Eritem polimorf

Despre eritemul polimorf

Eritemul polimorf este o afecțiune acută a pielii și a mucoaselor, cauzată de o  reacție de hipersensibilitate la diferiți factori, în general de natură infecțioasă. Demunirea de „polimorf” înseamnă cu aspect variat, adică leziunile pot avea forme clinice diferite.

Există două tipuri de eritem polimorf:

• minor - o formă ușoară a afecțiunii care afectează doar pielea și provoacă o erupție cutanată. Afectează rar mucoasele (gură, ochi, organe genitale), și rar prezintă simptome sistemice, precum febră sau frisoane;
• major - este cea mai severă formă a afecțiunii și poate pune viața în pericol, deoarece provoacă apariția de vezicule și descuamarea unor suprafețe mari de piele. Acest tip afectează, de obicei, mucoasele din gură, ochi și organe genitale și se manifestă cu simptome sistemice, precum febră sau dureri articulare.

Eritemul polimorf afectează mai puțin de 1% din populație și este mai frecvent întâlnit la adulții tineri - între 20 și 40 de ani - cu o ușoară predominanță la bărbați.

Afecțiunea este relativ rar întâlnită la copii, unde apare ca o reacție de hipersensibilitate, de obicei la o infecție virală și, mai rar, la medicamente. În ciuda aspectului  erupției, forma ușoară este, de regulă, autolimitată și cu prognostic bun.

La copii, caracteristici clinice includ:

• debut acut, cu simptome ușoare de febră, oboseală, disconfort.
• erupții tipice sub formă de pete rotunde, concentrice, cu centru închis la culoare și margini roșii.
• localizare frecventă pe față, mâini, antebrațe, picioare și uneori pe trunchi.
• în formele majore pot apărea leziuni dureroase la nivelul gurii, ochilor sau organelor genitale, însoțite de dificultăți la alimentație sau hidratare.

Eritemul polimorf nu este contagios. Leziunile/ manifestările cutanate, în special petele, veziculele sau erupțiile cutanate, nu se pot răspândi de la o persoană la alta. Dacă afecțiunea este cauzată de un virus sau de o bacterie, acestea se pot răspândi la alte persoane, dar persoana infectată poate să nu prezinte simptome de eritem poliform.

Factori de risc

Factorii de risc pentru apariția eritemului polimorf au legătură în principal cu predispoziția imunologică a individului și cu expunerea la anumiți factori declanșatori.

Acești factori pot fi include:

• infecții (cel mai frecvent factor declanșator) - cu Virusul herpes simplex virus (prezent în majoritatea cazurilor de eritem polimorf minor), Mycoplasma pneumoniae (mai frecvent implicată în formele severe), Virusul Epstein-Barr, Hepatitele virale, HIV;
• infecții bacteriene sau fungice (mai rare);
• medicamente (antiepileptice, antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene, barbiturice);
• factori imunologici și genetici - istoric personal sau familial de reacții de hipersensibilitate, imunodepresia;
• alți factori declanșatori - expunerea la raze UV, stresul emoțional, vaccinări (foarte rar), factori hormonali.

Diagnosticare

Medicul dermatolog va diagnostica eritemul polimorf după investigarea istoricului medical, prin efectuarea unui examen fizic și pe baza caracteristicilor leziunilor, respectiv:

• dimensiunea;
• forma;
• culoarea;
• distanța dintre fiecare leziune (distribuția).
• zonele implicate (ochi, gură sau organe genitale).

Pentru confirmarea diagnosticului de eritem polimorf se poate efectua o biopsie cutanată.

Prevenție

Eritemul polimorf nu poate fi prevenit, dar există metode de a reduce riscul unui episoad prin:

• evitarea medicamentelor antiinflamatorii sau a antibioticelor, dacă acestea au cauzat alte episoade;
• spălarea regulată a mâinilor cu apă și săpun pentru a preveni infecțiile virale, fungice sau bacteriene;
• curățarea și îngrijirea rănilor, pentru a preveni infecțiile;
• practicarea sexului protejat pentru a evitarea expunerea la virusul herpes simplex.

În cazul eritemului polimorf, nu există un regim alimentar strict sau specific obligatoriu, însă o alimentatie echilibrată și unele recomandări dietetice pot ajuta la susținerea sistemului imunitar, reducerea inflamației și evitarea unor factori potențiali declanșatori (în formele recurente).

Recomandările alimentare generale includ:

• alimente antiinflamatoare - pește gras (somon, sardine, macrou), fructe și legume proaspete, bogate în antioxidanți (afine, mure, kiwi, spanac, varză kale, broccoli), ulei de măsline extravirgin, semințe de in, semințe de chia, turmeric, ghimbir.
• alimente bogate în vitamine și minerale cheie pentru piele și imunitate - citrice, ardei gras, pătrunjel, căpșuni (Vitamina C), morcovi, dovleac, mango (Vitamina A), semințe de dovleac, nuci, carne slabă, ouă (Zinc), nuci braziliene, pește, ouă (Seleniu).

Pentru a evita apariția formelor recurente herpetice este recomandată reducerea alimentelor bogate în arginină, precum:

• ciocolata;
• nucile (în cantitate mare);
• alunele;
• semințele;
• cerealele rafinate.