Bartholinita

Cauze

Cauza chisturilor de glandă Bartholin o reprezintă obstrucția canalelor prin care lichidul secretat de glande este excretat. Când canalele devin obstruate/obliterate, apare acumularea fluidului, care nu mai poate fi eliminat în exterior, și formarea chistului. Cauza obstrucției poate fi infecția sau lezarea zonei.

Bartholinita este frecventă la femeile active sexual. După 40 de ani, glandele se micșorează și vor produce mai puțin mucus (fluidul care ajută la lubrifierea zonei genitale externe).

Alte cauze ale bartholinitei sunt:

• densitatea crescută a mucusului secretat de glandele bartholin (mucusul este gros și se elimină greu);
• infecția vaginală cu bacterii de tipul: Escherichia Coli, Proteja, Klebsiella, Stafilococ, Streptococ, Enterococcs Faecalis;
• iritații ale organelor genitale externe;
• infecții cu transmitere sexuală (chlamydia, gonoreea).

Simptome

De multe ori, bartholinita nu produce simptome, iar pacienta poate să nu observe chistul. Uneori, acesta este descoperit în timpul igienei intime sau de medicul ginecolog la examenul pelvin. Cele mai multe chisturi sunt moi și nedureroase și pot dispărea spontan, fără tratament.

De regulă, chistul apare pe o parte sau cealaltă a deschiderii vaginului. Infecția chistului se poate manifesta în câteva zile, iar simptomele, în acest caz, includ:

• mâncărime în regiunea vulvară;
• disconfort în timpul mersului;
• prezența unui nodul dureros la nivelul deschiderii vaginului;
• durere la contactul sexual;
• febră.

Tratament

De cele mai multe ori, bartholinita nu necesită tratament, în special în cazul în care chistul nu produce semne sau simptome. În anumite cazuri, tratamentul se face în funcție de mărimea chistului, de gradul de disconfort și de prezența infecției, care poate duce la apariția abcesului.

Opțiunile de tratament sunt:

• băi de șezut: făcute cu apă caldă, de câteva ori pe zi, timp de câteva zile - pot duce la absorbția sau ruperea chistului cu drenajul lichidului;
• drenaj chirurgical: uneori, în cazul în care chistul e mare sau infectat, e nevoie de incizia chirurgicală a acestuia, pentru a evacua lichidul sau puroiul; incizia se face sub anestezie locală sau sedare. Există mai multe proceduri chirurgicale prin care se poate realiza drenajul:
  • drenaj simplu: incizia chistului și evacuarea lichidului - această metodă prezintă riscul de reapariție a chistului;
  • inserarea unui cateter - după incizia și evacuarea lichidului, se introduce un cateter (tub subțire) în interiorul chistului și se lasă montat timp de câteva săptămâni, pentru a menține calea de evacuare deschisă și pentru a permite drenajul complet; riscul de recidivă este mic după această procedură;
  • marsupializarea - presupune incizia chistului, evacuarea lichidului, urmată de sutura (coaserea) marginilor, în așa fel încât incizia să rămână deschisă (aproximativ șase milimetri), pentru a crea un canal de drenaj permanent; se poate introduce și un cateter, pentru a facilita drenajul pentru câteva zile;
  • îndepărtarea chirurgicală a glandei Bartholin - este o procedură care se folosește în cazul în care celelalte proceduri nu au avut efectul dorit; intervenția presupune îndepărtarea în întregime a glandei Bartholin și se realizează în spital, sub anestezie. Riscurile intervenției sunt sângerarea sau alte complicații postoperatorii.
• tratament antibiotic: în cazul infecției chistului (abcesul de glandă Bartholin) sau a prezenței unei infecții cu transmitere sexuală, doctorul va prescrie tratament antibiotic; uneori, în lipsa infecției cu transmitere sexuală, dacă abcesul este drenat corect, este posibil să nu fie nevoie de tratament antibiotic.

Complicații

Chistul de glandă Bartholin se poate infecta și se poate transforma în abces. Bacteriile care pot provoca infecția sunt Escherichia Coli, Staphilococcus și bacteriile care determină boli cu transmitere sexuală (gonoreea și chlamydia).

Chistul sau abcesul de glandă Bartholin pot reapărea, situație în care vor necesita din nou tratament.

Tratamentul chirurgical al chistului de glandă Bartholin poate avea unele complicații, cum ar fi: hemoragia, dispareunie postoperatorie (durere la contactul sexual), infecții.

Autor

Dr. Vasile Ioana Virginia

Medic Specialist Ginecologie și Obstetrică-Ginecologie