelege cuvintele sau de a recunoaste simbolurile auditive, vizuale sau tactile. Ea este cauzata de o boala a girusului temporal postero-superior al emisferei dominante. Adesea, este prezenta si alexia (pierderea capacitatii de a citii cuvinte).

In afazia expresiva (motorie, a lui Broca) intelegerea cuvintelor si capacitatea de conceptualizare sunt relativ pastrate dar este deteriorata capacitatea de a crea (pronunta) cuvinte. Acest tip de afazie este cauzat de o tulburare ce afecteaza partea postero-inferioara a lobului frontal. Ea genereaza adesea agrafia (incapacitatea de a scrie) si determina deteriorarea cititului oral.

Pacientii cu afazie Wernicke pronunta cuvintele obisnuite fluent, incluzand adesea fenomene lipsite de sens dar nu cunosc intelesul acestor cuvinte si corelatiile lor. Rezultatul este un amestec de cuvinte sau o “salata de cuvinte”. Pacientii cu afazie Wernicke nu sunt, de obicei, constienti ca discursul lor este de neinteles pentru ceilalti. Afazia  Wernicke este de obicei insotita de amputarea campului vizual drept, deoarece calea vizuala este in vecinatatea zonei afectate.

Pacientii cu afazie Broca inteleg si conceptualizeaza relativ bine dar, sunt incapabili sa formele cuvinte. De obicei, sunt afectate productia verbala si grafica (agrafie, disgrafie) determinand frustrari pacientului care incearca sa comunice cu ceilalti. Afazia Broca poate include si anomia (incapacitatea de a numi obiecte), precum si tulburari de prozodie.

Diagnostic:

Diagnosticul este clinic, incluzand adesea teste neuropsihologice, imagerie cerebrala (CT, RMN) necesare pentru identificarea cauzei.

Interactiunea verbala poate indentifica, in general, afaziile grosiere. Testarea pentru identificarea deficitelor specifice cuprinde evaluarea vorbirii spontane, denumirea, repetarea  cuvintelor, intelegerea, productia verbala, cititul si scrisul. Vorbirea spontana este evaluata pentru a se stabili fluenta, numarul de cuvinte pronuntate, abilitatea de a initia discursul, prezenta erorilor spontane, pauzele de gasire a cuvintelor, ezitarile, circumlocutiunile si prozodia. Initial, afazia Wernicke poate fi gresit diagnosticata ca delir. Cu toate acestea, afazia Wernicke este o pura tulburare de limbaj fara alte caracteristiciale delirului (ex. nivelele fluctuante, stari de constienta, halucinatii, inatentie).

Testarea cognitiva generala de catre un neuropsiholog sau de catre un terapeut al vorbirii si al limbajului poate identifica grade mai fine ale disfunctiilor, contribuind la planificarea schemei terapeutice si la evaluarea potentialului de vindecare. Sunt disponibile diferite teste pentru diagnosticul afaziilor (ex. testul Boston de examinare diagnostica a afaziei, Bateria Western pentru afazie, Testul Boston de denumire a obiectelor, Testul Vorbirii, Testul denumirii actiunilor).

Tehnicile imagistice cerebrale (CT sau RMN cu sau fara substanta de contrast) sunt necesare pentru caracterizarea leziunii (ex. infarct cerebral, hemoragie, masa tumorala). In continuare testele au rolul de a stabili etimologia leziunii identificata mai devreme.

Nu se cunoaste exact eficacitatea tratamentului dar majoritatea medicilor este de acord ca terapiile logopedice sunt de ajutor, cele mai mari progrese obtinandu-se cand terapia incepe cat mai repede de la debut.

Recuperarea este incluentata si de dimensiunea si localizarea leziunii, de gradul deficitului de limbaj, de varsta, educatie si de starea generala de sanatate a pacientului. Copiii sub 8 ani isi recapata adesea functia limbajului dupa leziunea severa a oricarei emisfere cererale. Dupa aceasta varsta, cea mai mare parte a recuperarii are loc in primele 3 luni dar ameliorarile continua in procente variabile pana la un an dupa debut.