Epiglotita

Alte denumiri: Inflamația epiglotei

Descoperă informații utile despre epiglotita: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre epiglotită

Epiglotita este o afecțiune care poate pune viața în pericol, caracterizată prin inflamarea și umflarea epiglotei, țesutul situat la baza limbii și deasupra laringelui și a țesuturilor învecinate. În mod normal, epiglota ajută la împiedicarea pătrunderii alimentelor și a lichidelor în căile respiratorii în timpul înghițirii și joacă un rol crucial în protejarea căilor respiratorii în timpul respirației.

Atunci când epiglota se inflamează și se umflă, aceasta poate obstrucționa fluxul de aer în plămâni, ceea ce duce la dificultăți de respirație și, în cazuri grave, la detresă respiratorie sau chiar la obstrucția căilor respiratorii. Epiglotita este considerată o urgență medicală și necesită o evaluare și un tratament de urgență.

Cauze

Epiglotita este cauzată, în principal, de o infecție, cel mai adesea bacteriană, care duce la inflamarea și umflarea epiglotei. Bacteria Haemophilus influenzae de tip b (Hib) a fost, în trecut, cea mai frecventă cauză a epiglotitei, în special la copii. Cu toate acestea, vaccinarea pe scară largă împotriva Hib a redus semnificativ incidența epiglotitei legate de Hib în multe țări în care vaccinul este administrat în mod obișnuit.

Alte bacterii care pot provoca epiglotita includ Streptococcus pneumoniae sau Moraxella Catarrhalis. La adulți, epiglotita poate fi, de asemenea, cauzată de tulpini de Haemophilus influenzae care nu sunt Hib sau de alte bacterii, cum ar fi cele asociate cu infecțiile dentare.

În plus față de infecțiile bacteriene, infecțiile virale pot provoca, de asemenea, epiglotită, deși sunt mai puțin frecvente. Virusuri precum virusul herpes simplex (HSV) și virusul sincițial respirator (RSV) au fost implicați în unele cazuri de epiglotită, în special la adulți.

Alte cauze potențiale ale epiglotitei infecţioase includ:

infecțiile fungice - în special la persoanele cu un sistem imunitar compromis;
arsuri chimice sau traumatisme la nivelul gâtului - cum ar fi în urma ingerării de substanțe corozive sau a inhalării de gaze fierbinți;
reacții alergice sau afecțiuni inflamatorii care afectează gâtul.

În timp ce infecțiile sunt cauza principală a epiglotitei, este esențial să rețineți că și alți factori, cum ar fi traumatismele sau inflamațiile, pot contribui la această afecțiune.

Factori de risc

Mai mulți factori pot crește riscul de apariție a epiglotitei acute infecţioase:

vârsta - din punct de vedere istoric, copiii cu vârste cuprinse între 2 și 6 ani erau cel mai frecvent afectați de epiglotită; cu toate acestea, odată cu utilizarea pe scară largă a vaccinului împotriva Haemophilus influenzae de tip b (Hib), incidența la copii a scăzut; epiglotita poate apărea în continuare la adulți, în special la cei cu vârsta de peste 45 de ani;
lipsa vaccinării - înainte de introducerea vaccinului Hib, lipsa vaccinării împotriva Haemophilus influenzae tip b (Hib) era un factor de risc semnificativ pentru epiglotită, în special la copii şi bebeluşi; asigurarea vaccinării gratuite la medicul de familie conform schemei naționale de vaccinare recomandate ajută la prevenirea epiglotitei legate de Hib;
sistem imunitar slăbit - persoanele cu un sistem imunitar slăbit din cauza unor afecțiuni precum HIV/SIDA, chimioterapie, transplant de organe sau boli cronice prezintă un risc mai mare de a dezvolta infecții, inclusiv cele care pot duce la epiglotită;
expunerea la agenți infecțioși - contactul apropiat cu persoane care au infecții respiratorii cauzate de bacterii sau virusuri, cum ar fi Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae sau virusul sincițial respirator (RSV), poate crește riscul de a dobândi infecții ce pot duce la epiglotită;
igiena orală precară - o igienă orală deficitară, infecțiile dentare sau bolile gingivale pot crește riscul de infecții bacteriene care se pot răspândi în gât și pot provoca epiglotita;
fumatul - poate slăbi sistemul imunitar și poate afecta tractul respirator, făcând persoanele mai sensibile la infecțiile respiratorii care pot duce la epiglotită;
afecțiuni respiratorii cronice - cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), astmul sau bronșiectazia, pot crește riscul de a dezvolta infecții respiratorii care pot duce la epiglotită.

Este important de reținut că, deși acești factori pot crește riscul de epiglotită, afecțiunea rămâne relativ rară, în special în regiunile în care vaccinarea împotriva Haemophilus influenzae tip b (Hib) este acceptată și se realizează conform schemei naționale de vaccinare.

Simptome

Epiglotita poate provoca simptome care evoluează rapid către obstrucție și este considerată o urgență medicală din cauza acestui potențial. Simptomele comune ale epiglotitei includ:

apariția bruscă a durerilor severe de gât - persoanele cu epiglotită se confruntă adesea cu dureri intense de gât care se dezvoltă rapid;
disfagie și odinofagie - înghițirea poate deveni dureroasă și dificilă din cauza umflării epiglotei și a țesuturilor din jur;
salivare - incapacitatea de a înghiți saliva din cauza umflării gâtului poate duce la salivare excesivă, în special la copii;
febră mare - persoanele cu epiglotită au de obicei febră mare, adesea peste 38,9°C;
disfonie - inflamația epiglotei poate afecta funcția corzilor vocale, ducând la o voce răgușită sau înăbușită;
tuse seacă;
stridor - este un sunet de respirație ascuțit și zgomotos care apare atunci când există o obstrucție parțială a căilor respiratorii superioare; se aude adesea în timpul inspirației și poate fi auzit de la distanţă, fără stetoscop;
tahipnee - răspunsul organismului la obstrucția căilor respiratorii poate include respirația rapidă sau respirația superficială în încercarea de a compensa fluxul de aer diminuat;
anxietate sau agitație - din cauza dificultăților de respirație și a disconfortului la nivelul gâtului, persoanele cu epiglotită pot părea anxioase sau agitate.

Este important de reținut că simptomele epiglotitei pot progresa rapid și pot duce la detresă respiratorie sau la obstrucția căilor respiratorii, ceea ce poate pune în pericol viața, de aceea, prezenţa oricăror semne de mai sus necesită ajutor de urgenţă specializat.

Alte semne de epiglotită severă pot include cianoza (colorare albăstruie a pielii), letargie sau dificultăți de vorbire.

Diagnosticare

Diagnosticul trebuie confirmat prin laringoscopie (examinare care permite vizualizare laringelui), care trebuie facută într-un serviciu de terapie intensivă, deoarece poate agrava obstrucţia laringiană.

Epiglotita este diagnosticată, de obicei, de specialiştii în medicina de urgență, otolaringologie (ORL) sau pediatrie. Diagnosticul se bazează pe o combinație de evaluare clinică, istoric medical și, în unele cazuri, pe teste de diagnosticare:

evaluarea clinică - acordându-se o atenție deosebită unor simptome precum dureri severe de gât, dificultăți de înghițire, salivare, febră mare, voce răgușită, stridor (respirație zgomotoasă) și semne de detresă respiratorie;
vizualizarea epiglotei - cu ajutorul unei tehnici numite laringoscopie indirectă; aceasta presupune utilizarea unei oglinzi portabile sau a unui osciloscop flexibil cu fibră optică, pentru a examina partea din spate a gâtului și a vizualiza epiglota; vizualizarea directă a epiglotei poate dezvălui semne caracteristice de inflamație și umflătură;
studii imagistice - în unele cazuri, pot fi efectuate studii imagistice, cum ar fi radiografii sau tomografii computerizate (CT) ale gâtului, pentru a evalua gradul de obstrucție a căilor respiratorii și pentru a evalua dacă există complicații, cum ar fi formarea de abcese;
teste de laborator - deși nu sunt, de obicei, necesare pentru diagnostic, pot fi efectuate teste de laborator, cum ar fi analize de sânge (hemoleucograma) sau culturi ale gâtului, pentru a exclude alte cauze potențiale ale simptomelor sau pentru a evalua semnele de infecție sau inflamație.

Diagnosticul epiglotitei se bazează, în principal, pe constatările clinice, iar prezența simptomelor și semnelor caracteristice este adesea suficientă pentru diagnostic. Cu toate acestea, pot fi efectuate teste de diagnostic suplimentare pentru a confirma diagnosticul sau pentru a evalua complicațiile.

Tratament

Tratamentul pentru epiglotită are ca scop ameliorarea simptomelor, gestionarea complicațiilor și asigurarea faptului că căile respiratorii rămân deschise și funcționale. Deoarece epiglotita poate progresa rapid și poate duce la compromiterea respirației, este considerată o urgență medicală, iar intervenția promptă este crucială. Iată o prezentare generală a abordării tratamentului:

managementul căilor respiratorii - menținerea căilor respiratorii libere este prioritatea principală în gestionarea epiglotitei; în cazurile de detresă respiratorie severă sau de obstrucție iminentă a căilor respiratorii, pot fi necesare intervenții imediate, cum ar fi intubația endotraheală sau plasarea chirurgicală a căilor respiratorii (traheostomie), pentru a securiza căile respiratorii și a asigura o respirație adecvată;
spitalizare - cele mai multe cazuri de epiglotită necesită spitalizare pentru monitorizare și gestionare atentă; internarea în unitatea de terapie intensivă poate fi necesară pentru persoanele cu compromitere respiratorie severă sau alte complicații;
oxigenoterapie - se poate furniza oxigen suplimentar pentru a asigura o oxigenare adecvată a țesuturilor și pentru a atenua detresa respiratorie;
lichide intravenoase - pot fi administrate lichide intravenoase pentru a menține hidratarea și a susține circulația, în special dacă înghițirea este dificilă din cauza umflării gâtului;
antibioterapie - antibioticele sunt, de obicei, prescrise pentru a trata infecția subiacentă care cauzează epiglotita; terapia antibiotică empirică este inițiată prompt, de obicei cu antibiotice cu spectru larg, eficiente împotriva agenților patogeni comuni asociați cu epiglotita, cum ar fi Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae și Moraxela Catarrhalis; odată ce agentul patogen specific este identificat, terapia cu antibiotice poate fi administrată ţintit;
corticoterapie sistemică - în unele cazuri, corticosteroizii pot fi utilizați pentru a reduce inflamația și umflarea epiglotei și a țesuturilor înconjurătoare, ajutând astfel la ameliorarea suferinței respiratorii;
managementul durerii - medicamentele analgezice pot fi administrate pentru a ameliora durerea de gât și disconfortul asociat cu epiglotita;
monitorizarea și îngrijirea de susținere - monitorizarea continuă a semnelor vitale, a saturației de oxigen și a funcţiei respiratorii este esențială la persoanele cu epiglotită;

Este important de subliniat că epiglotita este o afecțiune gravă care necesită asistență medicală de urgenţă.

Complicații

Epiglotita este o afecțiune gravă care poate duce la diverse complicații, dintre care unele pot pune viața în pericol dacă nu sunt tratate de urgenţă:

detresă sau insuficiență respiratorie - umflarea epiglotei și a țesuturilor înconjurătoare poate bloca căile respiratorii, ducând la dificultăți de respirație sau la insuficiență respiratorie; în cazurile severe, poate apărea obstrucția completă a căilor respiratorii, ducând la insuficiență respiratorie și necesitând o intervenție urgentă pentru a elibera căile respiratorii și a restabili respirația;
pneumonie prin aspirație - la persoanele cu epiglotită, dificultatea de a înghiți și aspirarea de salivă, alimente sau lichide în plămâni poate duce la pneumonie prin aspirație, un tip de infecție pulmonară cauzată de inhalarea de materiale străine;
infecție bacteriană a fluxului sanguin (sepsis) - infecția care cauzează epiglotita se poate răspândi din gât în sânge, ducând la o infecție bacteriană a sângelui cunoscută sub numele de sepsis; sepsisul poate duce la o inflamație generalizată, disfuncții ale organelor și complicații care pot pune viața în pericol dacă nu este tratat de urgenţă;
formarea unui abces - în unele cazuri de epiglotită, inflamația și infecția pot duce la formarea unui abces, o colecție localizată de puroi, în gât sau în țesuturile din jur; abcesele pot cauza o obstrucție suplimentară a căilor respiratorii și pot necesita drenaj sau intervenție chirurgicală;
formarea de adeziuni la nivelul căilor respiratorii - inflamația severă și leziunile tisulare asociate cu epiglotita pot duce la formarea de adeziuni la nivelul căilor respiratorii, ceea ce poate duce la complicații respiratorii pe termen lung, cum ar fi îngustarea (stenoza) sau obstrucția căilor respiratorii;
simptome respiratorii reziduale - chiar și după tratarea cu succes a epiglotitei, unele persoane pot prezenta simptome respiratorii reziduale, cum ar fi stridor (respirație zgomotoasă), răgușeală sau dificultăți la înghițire, în special dacă au existat leziuni tisulare sau adeziuni semnificative;
complicații neurologice - în cazuri rare, infecțiile severe, pot duce la complicații neurologice, cum ar fi encefalita (inflamarea creierului) sau meningita (inflamarea membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării); aceste complicații pot apărea din cauza răspândirii directe a infecției sau ca urmare a inflamației sistemice și a răspunsului imunitar.

Prevenție

Prevenirea epiglotitei implică, în primul rând, măsuri de prevenire a infecțiilor care pot duce la această afecțiune. Deși este posibil să nu să se elimine complet riscul de epiglotită, mai ales în cazurile în care cauza de bază este necunoscută, anumite strategii pot ajuta la reducerea probabilității de a dezvolta această afecțiune:

vaccinarea - vaccinarea de rutină împotriva Haemophilus influenzae tip b (Hib) este foarte eficientă în prevenirea epiglotitei cauzate de această bacterie; vaccinul Hib este administrat, de obicei, sugarilor, ca parte a schemei naţionale de vaccinare de rutină în copilărie (vaccin la 2 luni, la 4 luni și la 11 luni - vaccin diftero-tetanos-pertussis acelular-poliomielitic-Haemiphilus B-hepatic B); asigurarea faptului că cei mici primesc vaccinurile recomandate conform schemei naţionale de vaccinare furnizat de medicii de familie poate reduce semnificativ riscul de epiglotită cauzată de Hib;
mențineți o bună igienă - practicarea unor bune obiceiuri de igienă, cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, poate contribui la reducerea răspândirii infecțiilor respiratorii care pot duce la epiglotită; acoperiţi-vă gura și a nasului atunci când tușiți sau strănutați cu ajutorul unui şerveţel care va fi aruncat ulterior sau strănutaţi şi tuşiti în plica cotului, pentru a preveni transmiterea picăturilor respiratorii;
evitați expunerea la agenți infecțioși - reduceți la minimum contactul cu persoanele care au infecții respiratorii, mai ales dacă aveți un sistem imunitar slăbit sau aveți un risc mai mare de complicații din cauza infecțiilor; evitați să împărțiți ustensile, căni sau alte obiecte personale cu persoane care sunt bolnave și încurajați spălarea frecventă a mâinilor pentru a reduce riscul de transmitere;
renunțați la fumat - fumatul poate slăbi sistemul imunitar și crește riscul de infecții respiratorii, inclusiv cele care pot duce la epiglotită; dacă fumați, luați în considerare renunțarea la fumat, pentru a vă reduce riscul de a dezvolta infecții respiratorii și alte probleme de sănătate;
tratarea promptă a infecțiilor respiratorii - solicitați imediat asistență medicală dacă prezentați simptome de infecție respiratorie, cum ar fi dureri în gât, febră, tuse sau dificultăți de respirație; diagnosticul precoce și tratamentul adecvat al infecțiilor respiratorii pot ajuta la prevenirea unor complicații precum epiglotita;
mențineți un stil de viață sănătos - consumul unei diete echilibrate, practicarea regulată de exerciții fizice, gestionarea stresului și un somn adecvat pot contribui la susținerea unui sistem imunitar sănătos și la reducerea riscului de infecții, inclusiv a celor care pot duce la epiglotită.

În timp ce aceste măsuri preventive pot ajuta la reducerea riscului de epiglotită, este important să rețineți că afecțiunea poate apărea în continuare în ciuda precauțiilor luate.

Bibliografie

Brazier, Yvette . “Epiglottitis: Symptoms, Causes, and Diagnosis.” Www.medicalnewstoday.com, 18 Dec. 2018, www.medicalnewstoday.com/articles/169521
Gompf, Sandra G. “Epiglottitis: Practice Essentials, Etiology, Epidemiology.” EMedicine, 14 June 2023, emedicine.medscape.com/article/763612-overview?form=fpf
Allen, Suzanne. “Epiglottitis.” Healthline, Healthline Media, 5 Feb. 2019, www.healthline.com/health/epiglottitis
“Epiglottitis: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 30 May 2022, medlineplus.gov/ency/article/000605.htm
“Epiglottitis: Symptoms, Causes, Treatments.” Cleveland Clinic, 1 July 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/17844-epiglottitis
NHS. “Epiglottitis.” NHS, 2019, www.nhs.uk/conditions/Epiglottitis/
"Esentialul in medicina de familie"- coord. DUMITRU MATEI

Alte afecțiuni similare

Epidermoliză buloasă

Epidermoliza buloasă reprezintă un grup de afecțiuni genetice caracterizate prin piele fragilă și predispusă la formarea de vezicule. Aceste vezicule (bășici) pot apărea...

Vezi detalii

Epididimita

Epididimita este o inflamație a epididimului, tubul situat în partea din spate a testiculelor, care stochează și transportă spermatozoizii. Când acest tub se inflamează,...

Vezi detalii

Epifora

Epifora se datorează unei perturbări a echilibrului între producția de lacrimi și eliminarea lor prin canalul nazolacrimal. Ca urmare, epifora reprezintă o lăcrimare...

Vezi detalii

Epilepsia la copii

Epilepsia la copii este o afecțiune cronică a creierului ȋn care apar disfuncƫii paroxistice ce cauzează convulsii. Epilepsia este una dintre cele mai frecvente...

Vezi detalii

Epilepsie

Epilepsia este o boală cronică a creierului care afectează aproximativ 50 de milioane de oameni din întreaga lume, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății....

Vezi detalii

Epistaxis

Epistaxisul reprezintă hemoragia cu punctul de plecare în fosa nazală. Se prezintă prin sângerare pe una sau pe ambele fose nazale și poate fi:epistaxis anterior (se...

Vezi detalii