Epistaxis (sângerare nazală)

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre epistaxis (sângerarea nazală)

Epistaxisul reprezintă hemoragia cu punctul de plecare în fosa nazală. Se prezintă prin sângerare pe una sau pe ambele fose nazale și poate fi:

epistaxis anterior (se produce la nivelul petei vasculare, în porțiunea anterioară a septului nazal), cel mai frecvent și adesea fără consecințe grave, deoarece calibrul vasului este unul redus;
epistaxis posterior (sângerarea provine din porțiunea posterioară a foselor nazale), de obicei grav, deoarece sângerarea este abundentă, evidențierea vasului lezat este dificilă, iar cauza hemoragiei este o afecțiune organică sau sistemică;
epistaxis difuz, care reprezintă hemoragia în „pânză” a întregii mucoase pituitare și este gravă (apare în cadrul bolilor hematologice: leucoză, trombocitopenii etc.).

Cauze

Cauzele sângerării nazale pot fi de natură locală sau generală.

Epistaxisul de cauză locală:

epistaxisul idiopatic juvenil (epistaxis la copii) - apare îndeosebi la copii și adolescenți, repetitiv, din cauza unei fragilități vasculare constituționale. Această sângerare este, în general, fără gravitate și se produce în circumstanțe variate, precum: expunerea îndelungată la soare, efort fizic intens, viroze respiratorii. Se ameliorează după adolescență și dispare după vârsta de 30 ani;
microtraumatisme vasculare la nivelul septului nazal;
inflamații acute sau cronice ale mucoasei nazale, banale sau specifice;
traumatism chimic sau termic al mucoasei nazale;
traumatismele nazale, accidentale sau chirurgicale, barotraumatismele, reducerea presiunii aerului pot produce epistaxis. Traumatismele bazei de craniu, oaselor proprii nazale, ale scheletului facial sau fracturile bazei de craniu sunt însoțite de hemoragie masivă, gravă și se impune intervenție urgentă;
corpi străini nazali, hemoragie unilaterală;
tumorile benigne, tumorile maligne nazale sau sinusale determină obstrucție nazală, rinoree și epistaxis;
deviația de sept;
perforația trofică a septului nazal;
teleangiectazia Rendu-Osler;
tumori ale rinofaringelui (fibromul nazofaringian apare la tineri).

Epistaxisul de cauză generală:

infecțiile, în special cele gripale, boli infecțioase ale copilăriei (scarlatina, rujeola);
boli vasculare și circulatorii, precum ateroscleroza, hipertensiunea arterială, afecțiuni cardiace decompensate (apar frecvent la vârstnici);
boli ale sângelui, tulburări de sângerare, de coagulare, precum trombopatii;
coagulopatii: hemofilia, boala Waldenstrom, deficiența de fibrină, de protrombină, de vitamina K și C, supradozaj de anticoagulante;
vasopatii: boala Moller-Barlow, purpura Henoch-Schonlein;
intoxicații;
uremia și afecțiuni hepatice;
afecțiuni endocrine, epistaxisul din cadrul ciclurilor menstruale, din cadrul sarcinii, feocromocitom care se însoțește de hipertensiunea arterială.

În sarcină apar frecvent sângerări nazale ușoare, neîngrijorătoare din cauza modificărilor hormonale și vasculare care se produc (vasele de sânge se dilată, mucoasa nazală se edematiază, apar modificări de coagulare, fluctuații de tensiune arterială care pot provoca ruperea vaselor de sânge).

Mai pot apărea sângerări nazale și pe fond de oboseală din cauza fluctuațiilor de tensiune arterială, a deficitului de anumite vitamine și minerale, a deshidratării.

Sângerările nazale nocturne por apărea din cauza :

umidităţii scăzute a aerului ambiental (o umiditate adecvată trebuie să fie între 50% şi 60%); aerul uscat poate fragiliza mucoasa nazală și produce cruste mucoase; epistaxisul nocturn este mai probabil să apară la schimbarea sezoanelor, când mucoasa pituitară nu este încă obișnuită cu schimbarea umidităţii şi/sau a temperaturii.
unor răceli şi alergii - noaptea se accentuează rinoreea şi edemul mucoasei nazale, agravând senzaţia de nas înfundat, posibil să apară şi strănutul;
fumatul înainte de somn prin efect iritativ;
consumului excesiv de alcool, deoarece afectează coagularea şi dilată vasele sangvine, favorizând sângerarea;
anumitor medicamente administrate seara care influenţează coagularea, precum anticoagulante, antihipertensive, antiinflamatorii nonsteroidiene, spray-uri nazale, anumite homeopate şi suplimente nutritive (care conţin ginseng, ghimbir, ginkgo biloba, salvie, usturoi).

Factori de risc

Principalii factori care pot provoca sângerarea nazală sunt:

efortul fizic excesiv;
expunerea la temperaturi extreme pentru o durată mai mare de timp (căldura excesivă, băile/dușurile fierbinți, sauna, expunerea la soare direct; frig deosebit - sporturi de iarnă);
umiditate ambientală scăzută;
aplecarea capului o perioadă îndelungată;
fluctuaţii mari de tensiune arterială;
prezenţa bolilor de fond;
gratajul nasului.

Diagnosticare

Diagnosticul epistaxisului este evident în timpul sângerării și mai greu retrospectiv. Pentru stabilirea lui, medicul specialist ORL va parcurge mai multe etape:

anamneza;
localizarea, examinarea locală fiind foarte importantă;
efectuarea de coagulograme;
măsurarea tensiunii arteriale;
posibil: consultul cardiologului, medicului internist, efectuarea unei radiografii de nas, sinusuri și tomograf.

Tratament

Tratamentul epistaxisului are triplu scop:

oprirea hemoragiei;
tratamentul șocului hemoragic;
tratamentul afecțiunii cauzale.

Tratamentul simptomatic (care se recomandă ca prim ajutor în caz de sângerări nazale) constă în:

asigurarea unui mediu liniștit;
comprese reci puse pe dosul nasului, frunții și occipital;
compresie digitală pe regiunea alară (fosa nazală pe partea din care curge sânge) cel puțin 10-15 minute;
administrarea de vasoconstrictoare nazale.

Bolnavul este rugat să respire pe gură, să stea în poziție șezândă, ușor aplecat cu fața în jos, eventual să ridice mâinile. Trebuie evitată poziția culcat pe spate.

Ca tratament adjuvant, medicul mai poate recomanda vitamine pentru administrare orală (vitamina C, A, E) și local soluții/geluri/creme (care conțin vitamina A, E, aloe vera, acid hialuronic, ulei de susan etc.), lavaj nazal ușor cu ser fiziologic sau apă de mare sterilă, cu scopul reepitelizării și eliminării crustelor sangvinolente.

Odată oprită hemoragia, se va recomanda pacientului să evite efortul fizic excesiv, băile/dușurile fierbinți, aplecarea capului, controlul tensiunii arteriale și tratamentul bolilor de fond.

Se pot recomanda administrarea de hemostatice local sub formă de gel/cremă, oral tablete/soluție sau intravenos.

Tratamentul local

Acest tratament urmărește oprirea hemoragiei prin diferite metode, toate aplicate în zona afectată. Pacientul este invitat să sufle nasul deasupra unei tăvițe renale, fiecare nară în parte, eliberând astfel fosele nazale de cheaguri de sânge. Se poate opta pentru o anestezie locală utilă pentru cauterizarea chimică a zonei hemoragice, cu cauterul bipolar/monopolar, cu laser sau criocauterizare. Nu este indicată cauterizarea acelorași zone pe ambele fețe ale septului, întrucât prin această manoperă se pot produce perforații septale, dacă este realizată defectuos.

Dacă nu se obține oprirea hemoragiei prin manevrele descrise, atunci trebuie aplicat tamponamentul anterior sau, după caz, tamponamentul posterior sau chiar alte manopere chirurgicale.

Tamponamentul anterior constă în introducerea unei meșe de 70 cm în fosa nazală, care se menține în nas 48-72 ore. Tamponamentul posterior este mai dificil și are indicații rare, se introduce un tampon de tifon în rinofaringe, unde este presat contra orificiilor coanale, cu efect de dop la acest nivel.

Pentru că aceste manevre sunt dureroase și traumatizante, se pot încerca manopere mai puțin invazive, în hemoragii medii fiind eficiente buretele de fibrină, bureţii absorbabili ori baloanele hemostatice umflate sau umplute cu apă.

În epistaxisurile grave, care nu pot fi stăpânite prin tamponamentul fosei nazale pentru oprirea sângerării nazale, se practică ligatura vasculară.

Complicaţii

Complicațiile sângerărilor nazale sunt rareori deosebite. Ele apar ca urmare a bolilor asociate sau a sângerărilor din alte vase de sânge mai mari. Cantitatea de sânge pierdută de la nivelul nasului este una minimă și nu pune viața în pericol.