Balanita

Alte denumiri: Inflamația glandului penian

Descoperă informații utile despre balanita: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre balanită

Balanita este o afecțiune inflamatorie a glandului penian. Principalele cauze ale apariției ei sunt infecțiile fungice sau bacteriene, dar boala poate să apară și din alte motive. Dacă zona inflamată cuprinde atât glandul, cât și prepuțul, ea este denumită, medical, balanopostită, iar dacă există dificultăți în tragerea prepuțului peste capul penisului, se numește fimoză.

Balanita se numără printre acele boli ale penisului care apar în mod frecvent. Statisticile arată că 12% până la 20% din populația masculină este afectată. În cazul pacienților cu diabet zaharat, incidența urcă până la 35%.

Tipuri de balanită

Există mai multe tipuri de balanită, precum și diferite metode de tratament:

balanită Zoon - este cea mai frecventă formă, fiind specifică bărbaților necircumciși începând cu decada a treia de viață și având ca principală metodă terapeutică circumcizia;
balanită circinată - specifică pacienților cu artrită reactivă, se asociază cu fenomene de uretrită, leziuni oculare, ulcerații bucale;
balanită candidozică - Candida albicans, deși face parte din flora normală, devine principala cauză infecțioasă când condițiile locale (lipsa de aerisire, secreții, pH modificat) sau factori de risc sistemici o permit; balanita candidozică este mai frecventă la pacienții în vârstă, diabetici sau imunocompromiși;
balanită cauzată de HPV;
balanită cauzată de agenți anaerobi: implică adesea Bacteroides și alți anaerobi;
carcinomul penian in situ - cunoscut și sub denumirea de eritroplazia Queyrat, evoluează spre cancer penian în 10 – 33% dintre cazuri;
balanitele de contact iritative - săpunuri, solvenți, săruri metalice și compuși care conțin acizi sau alcali;
balanitele de contact alergice - pot apărea, de exemplu, din cauza unei reacții alergice la prezervativele din latex;
eritemul fix medicamentos - apare ca răspuns la anumite medicamentele orale, de obicei la 1 - 2 săptămâni după prima expunere și implică, de obicei, buzele, fața, mâinile, picioarele și organele genitale, în special glandul penisului, iar după reexpunerea ulterioară la medicament, reacția se prezintă exact în același loc, de obicei în decurs de 24 de ore (de unde termenul „fix”);
balanită pseudoepiteliomatoasă keratotică și micacee - duce la excrescențe asemănătoare negilor; este un tip foarte rar de balanită, fiind mai frecvent diagnosticată la bărbați cu vârsta peste 60 de ani.

Cauze

Igiena precară la persoanele cu un penis necircumcis este una dintre cele mai frecvente cauze ale balanitei, în special la bărbații care au un prepuț strâns, greu de retras. Cu toate acestea, mai multe forme de sensibilitate și probleme ale pielii pot duce la inflamație.

Cauze comune de balanită:

infecții cu fungi (care duc la balanite candidozice);
iritația pielii sau reacții alergice, adesea cauzate de utilizarea săpunurilor, loțiunilor, aromelor și spermicidelor;
infecții cu transmitere sexuală(BTS), cum ar fi herpesul;
cancer de piele (în cazuri rare);
probleme benigne ale pielii, cum ar fi psoriazisul;
artrita reactivă;
complicații legate de diabetul de tip 2;
efecte secundare ale unor medicamente, cum ar fi anumite analgezice.

Balanita la copii este întâlnită în mod frecvent deoarece băieții tineri sunt expuși unui risc mare de a contracta boala, mai ales în perioada în care își formează obiceiurile de igienă. Aproximativ 1 din 25 de băieți vor dezvolta balanită, grupul cu risc maxim fiind reprezentat de cei cu vârsta sub 4 ani.

Bărbații de vârstă mijlocie sau mai în vârstă tind să se încadreze în al doilea grup de risc, în special dacă suferă de diabet, deoarece glucoza de pe piele creează condițiile ideale pentru dezvoltarea fungilor.

Factori de risc

Chiar dacă balanita este o afecțiune ce poate să apară la orice vârstă, există anumite categorii de risc.

Bărbații necircumciși prezintă un risc mai ridicat, estimându-se că aproximativ 1 din 30 dintre aceștia vor dezvolta balanită pe parcursul vieții. Balanita apare cel mai frecvent la bărbații necircumciși în principal din cauza igienei deficitare și a acumulării de smegmă sub prepuț.

Smegma este o substanță albicioasă, groasă, formată din celule moarte ale pielii, transpirație și sebum, care se adună în mod normal sub prepuț. Deși are un miros neplăcut, este de obicei inofensivă dacă zona este curățată regulat, dar poate fi infectată în caz de balanită.

Această inflamație a penisului este mai probabil să se instaleze dacă există fimoză, o afecțiune în care prepuțul strâns nu poate fi retras peste penis. La majoritatea băieților, prepuțul devine ușor de retras în jurul vârstei de 5 ani, ceea ce reduce semnificativ riscul apariției balanitei.

Alți factorii de risc care sunt conectați cu balanita includ:

obezitate morbidă;
igienă precară;
diabetul (în special diabet zaharat necontrolat);
utilizarea cateterelor urinare externe;
iritanți chimici (cum ar fi săpunuri și lubrifianți);
afecțiuni care duc la edemul local al glandului și prepuțului: insuficiența cardiacă cronică, boala renală cronică;
artrită reactivă;
infecții cu transmitere sexuală;
spălarea excesivă a penisului;
traumatismele peniene;
aplicarea necorespunzătoare a tratamentelor topice.

Simptome

De obicei, primul simptom al balanitei este o erupție cutanată sau roșeață și inflamare în jurul capului penisului. De asemenea, simptomele comune ale acestei afecțiuni includ:

iritație sau durere pe gland;
roșeață sau pete roșii;
edem local al glandului și prepuțului (umflătură);
balanită albă, noduloasă, sub prepuț;
piele strălucitoare, albă, pe gland;
mâncărimi în zona organelor genitale;
sângerare în jurul prepuțului;
probleme cu decalotarea penisului (tragerea înapoi a prepuțului);
răni sau leziuni pe gland;
miros neplăcut;
dureri la urinare.

Urinarea dureroasă apare dacă inflamația pune presiune asupra uretrei. În cazul în care simptomele se agravează, acestea pot avea un impact negativ asupra vieții sexuale, urinării și calității vieții.

Diagnosticare

În primul rând, pentru diagnosticarea balanitei este nevoie de un examen fizic realizat de medicul urolog. Specialistul poate determina dacă simptomele prezentate de pacient au drept cauză o infecție.

În timpul examenului se poate preleva o probă de secreție uretrală care se trimite la un laborator pentru testare. În plus, se pot recomanda teste de urină sau de sânge pentru a verifica dacă pacientul suferă de diabet sau de alte infecții.

Tratament

Tratamentul pentru balanită este stabilit de medicul urolog, în funcție de tipul infecției (bacteriană sau fungică). Pentru balanita bacteriană se prescriu, de obicei, antibiotice sau creme cu antibiotice, în timp ce pentru balanitele candidozice se utilizează, în majoritatea cazurilor, creme antifungice. Indiferent de tipul de balanită, numai un medic specialist poate să stabilească tratamentul.

Pentru persoanele cu prepuț care fac infecții recurente cu balanită, uneori se recomandă o circumcizie chirurgicală pentru a ajuta la evitarea infecțiilor viitoare.

În majoritatea cazurilor, se va observa o ameliorare a simptomelor după câteva zile sau o săptămână de tratament. Lipsa răspunsului după 4 săptămâni de tratament standard sau creșterea rapidă a leziunii sugerează posibilitatea unui cancer penian.

În anumite cazuri, dermoscopia poate ajuta la diferențierea leziunilor benigne de cele premaligne sau maligne. Dacă dermoscopia este pozitivă, inconcludentă sau indisponibilă, se recomandă biopsie, excizie sau ablație pentru diagnostic precis.

Complicații

Complicațiile asociate cu balanita includ:

agravarea durerii;
leziuni ulcerative ale glandului/prepuțului;
fimoză - afectează adesea funcția sexuală, urinarea și igiena;
parafimoză – cauzată, de obicei, de retragerea forțată a prepuțului (reprezintă o urgență urologică);
strictură uretrală (în principal a meatului uretral);
transformarea malignă a leziunilor premaligne.

Prevenție

Cele mai simple metode pentru a preveni infecțiile și inflamațiile penisului sunt:

igienă corespunzătoare, spălarea zonei genitale zilnic;
evitarea loțiunilor sau săpunurilor parfumate;
tragerea ușoară înapoi a prepuțului și spălarea zonei cu apă caldă;
uscarea ușoară după spălare;
utilizarea de prezervative pentru piele sensibilă;
spălarea mâinilor înainte de atingerea penisului.

Întrebări frecvente despre balanită

Balanita este contagioasă?

Balanita în sine, ca inflamație a glandului penian, nu este contagioasă. Totuși, dacă balanita este cauzată de o infecție, acea infecție poate fi transmisă.

Balanita este o infecție cu transmitere sexuală?

Balanita nu este o infecție cu transmitere sexuală. Totuși, anumite infecții cu transmitere sexuală pot cauza balanită, iar simptomele acestei afecțiuni pot semăna cu cele ale unei infecții sexuale. Până la confirmarea diagnosticului de către un medic și excluderea cauzei infecțioase, este recomandat să se evite contactul sexual.

Balanita trece de la sine?

Majoritatea cazurilor de balanită necesită tratament. Ignorarea afecțiunii poate duce la înrăutățirea simptomelor (cum ar fi durerea și inflamația) și la dezvoltarea altor complicații.

Balanita la copii este periculoasă?

În general, balanita nu este considerată periculoasă. Totuși, este important să se solicite asistență medicală de specialitate pentru identificarea cauzei și tratarea adecvată a acestei afecțiuni.

Ce cremă se folosește în tratamentul balanitei?

Pentru balanita bacteriană se folosesc, de obicei, creme cu antibiotice. Pentru balanitele candidozice se utilizează, în majoritatea cazurilor, creme antifungice. Numai un medic poate recomanda crema potrivită sau alte tipuri de tratamente pentru balanită. Dacă apar simptome neplăcute, medicii buni de la MedLife pot oferi un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat.

Autor

Echipa medicală MedLife

Bibliografie

“Campbell Walsh Wein Urology.” US Elsevier Health, 2020, www.us.elsevierhealth.com
Jamil Mawani. “Advanced Urology.” Advanced Urology, 3 Oct. 2020, https://advancedurology.com
Edwards, S. “Balanitis and Balanoposthitis: A Review.” Sexually Transmitted Infections, vol. 72, no. 3, 1 June 1996, pp. 155–159, https://www.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1136/sti.72.3.155
Vohra S;Badlani G. “Balanitis and Balanoposthitis.” The Urologic Clinics of North America, vol. 19, no. 1, 2023, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
Lisboa, Carmen, et al. “Infectious Balanoposthitis: Management, Clinical and Laboratory Features.” International Journal of Dermatology, vol. 48, no. 2, Feb. 2009, pp. 121–124, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov , https://doi.org/10.1111/j.1365-4632.2009.03966.x
Shenot, Patrick J. “Inflammation of the Penis.” MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 5 May 2021, www.msdmanuals.com
“Balanitis: Causes, Symptoms, Treatment & Prevention.” Cleveland Clinic, 17 Sept. 2019, my.clevelandclinic.org/health/diseases/21186-balanitis.
Wray, Anton A, et al. “Balanitis.” National Library of Medicine, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537143/.