medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Anxietate socială

Anxietate socială

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre anxietatea socială

Tulburarea de anxietate socială, cunoscută și ca „fobie socială”, este caracterizată prin frica intensă de situațiile sociale în care pacientul poate fi expus evaluării de ceilalți. Frica este concentrată pe evaluarea negativă, cum ar fi posibilitatea de a fi considerat anxios, slab, lipsit de inteligență, plictisitor sau dezagreabil.

Fobia reprezintă teama irațională față de un obiect, o activitate sau o situație, teamă care determină un comportament de evitare a stimulului fobic, teamă recunoscută ca fiind excesivă sau irațională. Prevalența medie pe viață a fobiilor specifice este de 7,2%, fiind descrise peste 500 de tipuri de fobii, unele extrem de rare.

Un anumit grad de tensiune și îngrijorare este firesc la fiecare dintre noi în condiții de expunere socială, mai ales dacă vorbim despre contexte specifice, însă persoana care suferă de anxietate socială va experimenta o serie de simptome în condițiile menționate (tremurături, transpirații, greață, amețeală, senzație de „minte goală”, etc.) şi va dezvolta un comportament de evitare a situațiilor de care se teme, lucru care va avea un impact semnificativ asupra funcționalității sale și/sau a calității vieții.

La copii, anxietatea socială se poate manifesta prin crize de plâns și comportamente de evitare. Spre deosebire de un copil timid, care va avea o reținere rezonabilă în contexte sociale, copilul cu anxietate socială va fi profund invalidat de această suferință.

Un subtip distinct și special de anxietate socială este reprezentat de anxietatea de performanță, respectiv anxietate legată de discursuri publice, cântat sau performat în locuri cu public, întâlniri sau cursuri etc. Acest subtip pare să fie mai puțin corelat cu moștenirea genetică, se instalează mai târziu, are impact redus asupra funcționalității și răspunde favorabil la anumite medicamente, numite beta-blocante.

Fobia socială reprezintă una dintre cele mai frecvente tulburări anxioase. Prevalența la populația generală a acestui tip de fobie este de 8%, atât la adulți, cât și la adolescenți, iar prevalența raportată pe viață este de 13%.

Prima descriere a acestei afecțiuni datează din anul 400 Î.C., când Hipocrate vorbea despre persoanele excesiv de timide, spunând că „le place întunericul ca mod de viață” și „au senzația că fiecare persoană îi observă/analizează”, iar la începutul anilor 1900 se introduce termenul de fobie socială.

În anul 1980, fobia socială este recunoscută oficial ca tulburare mintală și este introdusă în DSM 3 (Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale).

Femeie tanara cu anxietate sociala

Cauze

Factorii individuali (genetici, biologici, procese cognitive, abilități sociale) și cei de mediu (influențe parentale, evenimente sociale nedorite, evenimente neplăcute de viață) au deopotrivă un rol în declanșarea tulburării de tip anxietate socială.

Există dovezi substanțiale referitoare la componenta genetică a tulburării de anxietate socială, cu tendință de agregare familială, posibil prin internalizare a dificultăților. Interesant este faptul că această influență genetică este mai evidentă la copii.

Anumite circuite neuronale, implicate în general în apariția anxietății, sunt activate și în anxietatea socială, în special cel care face legătura dintre amigdală și cortexul prefrontal.

Factorii legați de temperamentul individual, factorii cognitivi (legați de modul de gândire), performanțele sociale, sunt elemente despre care s-a dovedit că influențează apariția fobiei sociale.

Nu în ultimul rând, contextul școlar și relațiile cu colegii (bullying-ul), factorii legați de parenting (controlul excesiv și hiperprotecția, mesajele transmise legate de pericole și de relațiile interumane, anticiparea eșecului, critica excesivă, tendința de a asculta „ce zice lumea”), trauma și evenimentele de viață neplăcute (abuzul fizic, sexual, emoțional, neglijarea) și influențele culturale pot modela răspunsul la evaluare și critică al individului.

Factori de risc

Factorii de risc pentru dezvoltarea fobiei sociale se suprapun celor cauzatori, menționați mai sus. În condițiile în care există solicitări sociale sau profesionale noi, afecțiunea se poate declanșa sau se poate agrava.

De asemenea, particularitățile fizice sau dizabilitățile care atrag atenția sunt factori de risc suplimentari. Cercetările recente încearcă să identifice factorii de risc corectabili, pentru a scădea prevalența afecțiunii.

Simptome

Emoția pe care o resimțim în anumite situații sociale, cum ar fi vorbitul în public, examinarea orală, este considerată o reacție firească. În cazul anxietății sociale, însă, interacțiunile sociale de zi cu zi devin un factor major de disconfort, generând manifestări semnificative ale anxietății, frica intensă de a fi judecat și criticat, sentimente de inferioritate.

Spre deosebire de timiditatea obișnuită, fobia socială generează frică, un comportament de evitare, interferență semnificativă cu funcționarea cotidiană, cu impact negativ semnificativ asupra calității vieții individului.

Anxietatea socială la copii se manifestă prin plâns, evitare, blocaje, tendință de a se agăța de persoana de atașament în prezența străinilor, iar la vârstă mai mare poate impacta performanțele școlare.

Manifestările cele mai frecvente sunt:

  • frica de situațiile în care poate fi criticat;
  • îngrijorările excesive legate de posibilitatea de a se face de rușine;
  • frica intensă de a interacționa cu străinii;
  • frica legată de posibilitatea ca ceilalți să îi observe anxietatea;
  • teama că semnele anxietății pot fi vizibile pentru ceilalți (roșeață, transpirații, tremurături, voce tremurată);
  • evitarea situațiilor care implică alegerea din partea altora;
  • evitarea relațiilor sociale, a situațiilor în care poate fi în centrul atenției;
  • anticiparea cu frică a situațiilor sociale.

Frecvent, contextul în care se manifestă anxietatea socială include interacțiunea cu persoane nonfamiliare sau cu străini, petreceri sau întâlniri sociale, școala sau locul de muncă, inițierea conversației, vorbitul la telefon, contactul vizual, întâlnirile romantice, accesul într-o încăpere aglomerată, returnarea unui obiect la magazin, mâncatul în public, utilizarea toaletelor publice.

Anxietate sociala ce duce la izolare

Diagnosticare

Stabilirea diagnosticului de tulburare de anxietate socială este apanajul medicului psihiatru, care va face un consult amănunțit pentru a exclude alte diagnostice și pentru a vedea dacă s-au dezvoltat complicații ale acestei afecțiuni. Acesta va colabora cu psihologul, care ar putea să solicite anumite teste diagnostice și de evaluare psihologică.

În clasificarea internațională a maladiilor (ICD 10), fobiile specifice fac parte din grupul tulburărilor anxios-fobice. Conform ICD 10, simptomele trebuie să fie manifestări ale anxietății, și nu secundare altor simptome, iar anxietatea trebuie să fie limitată la contextul temut și trebuie să existe un comportament de evitare. Apariția unui atac de panică este privită ca simbol al gravității bolii.

Criteriile DSM 5 sunt asemănătoare, cu mențiunea că ele stabilesc și un criteriu temporal de șase luni de prezență a simptomelor:

  • frică marcată sau anxietate în una sau mai multe situații sociale, care implică posibila observare de alte persoane;
  • persoana are temerea că se va comporta într-un fel sau va arăta simptome de anxietate, care vor fi evaluate negativ;
  • situațiile menționate generează aproape întotdeauna anxietate;
  • situațiile menționate sunt evitate;
  • frica sau anxietatea sunt disproporționate față de context;
  • frica sau anxietatea sunt persistente;
  • frica sau anxietatea generează suferință semnificativă sau afectarea funcționalității;
  • frica, anxietatea sau evitarea nu sunt consecința consumului unei substanțe;
  • frica, anxietatea sau evitarea nu sunt generate de altă afecțiune psihiatrică sau o afecțiune somatică (fizică).

Tratament

Abordarea corectă a fobiei sociale presupune contactul cu psihiatrul, care are competență în a stabili diagnosticul și conduita terapeutică. Acesta va colabora cu psihologul în abordarea cazului. Doar 20% dintre fobii se remit spontan la adult, de aceea este recomandat să se apeleze la specialiști.

Tratamentul de elecție (de primă alegere) pentru anxietatea socială este reprezentată de terapia cognitiv - comportamentală. „Self-help”, bazat pe principiile cognitiv - comportamentale, este terapia de a doua linie. Și alte tipuri de abordări psihoterapeutice s-au dovedit utile, cum ar fi terapia de acceptare, trainingul abilităților sociale, terapia cognitiv-comportamentală de grup, reducerea stresului prin mindfulness, terapiile expresive (pictură, muzică, etc.).

Terapiile medicamentoase sunt considerate terapii de linia a doua, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) fiind de elecție în acest caz. Pentru cazurile cu anxietate de performanță, beta blocantele administrate anterior expunerii ajută pentru controlul anxietății.

Terapiile de expunere virtuală sunt în dezvoltare, iar rezultatele sunt promițătoare.


Complicații

Cea mai frecventă consecință a anxietății sociale este evitarea situațiilor fobogene, cu implicații serioase în parcursul personal și profesional al individului, însingurare și izolare socială, scăderea stimei de sine.

De multe ori, această tulburare anxioasă se asociază cu alte tulburări de aceeași natură, cu episoade depresive, dependență de alcool sau droguri, ideație (proces de constituire, de concepere a unui plan) suicidară sau chiar tentative de suicid.

Prevenție

Deși majoritatea fobiilor specifice sunt dificil de prevenit, o intervenție rapidă și adecvată din punct de vedere psihologic sau psihoterapeutic, după un eveniment traumatizant, poate evita instalarea fobiei sociale.

De asemenea, regulile generale de psihoigienă au rol preventiv, ca în majoritatea afecțiunilor psihiatrice. Educația parentală specializată poate preveni transmiterea cognițiilor iraționale la copii în procesul de dezvoltare.

Dacă manifestați simptome anxioase, cereți ajutor de specialitate cât mai repede și evitați consumul de substanțe psihoactive, inclusiv de alcool.

Autor

Dr. Dragomir Iasmina

Medic Primar Psihiatrie

Bibliografie

  1. STILURILE PARENTALE ŞI ANXIETATEA SOCIALĂ ÎN EDUCAŢIE Iulia Mihaela, MIHAI.
  2. Kessler, Ronald C, et al. Twelve-Month and Lifetime Prevalence and Lifetime Morbid Risk of Anxiety and Mood Disorders in the United States. Vol. 21, no. 3, 1 Aug. 2012, pp. 169–184, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov , https://doi.org/10.1002/mpr.1359
  3. “Key Points in the History of Social Anxiety Disorder.” Verywell Mind, 2020, www.verywellmind.com.
  4. Blanco, Carlos, et al. Pharmacotherapy of Social Anxiety Disorder. Vol. 51, no. 1, 1 Jan. 2002, pp. 109–120, www.sciencedirect.com, https://doi.org/10.1016/s0006-3223(01)01294-x.
  5. Lewis-Morrarty, Erin, et al. Infant Attachment Security and Early Childhood Behavioral Inhibition Interact to Predict Adolescent Social Anxiety Symptoms. Vol. 86, no. 2, 17 Dec. 2014, pp. 598–613, https://srcd.onlinelibrary.wiley.com, https://doi.org/10.1111/cdev.12336.
  6. Spence, Susan H, and Ronald M Rapee. The Etiology of Social Anxiety Disorder: An Evidence-Based Model. Vol. 86, 1 Nov. 2016, pp. 50–67, www.sciencedirect.com , https://doi.org/10.1016/j.brat.2016.06.007.
  7. Scaini, Simona, et al. Genetic and Environmental Contributions to Social Anxiety across Different Ages: A Meta-Analytic Approach to Twin Data. Vol. 28, no. 7, 1 Oct. 2014, pp. 650–656, www.sciencedirect.com, https://doi.org/10.1016/j.janxdis.2014.07.002.
  8. “A Translational Neuroscience Approach to Understanding the Development of Social Anxiety Disorder and Its Pathophysiology.” American Journal of Psychiatry, 2014, https://ajp.psychiatryonline.org .
  9. Leichsenring, Falk, and Frank Leweke. Social Anxiety Disorder. Vol. 376, no. 23, 8 June 2017, pp. 2255–2264, www.nejm.org , https://doi.org/10.1056/nejmcp1614701.
  10. Bögels, Susan M, et al. Social Anxiety Disorder: Questions and Answers for the DSM-V. Vol. 27, no. 2, 1 Feb. 2010, pp. 168–189, https://onlinelibrary.wiley.com , https://doi.org/10.1002/da.20670.
  11. Blanco, Carlos, et al. The Evidence-Based Pharmacotherapy of Social Anxiety Disorder. Vol. 16, no. 1, 1 Feb. 2013, pp. 235–249, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.go, https://doi.org/10.1017/s1461145712000119.

Echipa medicală - Psihiatrie și Psihologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.