medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Fibromatoză plantară

Fibromatoză plantară

Alte denumiri: Morbus Ledderhose

Descoperă informații utile despre fibromatoză plantară: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre fibromatoză plantară - Morbus Ledderhose

Fibromatoză plantară, sau boala Morbus Leddehose, reprezintă o proliferare anormală a țesutului fibros în fascia plantară a piciorului. Acest fenomen duce la formarea de noduli sau mase fibroase, denumite noduli Ledderhose, care pot provoca disconfort și durere. 

Fascia plantară este o formațiune aponevrotică (aponevroza este o membrană fibroasă, foarte rezistentă, care învelește mușchii și îi leagă de oase) cu originea pe fața anteromedială a calcaneului și inserție la baza metatarsienelor, formată din trei straturi:

  • central; 
  • medial - cel mai afectat;
  • lateral.
femeie cu durere de talpa

Cauze

Cauza exactă a fibromatozei plantare nu este pe deplin înțeleasă însă există anumiți factori care pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni. Printre aceștia se numără predispoziția genetică, leziunile repetate ale piciorului, inflamația cronică și, uneori, asocierea cu alte boli. Aceasta patologie se manifestă în trei stadii:

  • faza proliferativă, caracterizată prin creșterea activității fibroblaștilor și a dezvoltării celulare;
  • faza activă, caracterizată prin formarea nodulilor;
  • faza reziduală - caracterizată prin scăderea activității fibroblaștilor, maturarea colagenului și formarea cicatricei sau a contracturii.

Proliferarea fibroblastică se consideră a sta la baza formării nodulilor plantari.

Spre deosebire de maladia Dupuytren (fibromatoza palmară), aspectele genetice ale fibromatozei plantare sunt incerte, această putând să se asocieze cu Dupuytren în 25% din cazuri sau cu boală Peyronie (fibromatoză peniană).

Factori de risc

Persoanele cu istoric familial de fibromatoză plantară, precum și cele expuse la traume repetate ale piciorului sau care suferă de afecțiuni inflamatorii, pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta această condiție.

Acești noduli plantari reprezintă cea mai frecventă formațiune tumorală benignă a piciorului, cel mai adesea întâlnită la bărbații de vârstă medie-avansată, cu localizare bilaterală în proporție de 25-50 %.

Principalii factori de risc:

  • sexul masculin are un risc mai mare de a dezvolta boala; 
  • rasa - fibromatoza plantară este mai des întâlnită la caucazieni;
  • epilepsia;
  • traumatisme repetate ale piciorului;
  • diabetul zaharat;
  • alcoolismul;
  • bolile hepatice cronice;
  • alte maladii fibrozante.

Simptome

De cele mai multe ori, această maladie este asimptomatică, pacientul găsind, ocazional, noduli în talpă. Uneori, poate apărea durerea pe fața anteromedială a piciorului, însoțită sau nu de contractura degetelor.

medic verifica talpa unui pacient

Diagnosticare

Diagnosticul fibromatozei plantare se realizează de medicul ortoped prin examinarea clinică a piciorului, unde specialistul poate identifica nodulii caracteristici. 

Simptomatologia relevă noduli plantari care, uneori, pot fi dureroşi, situaţi în porţiunea medială sau centrală a fasciei plantare.

Durerea și edemul peri-nodular se pot accentua odată cu mersul în încălțăminte cu talpă plată, cu statul mult timp în picioare sau cu mersul desculț pe suprafețe tari.

Imagistica medicală, cum ar fi examenul ecografic sau rezonanța magnetică, poate fi utilizată pentru a confirma diagnosticul și pentru a evalua extinderea leziunilor.

Diagnosticul este primordial clinic, susținut apoi imagistic, ecografic sau prin IRM (imagistică cu rezonanță magnetică).

Acești noduli plantari trebuie diferențiați de leiomioame, fibroame simple, liposarcoame, neurofibroame etc, iar acest lucru poate fi făcut pe baza examenului IRM sau/și cu biopsie.

Tratament

Tratamentul fibromatozei plantare poate implica tratament de recuperare fiziokinetoterapie E.S.W.T., administrarea de medicamente antiinflamatoare, injecții locale cu corticosteroizi pentru reducerea inflamației și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale, pentru îndepărtarea nodulilor sau corectarea diformităților, asociate cu iradiere sau nu.

  • Colagenaza, derivată din Clostridium histolyticum, poate „topi” colagenul, așa cum se folosește în maladia Dupuytren;
  • Se pot folosi medicamente antiestrogenice, variante de tratament experimental, având la bază inhibiţia TGF-beta, care are ca rezultat inhibarea proliferării activităţii fibroblaştilor;
  • Extra Corporeal Shock Wave Therapy-E.S.W.T.- terapia cu unde de șoc - produce scăderea maturării miofibroblaștilor și scăderea formării țesutului cicatricial, stimulând răspunsul de vindecare al leziunilor.

Indicația operatorie este rezervată în principal situațiilor în care nodulii nu răspund la tratamentul conservator sau când aceștia afectează calitatea vieții pacienților. Gradul de recidivă în cazul tratamentului chirurgical variază între 25 și 60 %.

Intervenția chirurgicală constă în excizie locală, excizie lărgită în care se îndepărtează nodulul cu o margine de 2 cm sau fasciotomia completă, adică îndepărtarea fasciei.


Complicații

Neglijarea sau absența tratamentului poate duce la progresia fibromatozei plantare, generând complicații precum durere cronică, dificultăți în deplasare și modificări ale arcului plantar. 

De asemenea, incidența recurenței este de aproximativ 60% dar, cel mai important este faptul că leziunile sunt mult mai agresive.

Prevenție

Prevenirea fibromatozei plantare poate include gestionarea adecvată a leziunilor piciorului, evitarea expunerii repetate la traumatisme și identificarea precoce a simptomelor. Un stil de viață sănătos, care promovează mobilitatea și întreținerea greutății corporale în limite normale, poate contribui la reducerea riscului.

În concluzie, fibromatoza plantară reprezintă o afecțiune complexă care necesită o abordare multidisciplinară pentru diagnostic și tratament. Înțelegerea factorilor de risc, diagnosticul precoce și intervențiile terapeutice adecvate pot îmbunătăți semnificativ viața pacienților afectați de această condiție.

Bibliografie

  1. Benthien, J., et al. “Plantar Fibromatosis (Morbus Ledderhose): An Atypical Case with Cystic Tumours.” Foot and Ankle Surgery, vol. 3, no. 3, 1997, pp. 121-125;
  2. Fausto de Souza, Dominique, et al. “Ledderhose Disease.” The Journal of Clinical and Aesthetic Dermatology, vol. 3, no. 9, 1 Sept. 2010, pp. 45-47, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2945849/;
  3. Gudmundsson, Kristján G., et al. “Association of Morbus Ledderhose with Dupuytren’s Contracture.” Foot & Ankle International, vol. 34, no. 6, 5 Feb. 2013, pp. 841-845;
  4. “Ledderhose Disease: Symptoms, Causes & Treatment.” Cleveland Clinic, my.clevelandclinic.org/health/diseases/23062-ledderhose-disease: 
  5. Michael Heinrich Seegenschmiedt. “Morbus Dupuytren/Morbus Ledderhose.” Medical Radiology (Berlin), 1 Jan. 2008, pp. 161-191.

Autor

Dr. Tudor Cristian Sorin

Medic Primar Ortopedie-Traumatologie și Camera de gardă

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.