Anxietate socială

Cauze

Factorii individuali (genetici, biologici, procese cognitive, abilități sociale) și cei de mediu (influențe parentale, evenimente sociale nedorite, evenimente neplăcute de viață) au deopotrivă un rol în declanșarea tulburării de tip anxietate socială.

Există dovezi substanțiale referitoare la componenta genetică a tulburării de anxietate socială, cu tendință la agregare familială, posibil prin internalizare a dificultăților. Interesant este faptul că această influență genetică este mai evidentă la copii.

Anumite circuite neuronale, implicate în general în apariția anxietății, sunt activate și în anxietatea socială, în special cel care face legătura dintre amigdală și cortexul prefrontal. Dezechilibrele în neurotransmițători precum serotonina, dopamina și GABA contribuie, de asemenea, la creșterea sensibilității la stimuli sociali.

Factorii legați de temperamentul individual, factorii cognitivi (legați de modul de gândire), performanțele sociale, sunt elemente despre care s-a dovedit că influențează apariția fobiei sociale. O serie de trăsături de personalitate pot favoriza instalarea anxietății sociale. Persoanele cu temperament inhibat, perfecționiste sau cu tendință accentuată de autocritică sunt mai vulnerabile. Acești indivizi percep interacțiunile sociale ca pe un potențial pericol și se tem în mod excesiv de greșeli sau de evaluare negativă.

Distorsiunile cognitive sunt elemente cheie în anxietatea socială. Persoanele afectate dezvoltă gânduri automate negative, precum: „voi părea incompetent”, „toată lumea mă judecă” sau „dacă greșesc, va fi un dezastru”. Aceste convingeri disfuncționale duc la anticiparea anxioasă a situațiilor sociale și la comportamente de evitare.

Nu în ultimul rând, contextul școlar și relațiile cu colegii (bullying-ul), factorii legați de parenting (controlul excesiv și hiperprotecția, mesajele transmise legate de pericole și de relațiile interumane, anticiparea eșecului, critica excesivă, tendința de a asculta „ce zice lumea”), trauma și evenimentele de viață neplăcute (abuzul fizic, sexual, emoțional, neglijarea) și influențele culturale pot modela răspunsul la evaluare și critică al individului.

Simptome

Emoția pe care o resimțim în anumite situații sociale, cum ar fi vorbitul în public, examinarea orală, este considerată o reacție firească. În cazul anxietății sociale, însă, interacțiunile sociale de zi cu zi devin un factor major de disconfort, generând manifestări semnificative ale anxietății, frica intensă de a fi judecat și criticat, sentimente de inferioritate.

Spre deosebire de timiditatea obișnuită, fobia socială generează frică, un comportament de evitare, interferență semnificativă cu funcționarea cotidiană, cu impact negativ semnificativ asupra calității vieții individului și a performanțelor sale.

Anxietatea socială la copii se manifestă prin plâns, evitare, blocaje, tendință de a se agăța de persoana de atașament în prezența străinilor, iar la vârstă mai mare poate impacta performanțele școlare.

Manifestările cele mai frecvente sunt:

• frica de situațiile în care poate fi criticat;
• îngrijorările excesive legate de posibilitatea de a se face de rușine;
• frica intensă de a interacționa cu străinii;
• frica legată de posibilitatea ca ceilalți să îi observe anxietatea;
• teama că semnele anxietății pot fi vizibile pentru ceilalți (roșeață, transpirații, tremurături, voce tremurată);
• evitarea situațiilor care implică selecție din partea altora;
• evitarea relațiilor sociale, a situațiilor în care poate fi în centrul atenției;
• anticiparea cu frică a situațiilor sociale.

Frecvent, contextul în care se manifestă anxietatea socială include interacțiunea cu persoane nonfamiliare sau cu străini, petreceri sau întâlniri sociale, școala sau locul de muncă, inițierea conversației, vorbitul la telefon, contactul vizual, întâlnirile romantice, accesul într-o încăpere aglomerată, returnarea unui obiect la magazin, mâncatul în public, utilizarea toaletelor publice.

Tratament

Abordarea corectă a fobiei sociale presupune contactul cu psihiatrul, care are competență în a stabili diagnosticul și conduita terapeutică. Acesta va colabora cu psihologul în abordarea cazului. Doar 20% dintre fobii remit spontan la adult, de aceea este recomandat să se apeleze la specialiști.

Tratamentul de elecție (de primă alegere) pentru anxietatea socială este reprezentată de terapia cognitiv - comportamentală. „Self-help”, bazat pe principiile cognitiv - comportamentale, este terapia de a doua linie. Și alte tipuri de abordări psihoterapeutice s-au dovedit utile, cum ar fi terapia de acceptare, trainingul abilităților sociale, terapia cognitiv-comportamentală de grup, reducerea stresului prin mindfulness, terapiile expresive (pictură, muzică, etc.).

• Restructurarea cognitivă ajută pacientul să corecteze distorsiunile gândirii („toată lumea mă judecă”, „dacă greșesc, voi fi respins”), înlocuindu-le cu interpretări mai realiste.
• Exercițiile de expunere treptată permit confruntarea progresivă cu situațiile sociale temute, până la reducerea anxietății.
• Trainingul abilităților sociale sprijină pacienții să dobândească mai multă siguranță în conversații, prezentări publice sau interacțiuni cotidiene.

Terapiile medicamentoase sunt considerate terapii de linia a doua, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) fiind de elecție în acest caz. Pentru cazurile cu anxietate de performanță, beta blocantele administrate anterior expunerii ajută pentru controlul anxietății. Benzodiazepinele pot fi prescrise pe termen scurt, în episoade acute, însă utilizarea lor este limitată de riscul de dependență.

Terapiile de expunere virtuală sunt în dezvoltare, iar rezultatele sunt promițătoare.

Tratamentul anxietății sociale trebuie adaptat fiecărui pacient în funcție de severitatea simptomelor, comorbiditățile psihiatrice sau somatice și preferințele individuale. De cele mai multe ori, combinarea psihoterapiei cu medicația aduce cele mai bune rezultate pe termen lung. Monitorizarea constantă și ajustarea planului terapeutic sunt esențiale pentru menținerea progreselor.

Complicații

Anxietatea socială netratată sau insuficient controlată poate afecta profund calitatea vieții pacientului, având consecințe nu doar asupra sănătății psihice, ci și asupra funcționării sociale, profesionale și fizice. Complicațiile pot fi multiple și se dezvoltă progresiv, în funcție de severitatea și durata tulburării.

Izolare socială și dificultăți relaționale

Una dintre cele mai frecvente consecințe ale anxietății sociale este tendința de evitare a interacțiunilor, ceea ce duce la izolare și la reducerea semnificativă a rețelei sociale. Pacienții pot avea dificultăți în inițierea și menținerea prieteniilor, în construirea unei relații de cuplu sau în participarea la activități comunitare. Pe termen lung, izolarea favorizează singurătatea cronică și scăderea sprijinului social.

Performanță academică și profesională scăzută

Anxietatea socială afectează capacitatea de a susține examene, prezentări sau interviuri, iar teama de evaluare negativă poate împiedica pacientul să-și valorifice potențialul. Mulți evită oportunități de avansare profesională sau renunță la școală/facultate. Acest lucru conduce la un risc crescut de șomaj, subocupare și dificultăți financiare.

Comorbidități psihiatrice

Tulburarea de anxietate socială este adesea asociată cu alte afecțiuni psihice:

• Depresie majoră, favorizată de sentimentul de neputință și de izolarea socială;
• Tulburarea de tip anxietate generalizată
• Tulburări legate de consumul de alcool sau droguri, utilizate ca mecanism de coping pentru reducerea temporară a anxietății, dar care duc la dependență și agravarea simptomelor.

Probleme de sănătate fizică

Stresul cronic și hiperactivitatea sistemului nervos vegetativ pot contribui la tulburări somatice precum hipertensiune arterială, tulburări gastrointestinale (sindrom de intestin iritabil), cefalee tensională sau tulburări de somn.

Reducerea calității vieții

Pacienții cu anxietate socială raportează adesea o scădere a satisfacției personale și a stimei de sine, lipsa sentimentului de apartenență și limitarea activităților cotidiene. Toate acestea conduc la o afectare semnificativă a calității vieții, comparabilă cu cea întâlnită în alte boli cronice severe.

Autor

Dr. Dragomir Iasmina

Medic Primar Psihiatrie