Cardiomiopatia alcoolică

Cauze

Riscul de dezvoltare a cardiomiopatiei alcoolice este legat de cantitatea de alcool consumată zilnic și de durata alcoolismului. Riscul crescut de cardiomiopatie alcoolică se asociază cu un consum de peste 90 g de alcool zilnic, timp de peste cinci ani, la femei fiind suficiente și cantități mai reduse.

Unele persoane au o mutație genetică ce face ca organismul lor să proceseze alcoolul mai lent decât altele. În această situație, efectele toxice ale alcoolului asupra organismului durează mai mult și apar mai repede. În timp, poate apărea cardiomiopatia alcoolică.

Simptome

În evoluția bolii sunt descrise două faze:

• prima fază, asimptomatică, în care avem o dilatare izolată a ventriculului stâng;
• a doua fază, simptomatică, care prezintă simptome și semne de insuficiență cardiacă.

Simptomele includ:

• dureri în piept;
• tuse;
• oboseală sau slăbiciune;
• senzație de amețeală sau leșin;
• palpitații;
• dificultăți de respirație (dispnee);
• jugulare turgescente (dilatate);
• edem (acumularea de lichide), în special la nivelul picioarelor, gleznelor și al părții inferioare a picioarelor;
• scădere vizibilă a apetitului (fenomen produs și de alcool, în sine);
• pierderea masei musculare și slăbire (din cauza efectului toxic al alcoolului);
• hepatomegalie.

Tratament

Tratamentul bolii este reprezentat în principal de abstinență, care poate determina ameliorarea marcată a funcției cardiace în stadiile precoce de boală. Ameliorarea este mai frecvent întâlnită la cei la care simptomele sunt recent instalate și la cei la care nu s-a instalat fibroza interstiţială caracteristică stadiilor avansate de boală.

Tratamentul trebuie să includă, pe lângă clasele de medicamente cu utilitate prognostică în insuficienţa cardiacă, și administrarea de folați, vitamina B1, B6, B12.

Alte schimbări ale stilului de viață:

• o dietă mediteraneană;
• înlocuirea grăsimilor saturate cu cele nesaturate, pentru scăderea riscului cardiovascular;
• aport sărac de sare;
• consumul de alimente pe bază de plante, bogate în fibre (cereale, fructe, legume, leguminoase, nuci);
• consumul de pește, preferabil gras, cel puțin o dată pe săptămână;
• restricția de zahăr, mai ales a gustărilor îndulcite cu zahăr la un maximum de 10% din aportul energetic.

În cazurile severe de insuficiență cardiacă ar putea fi necesară chiar implantarea unui stimulator cardiac sau terapie de resincronizare.

Uneori, în caz de cardiomiopatie alcoolică ce nu este ameliorată de medicamente și abstinența de alcool, este necesară și intervenția chirurgicală. Aceasta, de cele mai multe ori, presupune înlocuirea valvelor afectate de cardiomiopatia alcoolică.

Complicații

Boala debutează cu dilatarea ventriculului stâng și hipokinezie parietală difuză iar, în cazurile avansate, apare dilatarea biventriculară și semne de insuficiență cardiacă congestivă.

Aritmiile paroxistice atriale de tipul fibrilației atriale sunt frecvent întâlnite, mai ales asociate abuzului acut.

Rezultatele studiilor epidemiologice au sugerat creșterea riscului de AVC, boală coronariană, insuficienţă cardiacă la pacienții cu un consum ridicat de alcool. În același timp, studiile randomizate Mendeliene efectuate nu susțin efectele aparent protectoare ale consumului moderat de alcool, sugerând că cele mai mici riscuri pentru evenimentele de boli cardiovasculare sunt la cei abstinenți.

Din punct de vedere fiziopatologic, sunt prezente următoarele modificări:

• deteriorarea mitocondriilor, care furnizează energie celulelor corpului;
• stresul oxidativ;
• moartea celulelor;
• modificări la nivelul proteinelor care susțin mușchiul inimii;
• dezechilibru al nivelului de calciu din organism.