Afazie

Cauze

Afazia este des întâlnită în diverse afecțiuni neurologice, atât acute, cât și cronice, care pot fi deopotrivă ireversibile sau tratabile. Ritmul de instalare a afaziei (acut sau lent progresiv), evoluția ei și simptomele asociate sunt elemente esențiale în stabilirea unui diagnostic și a unui plan de investigații și apoi de tratament.

Cele mai întâlnite cauze ale afaziei sunt:

• accidentele vasculare ischemice sau hemoragice: afazia se instalează brusc și este, de obicei, însoțită de alte simptome neurologice;
• tumorile cerebrale: evoluția este subacută sau lentă, în funcție de tipul tumorii și de reacția țesutului cerebral înconjurător;
• infecțiile cerebrale (bacteriene sau virale): tulburările de limbaj sunt, de obicei, însoțite de o stare generală proastă, febră, redoare de ceafă (mișcări limitate);
• traumatismele cerebrale (contuzii, hematoame subdurale sau epidurale);
• crizele epileptice: unele forme de epilepsie se pot manifesta cu episoade de tulburări de limbaj, cu sau fără pierderea conștienței;
• sindroamele de demență: demența Alzheimer (pacienții dezvoltă tulburări de limbaj în fazele mai avansate ale bolii), demența fronto-temporală (mai ales forma de afazie progresivă non fluentă), degenerescența cortico-bazală, boala Creutzfeldt-Jakob.

Simptome

În secolul al XIX-lea s-a stabilit că centrul vorbirii este localizat în emisfera stângă a creierului (dominant la 99% dintre dreptaci și la peste 70% dintre stângaci), în special în două zone:

• Broca - situată în lobul frontal inferior;
• Wernicke - situată în lobul temporal postero-superior.

Tipuri de afazie

În funcție de cauză, afazia poate fi unicul simptom sau poate fi însoțită de alte semne neurologice, cum ar fi:

• tulburări de sensibilitate și/ sau pareză pe o parte (aproape întotdeauna dreaptă) a corpului;
• tulburări vizuale (defect de câmp vizual);
• tulburări de praxis (capacitatea de a folosi obiecte sau de a executa anumite acțiuni);
• tulburări de memorie și alte dificultăți cognitive;
• tulburări de deglutiție;
• tulburări de comportament.

În funcție de zona afectată, se descriu mai multe tipuri de afazie:

Afazie Broca

În cazul afazei Broca (numită și non-fluentă, expresivă, anterioară sau motorie), limbajul devine lent, incomplet, cu anomie (incapacitate de a denumi obiecte) și cu afectarea pronunțată a gramaticii și a sintaxei.

Pacienții sunt conștienți de aceste aspecte și devin foarte frustrați, perseverează (repetă aceleași cuvinte spuse anterior, deși încearcă să spună altceva). Prozodia (calitatea ritmului și a intonației care adaugă semnificație limbajului) este modificată, iar pacienții nu pot repeta la cerere cuvinte sau propoziții.

Înțelegerea se menține, în general, însă pacienții pot avea totuși dificultăți în priceperea ordinelor complexe și multiple. De asemenea, poate fi afectată execuția anumitor mișcări specifice ale gurii, cum ar fi fluieratul, și poate apărea agrafia.

Având în vedere localizarea zonei Broca lângă cortexul motor, de obicei, examenul neurologic arată și o pareză facială pe partea dreaptă sau chiar pareza membrelor drepte.

Afazia Wernicke

Pacienții cu afazia Wernicke (numită și fluentă, receptivă, posterioară sau senzorială) vorbesc fluent, dar fără conținut, pot forma cuvinte noi, fără înțeles, nu pot fi urmăriți. Acest mod de a vorbi se numește și „salată de cuvinte”. Pacienții nu își dau seama că discursul lor este de neînțeles pentru ceilalți, de obicei vorbesc mult și pot fi agitați.

Prozodia nu este afectată, însă înțelegerea este pierdută (inclusiv capacitatea de a recunoaște simbolurile auditive, vizuale sau tactile) și nu pot repeta cuvinte.

Afazia de conducere

Afazia de conducere apare în cazul leziunilor fasciculului arcuat (care leagă cele două zone, Broca și Wernicke) și se manifestă prin afectarea capacității de a repeta cuvinte, dar cu o înțelegere relativ menținută, limbaj fluent, dar cu dificultăți în denumirea obiectelor și probleme semantice.

Afazia transcorticală, motorie, senzorială

Afaziile transcorticale, motorii sau senzoriale au caracteristicile primelor două tipuri de afazie, însă pacientul își păstrează capacitatea de repetiție.

În cele mai multe cazuri se întâlnește o formă de afazie mixtă, cu multiple elemente din cele două forme principale (Broca și Wernicke), prezente în diferite grade.

Exprimarea non-verbală echivalentă cuvintelor poate fi și ea afectată.

Tratament

În afecțiunile acute care se pot manifesta cu afazie este necesară stabilirea cât mai rapidă a diagnosticului, pentru a se institui tratamentul adecvat. Astfel, șansele de recuperare a deficitelor instalate cresc semnificativ. De aceea, este esențial ca pacientul să se prezinte de urgență la spital în cazul apariției bruște a unei tulburări de vorbire.

În infecțiile cerebrale (cea mai frecvent manifestată prin afazie fiind encefalita cu virusul herpes) este indicat tratamentul antibiotic/ antiviral și, în unele cazuri, corticosteroizii.

În cazul tumorilor cerebrale se pot administra depletive care să reducă edemul asociat sau corticosteroizi, pentru a reduce inflamația locală și pentru a ameliora sau stabiliza simptomele până la începerea tratamentului specific.

Nu se cunoaște exact eficacitatea tratamentului, însă se consideră că terapiile logopedice sunt de ajutor, cele mai mari progrese obținându-se când acestea sunt demarate cât mai repede după debut.

Dacă vorbim de leziuni acute, recuperarea este influențată și de dimensiunea și localizarea leziunii, de gradul deficitului de limbaj, de vârstă, educație și de starea generală de sănătate a pacientului. Copiii sub opt ani își recapătă, adesea, funcția limbajului după leziunea severă a oricărei emisfere cerebrale. După această vârstă, cea mai mare parte a recuperării se poate obține în primele trei luni, dar ameliorările continuă în procente variabile, până la un an după debut.

Afazia din demență, însă, deși poate răspunde la terapia logopedică în forme incipiente, este un simptom cu agravare progresivă, ceea ce înseamnă că pacienții își pierd lent, dar inevitabil, capacitatea de a comunica.

Complicații

Afazia afectează semnificativ viața pacientului prin modul în care acesta se simte și interacționează cu ceilalți. În multe cazuri, provoacă:

• izolare;
• anxietate;
• depresie.

Tipul de tratament pentru afazie trebuie adaptat la gravitatea bolii și la cauza acesteia, însă este important de știut că simptomele pot fi ameliorate.

Autor

Echipa medicală MedLife