medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Apendicită acută

Apendicită acută

Descoperă informații utile despre apendicită acută: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre apendicita acută

Apendicita acută reprezintă cea mai frecventă afecțiune inflamatorie acută abdominală, reprezentând o urgență chirurgicală. Așa cum se poate înțelege din denumirea diagnosticului, „apendicita acută” este o afecțiune ce debutează brusc, uneori brutal, reprezentând o inflamație acută a apendicelui cecal.

Apendicele cecal este o prelungire a primei porțiuni a intestinal gros – cecul, și este supranumit în medicina clasică și „amigdala abdominală”.

Rolul apendicelui nu este complet elucidat, dar, fiind înconjurat de vase și ganglioni limfatici, se presupune că are un rol important ca barieră imunologică inclusiv în anumite afecțiuni maligne (cum ar fi cancerul de ovar).


Apendicita acută la copii

Apare preponderent la copii și tineri, dar poate afecta toate categoriile de vârstă. Incidența bolii este de 50%-60% la copii cu vârsta între 6 și 10 ani. Se poate întâmpla să apară și în cazul copiilor mai mici de 3 ani și, foarte rar, la cei sub un an, dar din cauza vârstei este mai greu de diagnosticat. Totuşi, anumite afecțiuni inflamatorii pot duce la confuzii de diagnostic:

  • limfadenita mezenterică (inflamație a ganglionilor limfatici abdominali în cursul unor viroze digestive nespecifice);
  • pielonefrită  (inflamație acută a rinichiului și a ureterului).

Din fericire, apendicita acută este o afecțiune care, descoperită la timp, se poate trata chirurgical, iar copii se recuperează rapid fără probleme pe termen lung.

apendicitaacuta

Cauze

Fiind o prelungire închisă a cecului, apendicele se inflamează cel mai frecvent atunci când comunicarea acestuia cu intestinul gros este obliterată, adică astupată. 

Cauzele care pot duce la blocarea cecului pot fi:

  • obiceiurile alimentare nesănătoase (precum ingerarea de sâmburi, semințe sau alt tip de reziduu alimentar solid, etc);
  • infecții;
  • infectarea cu paraziți intestinali.

Odată această prelungire blocată, bacteriile se pot înmulți și astfel apendicele să devină umflat, inflamat și, în final, să fie plin de puroi. Dacă nu este tratat rapid, apendicele se poate rupe și poate duce la o serie de complicații, printre care peritonită.

Factori de risc

În ceea ce privește factorii de risc care pot duce la apariția apendicitei acute, aceștia sunt:

  • vârsta (apendicita acută este o afecțiune care apare cu precădere la adolescenți și tineri, dar poate apărea la orice vârstă);
  • sexul (apendicita acută este o afecțiune mai comună la bărbați decât la femei);
  • genetica (persoanele care au în familie istoric de apendicită acută au risc ridicat de a dezvolta această afecțiune).

Simptome

Încă de la început trebuie spus că nu orice durere abdominală apărută în cadranul inferior drept poate fi catalogată drept “apendicită acută”. De asemenea, trebuie știut că doar în cazuri excepționale o inflamare acută a apendicelui poate trece de la sine sau prin tratament antiinflamator.

Așadar, principalele semne clinice ale apendicitei acute sunt:

  • greață;
  • pierderea poftei de mâncare;
  • febră;
  • constipație;
  • diaree;
  • flatulență;
  • durere preponderent peri-ombilical sau în etajul abdominal superior (este faza în care inflamația apendicelui irită terminațiile nervoase „vegetative” şi determină aceasta durere abdominală difuză);
  • migrația durerii spre cadranul inferior drept al abdomenului (aici durerea devine localizată, așadar, în dreaptă);
  • poziție antalgică a pacientului (adică pacientul ține membrul inferior drept flectat pe abdomen, sau, stând în picioare, având o poziție „încovoiată”, ținând mâna pe zona dureroasă cu scopul de a diminua durerea).
apendicitaacuta

Diagnosticare

Diagnosticarea se face, în primul rând, pe baza simptomelor indicate de pacient. În plus, un consult clinic medical prin palparea blândă a abdomenului va constata o  hipersensibilitate la atingerea pielii în zona de maximă intensitate a durerii (hiperestezie cutanată).Totodată, pacientul are tendința de a se apară la durerea provocata sau accentuată la palpare, prin contractarea abdomenului. Așadar, o examinare atentă clinică poate pune diagnosticul de apendicită acută, identificând cunoscută “triada a lui Dieulafoy” :

  • durere;
  • hiperestezia cutanată;
  • apărare musculară.

Trebuie spus că uneori diagnosticul nu este simplu din cauza anatomiei variabile a apendicelui cecal. Singurul reper anatomic constant este baza de implantare a apendicelui în cec. Apendicele poate fi situat în orice poziție în cavitatea abdominală, doar în 30% din cazuri având o localizare “clasică” în partea dreaptă, cu un traiect descendent intern. Prin urmare, medicul examinator va trebui să recurgă la diverse manevre de examinare care să aducă un plus de informații cu privire la originea durerii.

În acest punct intră în discuție o necesitate de “diagnostic diferențial” pentru că, uneori, durerea localizată în cadranul inferior drept al abdomenului poate fi generată de o colică renală (migrarea unui calcul, a unei pietre, pe ureter spre vezica urinară). La femei, ovulația poate fi însotiță de durere. De aceea este important ca, înaintea examinării abdomenului, medicul să întrebe pacienta în ce perioadă a ciclului menstrual se află. De asemenea, inflamația trompei uterine (salpingita) sau a trompei uterine și ovarului (anexită) pot avea un tablou clinic asemănător. Tot în capitolul “diagnostic diferențial” la femei intră și chistul ovarian.

Pentru stabilirea definitivă a diagnosticului de apendicită acută, după diagnosticul clinic și excluderea altor afecțiuni inflamatorii abdominale, sunt necesare investigații paraclinice.

De asemenea, se pot face şi analize de sânge și urină. Hemoleucograma va arăta creșterea numărului de leucocite (leucocitoza), iar sumarul de urină, dacă este în limite normale, va exclude o inflamație urinară.

Dacă după o examinare clinică atentă urmată de analizele de sânge și urină, diagnosticul de apendicită acută rămâne incert, atunci se poate face o ecografie abdominală care poate fi de folos, uneori identificând apendicele inflamat și excluzând afecțiuni ale organelor vecine care pot determina confuzii de diagnostic (litiază renală, chist ovarian, anexită acută). În anumite situații, în special la pacienții obezi, diagnosticul poate fi tranșat doar printr-o tomografie computerizată a abdomenului.

În absența tratamentului, apendicele inflamat va trece prin următoarele faze evolutive:

  • apendicita catarală (inflamația ușoară, de debut, a apendicelui cecal);
  • apendicita flegmonoasă (acumularea de puroi în interiorul apendicelui -abcesul apendicular);
  • apendicita gangrenoasă (infecția apendiculară duce la tromboza vaselor de sânge, producând necroza/gangrena apendicelui; această etapă evoluată este însoțită de fenomene septice, apar febra și starea generală alterată);
  • apendicita perforată (fiind o cavitate închisă plină cu puroi, apendicele va perfora determinând abcesul peri-apendicular-peritonita localizată - sau peritonită generalizată - afecțiune cu gravitate înaltă, reprezentând o urgență chirurgicală majoră);

Tratament

Apendicita acută este o urgență chirurgicală, procedura se numește apendicectomie, iar planul de îngrijire pentru apendicita acută înseamnă înlăturarea apendicelui inflamat și se poate realiza prin operație clasică (deschisă) sau laparoscopică. De regulă, operația pentru apendicită acută se realizează sub anestezie generală.

Operația laparoscopică necesită 3 mini-incizii (două de câte 5 mm și una de 10 mm) prin care vor fi introduse în cavitatea abdominală instrumentele laparoscopice de lucru. Abordul laparoscopic reprezintă “gold-standard” în special la pacienţii de sex feminin (prin posibilitatea explorării și tratării concomitente a unor leziuni inflamatorii genitale, precum anexita acută și la pacienții obezi), reducând riscul contaminarii peretelui abdominal și astfel reducând riscul complicațiilor supurative ale peretelui abdominal.

Abordul „clasic” constă într-o incizie de câțiva centimetri în fosa iliacă dreaptă, reprezentând calea de acces direct spre apendicele inflamat ce urmează a fi extirpat. Recuperarea postoperatorie este rapidă, în special după operația laparoscopică. Spitalizarea necesară și suficientă este de 24 de ore.

După intervenția chirurgicală, reluarea alimentației este recomandată odată cu revenirea apetitului alimentar, iar reluarea activităților fizice obișnuite este recomandată încă din prima zi postoperator, având ca limită nivelul de confort/disconfort.

Regimul la apendicită acută flegmonoasă, după intervenția chirurgicală, presupune un regim alimentar atent indicat de medic și presupune piureuri de legume și cereale în formă lichidă. Treptat se adaugă chefir cu un conținut scăzut de grăsimi, pâine neagră și unt, în cantități mici. Cantitatea de mâncare trebuie să fie mică și administrată în porții de câte 5-6 ori pe zi.

Nediagnosticată la timp, apendicita poate duce la complicații grave prin ruperea apendicelui și scurgerea materiilor fecale și a bacteriilor în cavitatea abdominală. Acest lucru poate provoca infecții dureroase și chiar pot pune viața în pericol.


Complicații

Principalele complicații dată de apendicita acută sunt:

  • peritonita (apare atunci când apendicele se rupe iar bacteriile se revarsă în cavitatea abdominală unde poate apărea infecția sau inflamația. Netratată peritonita poate fi fatală);
  • abcesul (este un buzunar dureros de puroi care se formează în jurul unui apendice izbucnit. Infecția se tratează cu antibiotic, iar abcesul trebuie drenat);
  • septicemia (în cazuri foarte rare, bacteriile din abces pot ajunge în fluxul sanguin și în alte părți ale corpului. Sepsisul este o infecție foarte gravă și 1 din 3 persoane prezintă risc de deces).

Prevenție

Apendicita acută nu este o afecțiune care poate fi prevenită cu o certitudine de 100% dar se pot face niște pași care să reducă riscul apariției ei. Unele studii au arătat că, în țările în care populația consumă alimente bogate în fibre, există o rată de a suferi de apendicită acută mai mică. Mai este însă nevoie de studii suplimentare pentru clarificarea acestui aspect.

Alimente bogate în fibre sunt:

  • legumele;
  • lintea;
  • mazărea și fasolea;
  • fructele;
  • fulgi de ovăz;
  • orez brun;
  • grâu integral;
  • cereale integrale.

În plus, o bună prevenție o reprezintă și prezentarea precoce la medicul de familie sau la camera de gardă, încă de la începutul simptomelor, pentru a evita  potențialul de complicații al apendicitei acute.

În același timp, având în vedere rolul apendicelui ca barieră imunologică („amigdala abdominală”), nu se recomandă apendicectomia ca intervenție profilactică a apendicitei acute.

Autor

Dr. Radu Victor

Medic Primar Chirurgie generală, Chirurgia tiroidei/Chirurgie endocrină

Bibliografie

  1. Haubrich, William S. “Dieulafoy of Dieulafoy’s Triad, Lesion.” Gastroenterology, vol. 126, no. 4, Apr. 2004, pp. 970–970, www.gastrojournal.org, 10.1053/j.gastro.2004.02.052
  2. Kanwar Singh Goel, and Sapna Goel. “Evaluation of Validation of Anderson Score for Diagnosis of Acute Appendicitis by Histopathology.” ResearchGate, Medip Academy, 26 Oct. 2018, www.researchgate.net
  3.  “Appendicitis.” National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, NIDDK | National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, 30 Mar. 2022, www.niddk.nih.gov/
  4. Baird, Daniel L H, et al. “Acute Appendicitis.” BMJ, 19 Apr. 2017, p. j1703, www.bmj.com, 10.1136/bmj.j1703
  5. “Pediatric Appendicitis - a SAGES Wiki Article.” SAGES, 2013, www.sages.org‌

Echipa medicală - Medicina interna și Chirurgie generala

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.