Despre bartholinită
Glandele Bartholin sunt localizate de-o parte și de alta a introitului vaginal (deschiderea la exterior a vaginului). Aceste glande secretă mucus, o substanță care ajută la lubrifierea vulvei și a vaginului. Uneori, canalele acestor glande se blochează, ceea ce determină acumularea lichidul (mucus) în glandă, cu formarea unor chisturi, numite „chisturi de glandă Bartholin”, ce pot avea dimensiuni de doi – opt cm. Dacă lichidul din interiorul glandei se infectează, se dezvoltă puroi, iar glanda se inflamează, ceea ce duce la apariția abcesului de glandă Bartholin.
Chistul sau abcesul de glandă Bartholin reprezintă o problemă medicală frecventă. Incidența bartholinitei este de 2% la populația generală.
Tratamentul lui depinde de mărimea chistului, de prezența durerii sau a infecției.
Cauze
Cauza chisturilor de glandă Bartholin o reprezintă obstrucția canalelor prin care lichidul secretat de glande este excretat. Când canalele devin obstruate/obliterate, apare acumularea fluidului, care nu mai poate fi eliminat în exterior, și formarea chistului. Cauza obstrucției poate fi infecția sau lezarea zonei.
Bartholinita este frecventă la femeile active sexual. După 40 de ani, glandele se micșorează și vor produce mai puțin mucus (fluidul care ajută la lubrifierea zonei genitale externe).
Alte cauze ale bartholinitei sunt:
- densitatea crescută a mucusului secretat de glandele bartholin (mucusul este gros și se elimină greu);
- infecția vaginală cu bacterii de tipul: Escherichia Coli, Proteja, Klebsiella, Stafilococ, Streptococ, Enterococcs Faecalis;
- iritații ale organelor genitale externe;
- infecții cu transmitere sexuală (chlamydia, gonoreea).
Factori de risc
Factorii de risc pentru bartholinită includ:
- purtarea de îmbrăcăminte mulată sau strâmtă pe corp;
- traumatisme ale zonei vulvare;
- antecedente personale (istoric) de bartholinită;
- intervenții chirurgicale la nivelul vulvei în antecedente.
Simptome
De multe ori, bartholinita nu produce simptome, iar pacienta poate să nu observe chistul. Uneori, acesta este descoperit în timpul igienei intime sau de medicul ginecolog la examenul pelvin. Cele mai multe chisturi sunt moi și nedureroase și pot dispărea spontan, fără tratament.
De regulă, chistul apare pe o parte sau cealaltă a deschiderii vaginului. Infecția chistului se poate manifesta în câteva zile, iar simptomele, în acest caz, includ:
- mâncărime în regiunea vulvară;
- disconfort în timpul mersului;
- prezența unui nodul dureros la nivelul deschiderii vaginului;
- durere la contactul sexual;
- febră.
Diagnosticare
Pentru a diagnostica bartholinita, medicul ginecolog va efectua un examen fizic. În plus, se va interesa despre istoricul medical personal și despre eventuale infecții cu transmitere sexuală.
De asemenea, specialistul va preleva probe din secreția vaginală sau de la nivelul colului uterin pentru a testa prezența unor eventuale infecții; în cazul pacientelor cu vârsta peste 40 de ani, va preleva o biopsie.
Tratament
De cele mai multe ori, bartholinita nu necesită tratament, în special în cazul în care chistul nu produce semne sau simptome. În anumite cazuri, tratamentul se face în funcție de mărimea chistului, de gradul de disconfort și de prezența infecției, care poate duce la apariția abcesului.
Opțiunile de tratament sunt:
- băi de șezut: făcute cu apă caldă, de câteva ori pe zi, timp de câteva zile - pot duce la absorbția sau ruperea chistului cu drenajul lichidului;
- drenaj chirurgical: uneori, în cazul în care chistul e mare sau infectat, e nevoie de incizia chirurgicală a acestuia, pentru a evacua lichidul sau puroiul; incizia se face sub anestezie locală sau sedare. Există mai multe proceduri chirurgicale prin care se poate realiza drenajul:
- drenaj simplu: incizia chistului și evacuarea lichidului - această metodă prezintă riscul de reapariție a chistului;
- inserarea unui cateter - după incizia și evacuarea lichidului, se introduce un cateter (tub subțire) în interiorul chistului și se lasă montat timp de câteva săptămâni, pentru a menține calea de evacuare deschisă și pentru a permite drenajul complet; riscul de recidivă este mic după această procedură;
- marsupializarea - presupune incizia chistului, evacuarea lichidului, urmată de sutura (coaserea) marginilor, în așa fel încât incizia să rămână deschisă (aproximativ șase milimetri), pentru a crea un canal de drenaj permanent; se poate introduce și un cateter, pentru a facilita drenajul pentru câteva zile;
- îndepărtarea chirurgicală a glandei Bartholin - este o procedură care se folosește în cazul în care celelalte proceduri nu au avut efectul dorit; intervenția presupune îndepărtarea în întregime a glandei Bartholin și se realizează în spital, sub anestezie. Riscurile intervenției sunt sângerarea sau alte complicații postoperatorii.
- tratament antibiotic: în cazul infecției chistului (abcesul de glandă Bartholin) sau a prezenței unei infecții cu transmitere sexuală, doctorul va prescrie tratament antibiotic; uneori, în lipsa infecției cu transmitere sexuală, dacă abcesul este drenat corect, este posibil să nu fie nevoie de tratament antibiotic.
Complicații
Chistul de glandă Bartholin se poate infecta și se poate transforma în abces. Bacteriile care pot provoca infecția sunt Escherichia Coli, Staphilococcus și bacteriile care determină boli cu transmitere sexuală (gonoreea și chlamydia).
Chistul sau abcesul de glandă Bartholin pot reapărea, situație în care vor necesita din nou tratament.
Tratamentul chirurgical al chistului de glandă Bartholin poate avea unele complicații, cum ar fi: hemoragia, dispareunie postoperatorie (durere la contactul sexual), infecții.
Prevenție
Nu există modalități prin care se poate preveni apariția chisturilor Bartholin sau a bartholinitei, însă poate fi redus riscul apariției acestora, prin practici sexuale corecte, folosirea prezervativului și o bună igienă intimă.
Există remedii naturale care pot ameliora simptomatologia bartholinitei, cum ar fi băile de șezut cu mușețel sau hamamelis.
Suplimentele alimentare cu efect antiinflamator, în cazul bartholinitei, sunt cele pe bază de ghimbir, aloe vera sau păpădie. Există riscul interacțiunii acestora cu alte medicamente, deci este util a se consulta medicul înainte de a le folosi.
Bibliografie
- “Disorders of the Vulva: Common Causes of Vulvar Pain, Burning, and Itching.” Acog.org, 2019, www.acog.org.
- “What Is a Bartholin Gland Cyst?” American Family Physician, vol. 57, no. 7, Apr. 1998, pp. 1619–1620, www.aafp.org.
- FOLASHADE OMOLE, et al. “Management of Bartholin’s Duct Cyst and Gland Abscess.” American Family Physician, vol. 68, no. 1, July 2003, pp. 135–140, www.aafp.org.
- Kilpatrick, Charlie C. “Bartholin Gland Cyst and Bartholin Gland Abscess.” Merck Manuals Professional Edition, Merck Manuals, 7 Feb. 2023, www.merckmanuals.com.
- NHS Choices. Overview - Bartholin’s Cyst. 2023, www.nhs.uk.
- Smith RP. Bartholin gland cyst/abscess drainage. In: Smith RP, ed. Netter's Obstetrics and Gynecology. 3rd ed. Philadelphia, PA: Elsevier; 2018:chap 251.
- Tuggy ML. Bartholin cyst and abscess: word catheter insertion marsupialization. In: Fowler GC, ed. Pfenninger and Fowler's Procedures for Primary Care. 4th ed. Philadelphia, PA: Elsevier; 2020:chap 118.
Alte afecțiuni similare
Balanita
Balanita este o afecțiune inflamatorie a glandului penian. Principalele cauze ale apariţiei ei sunt infecțiile fungice sau bacteriene, dar boala poate să apară și din...
Vezi detalii
Balanopostita
Balanopostita se refera la inflamatia penisului si a preputului. Este mai degraba un termen descriptiv decat un diagnostic. Acesta poate fi considerat un tip special de...
Vezi detalii
Balonare
Balonarea este reprezentată de senzația de abdomen umflat, deseori pacientul descriind-o ca „stomac plin”, iar uneori poate fi vizibilă și distensia abdominală...
Vezi detalii
Bătături
Hipercheratoza sau bătăturile sunt acumulări de piele superficială, formate în urma unei presiuni în exces exercitate asupra anumitor zone. Ele apar îndeosebi pe talpa...
Vezi detalii
Blefarita
Blefarita presupune inflamația marginii libere a pleoapelor, însoțită de hipersecreția și stagnarea produselor glandelor meibomiene. Ea reprezintă una dintre cele mai...
Vezi detalii
Bloc atrio-ventricular primul grad
Din punct de vedere fiziologic, nodul atrio-ventricular este singura legătură normală între atrii și ventricule, acționând că un modulator al impulsurilor atriale....
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.