Epilepsie

Cauzele epilepsiei

Desi multe mecanisme de boala subiacente pot duce la epilepsie, cauza bolii este inca necunoscuta in aproximativ 50% din cazuri la nivel global. Cauzele epilepsiei sunt impartite in urmatoarele categorii: structurale, genetice, infectioase, metabolice, imune si necunoscute.

Afectiunea poate fi urmare a diversi factori, printre care:

• factorul genetic - unele tipuri de epilepsie apar ca urmare a mostenirii genetice;
• traumatismul cranian - loviturile suferite in urma unui accident de masina, spre exemplu, poate fi o cauza a aparitiei bolii
• bolile creierului - cum ar fi tumorile cerebrale sau accidentele vasculare;
• boli infectioase - meningita, SIDA si encefalita virala pot provoca epilepsie;
• tulburari de dezvoltare - epilepsia poate fi uneori asociata cu tulburari de dezvoltare, cum ar fi autismul si neurofibromatoza.

Factori de risc pentru epilepsie

Anumiti factori va pot creste riscul de epilepsie:

• Varsta- debutul epilepsiei este cel mai frecvent intalnit la copii si adultii mai in varsta, insa aceasta afectiune poate sa apara la orice varsta;
• Istoricul medical de familie- daca aveti o ruda bolnava de epilepsie este posibil sa aveti un risc crescut de a dezvolta o tulburare de convulsii;
• Leziuni la nivelul capului- leziunile la nivelul capului sunt responsabile pentru unele cazuri de epilepsie; 
• Accidentul vascular cerebral si alte boli vasculare- acestea pot duce la leziuni ale creierului care pot declansa epilepsia;
• Dementa

Simptomele epilepsiei

Deoarece epilepsia este cauzata de o activitate anormala in creier, convulsiile pot afecta orice proces coordonat de creier. Semnele si simptomele convulsive pot include:

• Confuzie temporara;
• Miscari necontrolate ale bratelor si picioarelor;
• Pierderea constiintei;
• Simptome psihice, cum ar fi teama, anxietatea sau senzatia de deja vu.

Simptomele variaza in functie de tipul de convulsii. In cele mai multe cazuri, o persoana cu epilepsie va avea tendinta de a avea acelasi tip de convulsii de fiecare data, astfel incat simptomele vor fi similare de la episod la episod.

Pierderile de constienta pot surveni fara un motiv anume sau ca urmare a consumului excesiv de alcool sau droguri, dar si din cauza insomniilor sau a oboselii cronice.

Durata crizelor epileptice e relativ scurta - poate fi vorba de cateva secunde sau minute. Crizele epileptice pot aparea la intervale diferite de timp (de mai multe ori pe zi, pe saptamana sau o data pe luna, ori de mai multe ori pe luna). Exista si varianta unor crize epileptice care se repeta fara intreruperi, cand bolnavul nu isi revine la starea normala anterioara. Aceasta se numeste stare de rau epileptic. Crizele epileptice pot surveni atat ziua, cat si in timpul somnului (crize morfeice).

Unii pacienti care sufera de epilepsie au anumite semne care ii anunta ca va urma o criza epileptica. Acestea sunt: oboseala, nervozitate, durere de cap, tegumente palide sau roseata faciala.

Crizele epileptice se impart in:

• crize generalizate - cu sau fara muscarea limbii, pierdere de urina si intotdeauna cu pierderea cunostintei;
• crize partiale - convulsii ale unei jumatati de corp sau furnicaturi la nivelul unei jumatati de corp, devieri ale capului si ochilor intr-o anumita parte, blocaj al vorbirii (criza afazica), uneori si halucinatii;
• absentele - nu se manifesta prin convulsii, insa pacientul isi pierde starea de cunostiinta.

Crize generalizate

Convulsiile care par sa includa toate zonele creierului sunt numite convulsii generalizate. Exista sase tipuri de capturi generalizate:

• Absenta crizelor. Crizele de absenta apar adesea la copii si se caracterizeaza prin a privi in spatiu sau miscari subtile ale corpului, cum ar fi ochiul care clipeste sau balbai. Aceste convulsii pot aparea in clustere si pot provoca o scurta pierdere de constientizare;
• Convulsii tonice. Acestea provoaca rigidizarea muschilor. Aceste crize de obicei afecteaza muschii din spate, brate si picioare si va pot determina sa cadeti la pamant;
• Convulsii atropice. Cunoscute si sub denumirea de convulsii de scadere, cauzeaza o pierdere a controlului muscular, care va poate face sa va prabiti brusc sau sa cadeti;
• Crize convulsive. Sunt asociate cu miscari musculare repetate sau ritmice. Aceste crize de obicei afecteaza gatul, fata si bratele;
• Crize mioclonice. Apar, de obicei, ca niste batai ale bratelor si picioarelor;
• Crize tonico-clonice. Cunoscute anterior sub denumirea de convulsii majore, acestea sunt cele mai dramatice tipuri de convulsii epileptice si pot provoca o pierdere brusca de constienta, rigidizare si agitare a corpului si, uneori, pierderea controlului vezicii urinare sau muscatura limbii.

Crizele partiale

Cand crizele par sa provina de la o activitate anormala intr-o singura zona a creierului, ele se numesc convulsii focale (partiale). Aceste crize se incadreaza in doua categorii:

Crize focale fara pierderea constiintei. Odata denumite convulsii partiale simple, aceste crize nu cauzeaza o pierdere a constiintei. Ele pot schimba emotiile sau pot schimba modul in care lucrurile arata, mirosul, simtul, gustul sau sunetul. Acestea pot, de asemenea, sa duca la smulgerea involuntara a unei parti a corpului, cum ar fi un brat sau un picior, si la simptome senzoriale spontane, cum ar fi furnicaturi, ameteli si lumini intermitente.

Crize focale cu tulburare de constientizare. Odata denumite convulsii partiale complexe, aceste convulsii implica o schimbare sau pierderea constiintei sau a constientizarii. In timpul unei crize partiale complexe, puteti privi in spatiu si nu raspundeti in mod obisnuit mediului inconjurator sau efectuati miscari repetitive, cum ar fi frecarea mainii, mestecarea, inghitirea sau mersul in cercuri.

Simptomele crizelor focale pot fi confundate cu alte tulburari neurologice, cum ar fi migrena, narcolepsie sau boli mintale. Este necesara o examinare detaliata si o testare pentru a distinge epilepsia de alte tulburari.

Complicatiile epilepsiei

Avand o criza epileptic in anumite momente poate duce la circumstante care sunt periculoase pentru dvs. sau pentru altii.

• Cadere. Daca cadeti in timpul unei convulsii, va puteti rani capul sau puteti rupe un os;
• Inec. Daca aveti epilepsie, aveti de 15 pana la 19 ori mai multe sanse sa va inecati in timp ce inotati decat restul populatiei din cauza posibilitatii de a avea o criza in timp ce va aflati in apa;
• Accidente auto. O criza care cauzeaza fie pierderea constientizarii, fie controlul poate fi periculoasa daca conduceti o masina sau lucrati pe utilaje auto;
• Complicatii in cazul gravidelor. Crizele in timpul sarcinii prezinta pericole atat pentru mama, cat si pentru copil, iar anumite medicamente antiepileptice cresc riscul aparitiei malformatiilor congenitale. Daca aveti epilepsie si intentionati sa ramaneti gravida, discutati cu medicul dumneavoastra in timp ce va planificati sarcina;
• Probleme de sanatate emotionale. Persoanele cu epilepsie au mai multe sanse de a avea probleme psihologice, in special depresia, anxietatea si gandurile si comportamentele suicidare. Problemele pot fi rezultatul dificultatilor legate de starea insasi, precum si de efectele secundare ale medicamentelor.

Diagnosticarea epilepsiei

Pentru a va diagnostica boala, medicul va examina simptomele si istoricul medical si poate comanda mai multe teste pentru a confirma diagnosticul si a determina cauza convulsiilor. In acest sens, este necesar un examen neurologic, examen ce este efectuat prin electroencefalograma. 

In ce consta electroencefalograma

Electroencefalograma (EEG) este o procedura nedureroasa care utilizeaza discuri de metal mici, plate (electrozi) atasate la nivelul scalpului pentru a masura activitatea electrica a creierului. Celulele creierului comunica prin impulsuri electrice si sunt active tot timpul, chiar si atunci cand dormim. Aceasta activitate apare sub forma de linii ondulate pe o inregistrare EEG. 

Electroencefalograma este una din principalele teste de diagnostic pentru epilepsie, dar poate avea un rol major si in diagnosticarea altor afectiuni ale creierului. Aceasta poate determina schimbarile ce au loc in activitatea creierului, fiind utila in confirmarea, excluderea sau furnizarea de informatii care ajuta la gestionarea epilepsiei, tumorilor de pe creier, traumatismelor craniene, tulburarilor de somn si de memorie.

Pregatirea pentru electroencefalograma

Inainte de efectuarea procedurii este foarte important ca pacientul sa aiba pielea capului curata. Pacientii trebuie sa isi spele parul cu o zi inainte de efectuarea testului si nu trebuie sa foloseasca fixativ, creme de par sau geluri pentru aranjat. De asemenea, este recomandata evitarea cofeinei cu sase ore inainte de test. In cazul in care procedura trebuie efectuata in timpul somnului, doctorul va poate recomanda sa dormiti mai putin cu o noapte inainte. In cazul sugarilor, acestia trebuie sa manance in timpul inregistrarii.

In timpul procedurii pacientul trebuie sa se relaxeze si sa se aseze intr-o pozitie confortabila, cu ochii inchisi. In diferite momente, doctorul poate cere pacientului sa deschida si sa inchida ochii, sa efectueze calcule simple, sa citeasca un paragraf dintr-un text, sa respire adanc pentru cateva minute sau sa se uite la un semnal luminos intermitent.

Dupa procedura, doctorul indeparteaza electrozii. Daca pacientului nu i-au fost administrate sedative, acesta se poate intoarce la rutina zilnica.

Care sunt riscurile asociate cu electroencefalograma

Desi electroencefalograma nu prezinta niciun risc clar, este posibil ca pacientului sa i se declanseze o criza atunci cand este expus la hiperventilatie sau la stimulare luminoasa intermitenta.

Durata procedurii

La adult, efectuarea unei electroencefalograme dureaza aproximativ 20-30 minute. In cazul copiilor este necesara o perioada mai lunga de inregistrare pentru a putea analiza cu exactitate activitatea cerebrala.

Tratamentul epilepsiei

Crizele pot fi controlate. Pana la 70% din persoanele care traiesc cu epilepsie ar putea deveni scapa de convulsii cu utilizarea adecvata a medicamentelor antisezice. Intreruperea tratamentului anti-convulsii poate fi luata in considerare dupa 2 ani fara convulsii si ar trebui sa ia in considerare factorii clinici, sociali si personali relevanti. O etiologie documentata a crizelor convulsive si un model electroencefalografic anormal (EEG) sunt cei doi predictori cei mai consistenti ai recurentei convulsiilor.

In tarile cu venituri mici, aproximativ trei sferturi dintre persoanele cu epilepsie nu primesc tratamentul de care au nevoie. Aceasta se numeste "diferenta de tratament".

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in multe tari cu venituri mici si medii exista o disponibilitate scazuta a medicamentelor antisezice. 

Chirurgia ar putea fi benefica pentru pacientii la care medicamentele nu dau rezultatul dorit.