Bătături

Cauze

Bătăturile și calusurile sunt provocate de frecarea și presiunea repetitivă pe anumite zone. Leziunile repetate duc la îngroșarea pielii, ca măsură de protecție împotriva formării veziculelor (bătături moi). Celulele epidermice bazale (keratinocite) cresc în număr, rezultând un strat cornos mai gros.

Cel mai frecvent loc pentru apariția unei bătături sau a unui calus este pe mână sau pe picior, dar orice zonă a pielii poate fi afectată (ex: în palmă, de la manevrarea unei rachete de tenis; pe un deget, din cauza împingerii într-un scaun cu rotile; pe partea laterală a piciorului, dintr-un pantof strâns etc.).

Pielea groasă de pe întreaga palmă sau talpă este cunoscută sub denumirea de keratodermie palmară sau plantară. Acest termen este folosit și pentru tulburările genetice în care există mai multe zone de calus (keratodermie punctată).

Simptome

Bătăturile se dezvoltă similar calusurilor, dar diferă prin faptul că au un „nucleu” central hiperkeratotic și adesea dureros. Bătăturile apar de obicei la punctele de presiune secundare purtării pantofilor nepotriviți, unui pinten osos subiacent sau unui mers anormal.

Aceste leziuni sunt de obicei localizate pe aria plantară a metatarsienelor proeminente, între degetele de la picioare sau pe fața dorsală a articulațiilor degetelor de la picioare.

Tratament

Calusurile și bătăturile sunt tratate la fel. În general, eliminarea sau ajustarea stresului mecanic ce provoacă bătătura (alegerea unor pantofi care se potrivesc cu lungimea și lățimea piciorului) este primul pas către tratamentul acestei afecțiuni.

Tratamentul conservator poate fi urmat la domiciliu și poate consta în folosirea unei pietre ponce pentru curățare, practicarea unei bune igiene asupra picioarelor și utilizarea distanțierelor moi sau a unui manșon din silicon, care poate fi cumpărat de la majoritatea magazinelor.

Tratamentul pentru calusuri sau bătături presupune, în primul rând, debridarea pielii acumulate prin utilizarea agenților keratolitici, cum ar fi uree, alfa-hidroxi acizi sau beta-hidroxi acizi. Este recomandat să îndepărtați pielea albă („moartă”) cu o pilă metalică pentru unghii sau piatră ponce în fiecare seară, înainte de a reaplica soluțiile/cremele keratolitice.

Înaintea acestei operațiuni, puteți înmuia pielea în apă caldă timp de cinci minute, ceea ce va ajuta la îndepărtarea pielii „moarte”. Ar trebui să opriți tratamentul și utilizarea loțiunilor în momentul în care leziunile s-au vindecat.

Tampoanele autoadezive sunt cele mai eficiente pentru reducerea leziunilor groase, în timp ce loțiunile, cremele și medicamentele cu vaselină sunt cele mai bune pentru întreținere.

Loțiunile cu concentrații mari de acid salicilic (ex: 40%) trebuie evitate, deoarece pot duce la macerarea severă a zonei afectate, iar la pacienții cu diabet pot provoca ulcerații deschise ale piciorului, greu vindecabile. Pacienții cu neuropatii periferice nu trebuie să utilizeze unguente cu acid salicilic sau pe bază de uree.

Bătăturile moi (cu lichid/vezicule) pot fi tratate cel mai bine dacă folosiți o încălțăminte adecvată și păstrați o igienă corespunzătoare a picioarelor, pentru a scădea probabilitatea de infecție. Aplicarea unei pudre antifungice sau antibacteriene după spălarea zonei și utilizarea unui distanțier pentru degete sunt tehnici suplimentare pe care le puteți folosi pentru a trata bătăturile moi.

În cazul leziunilor care nu răspund la tratament sau reapar, trebuie să luați în calcul un consult ortopedic/podiatric, pentru a evalua eventuale anomalii osoase subiacente. Se recomandă alegerea unor pantofi plați, confortabili și potriviți formei piciorului, în cazul bătăturilor plantare, și folosirea mănușilor de piele pentru sarcini repetitive, care rănesc pielea mâinilor.

În caz de fricțiune repetitivă între degetele de la picioare, puteți folosi bumbac moale, comprese sterile, distanțiere din plasă sau silicon, precum și orteze speciale pentru separarea degetelor. Pantofii cu lungime suplimentară pot fi utili pentru prevenția deformării degetelor, iar pantofii cu lățime suplimentară sunt necesari pentru calozitățile laterale ale degetelor.

Încălțămintea trebuie să fie moale în interior, fără cusături care freacă sau apasă. Pacienții cu anomalii ale piciorului pot plasa în pantof orteze, create prin utilizarea branțurilor, iar reducerea înălțimii tocului poate fi utilă pentru pacienții cu calozități ale capului metacarpian.

Reducerea grosimii stratului hiperkeratozic după fiecare baie și aplicarea de creme keratolitice sau balsamuri pentru călcâi care conțin uree, acid salicilic sau acid lactic este recomandată, pentru că în unele cazuri ameliorează disconfortul dat de fisurile dureroase. Pe acestea puteți aplica un unguent, eventual pe bază de antibiotic, în caz de infecție.

Un laser cu dioxid de carbon sau electrochirurgia pot fi utile pentru a elimina leziunile profunde. De asemenea, pierderea în greutate poate reduce durerea bătăturilor și poate îmbunătăți biomecanica la pacienții care sunt obezi.

În anumite cazuri, este foarte util consultul ortopedic sau podiatric, pentru că uneori un os proeminent trebuie îndepărtat de un chirurg ortoped. Intervenția este indicată însă numai dacă toate măsurile conservatoare eșuează. Durerea cronică de picior, în ciuda terapiei conservatoare, este prima justificare în intervențiile chirurgicale.