Antrax

Despre antrax

Antraxul este denumită boala infecțioasă a cărei cauză este contaminarea cu bacteria Bacillus anthracis. Această bacterie, cunoscută și sub denumirea de bacilul antraxului sau bacilul cărbunos, se găsește, în stare latentă sau inactivă, în sol.

Antraxul infectează, în primul rând, ierbivorele care pasc pe terenuri în care există endospori ai bacteriei.

Oamenii se pot infecta și ei prin inhalarea sporilor de bacterie dar și prin intermediul ingestiei de alimente sau apă contaminate, precum și prin contaminarea unei răni.

Antraxul este o boală gravă, cu potential letal, mai ales din cauza rezistenței bacteriei, care poate supraviețui, chiar și în condiții extreme, pentru mult timp.

Există mai multe tipuri de antrax, în funcție de modul diferit de pătrundere a bacteriei în organism, cum ar fi:

• Antrax cutanat - bacteriile infectează printr-o rană din piele. Este cea mai comună și cea mai puțin mortală formă. Medicii veterinari și persoanele care manipulează lână, piei sau păr de animale sunt supuse celui mai mare risc de contaminare;
• Antrax gastrointestinal - poate afecta persoanele care consumă carne crudă sau insuficient gătită. Bacteria afectează esofagul, gâtul, stomacul și intestinele;
• Antrax respirator - este cea mai mortală formă și provoacă probleme grave de respirație. Poate apărea în domeniul industriei pielăriei și lânei, unde lucrătorii pot inhala sporii de la blana și pielea animalelor infectate;
• Antrax orofaringian - infectează cavitatea bucală și regiunea posterioară a acesteia prin ingestia alimentelor contaminate.

Boala apare sporadic în toată lumea, chiar și în țările dezvoltate, dar este extrem de rară în SUA. În țările în curs dezvoltare și în zonele sărace din Africa apar des focare ale bolii, mai ales din cauza lipsei vaccinului împotriva infecției.

Antraxul a fost catalogată și ca posibilă armă biologică, considerându-se că modalitatea de împrăștiere, prin inhalarea sporilor bacteriei, poate fi folosită ca formă de atac terorist.

Antraxul nu este contagios precum bolile virale ca varicela sau gripa, deci nu te poți contamina doar fiind în apropierea unei persoane infectate. Rareori însă, o persoană se poate infecta dacă intră în contact direct cu leziunea cutanată contaminată a altei persoane.

Factori de risc

Principalii factori de risc pentru expunerea la bacteria care provoacă antrax sunt:

• lucrătorii din fermele de animale;
• medicii care lucrează cu animale infectate;
• muncitorii din abatoare și tăbăcării;
• militarii care staționează și persoanele care călătoresc în țări cu focare de antrax;
• cercetătorii și lucrătorii de laborator care studiază acest tip de bacterii.

Diagnosticare

Pentru o diagnosticare exactă, medicul specialist va ține cont de simptome, dar și de tipul de antrax suspectat și va recomanda o serie de teste cum ar fi:

• biopsia leziunii cutanate;
• analize de sange;
• radiografie pulmonară;
• tomografie computerizată;
• teste de scaun (coprocultură) și/sau mucus;
• puncție lombară.

Prevenție

Principala metodă de prevenție a antraxului este vaccinul, care s-a dovedit eficient în proporție de 90% din cazuri. Vaccinul se adresează persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, care activează în domenii sau profesii cu risc ridicat, cum ar fi fermierii, îngrijitorii de animale, militarilor, medicilor veterinari sau cercetătorilor care studiază bacteriile. Vaccinarea presupune efectuarea a cinci doze de vaccin, în decurs de 18 luni, cu injecție anuală de rapel.

Vaccinul poate stopa infecția pentru cei care realizează că au fost expuși la bacterie. În unele țări precum Statele Unite ale Americii, animalele primesc un vaccin pentru antrax, adaptat.

Pentru că nu este un vaccin disponibil pe piața farmaceutică, cu destinația publicului larg, pentru a preveni infectarea în cazul unei călătorii în zone cunoscute cu risc ridicat, trebuie să luați următoarele măsuri de prevenție:

• nu consumaţi carne crudă sau insuficient gătită;
• nu manipulați și nu cumpărați suveniruri realizate din piele sau păr de animale;
• evitați contactul direct cu ierbivorele, mai ales în zonele cunoscute ca fiind cu risc de contaminare ridicat.