medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Fibromul uterin

Fibromul uterin

Alte denumiri: Leiomiom/ miom uterin

Descoperă informații utile despre fibromul uterin: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre fibromul uterin

Fibromul uterin, numit în termen de specialitate și leiomiom sau miom uterin, este o excrescență, formată din mușchi și țesut, care se formează pe peretele uterului sau în interiorul acestuia. Este, de regulă, o excrescență benignă, cel mai frecvent tip de tumoare necanceroasă la femei.

Configurația fibromului poate arăta ca un singur nodul sau un grup de noduli care pot varia în dimensiune de la 1 milimetru până la mai mult de 20 de centimetri sau chiar cu un diametru mai mare.

Fibromul este un tip foarte comun de tumoare benignă, fiind întâlnit la aproximativ 40% până la 80% dintre femei. Apare, deseori, între 30 și 50 de ani și este rar întâlnit la adolescentele care nu au avut prima menstruație. Și femeile la care s-a instalat menopauza experimentează mai rar apariția fibromului.

Fibroamele de mari dimensiuni pot distorsiona interiorul și exteriorul uterului. În cazurile extreme, fibroamele pot atinge dimensiuni suficient de mari pentru a invada interiorul pelvisului și pot afecta intestinele sau alte viscere abdominale, făcând persoanele afectate să aibă inclusiv aparența unei femei însărcinate.

Diagnosticarea fibroamelor este mai frecventă la femeile supraponderale sau obeze, studiile arătând că supraponderalitatea crește nivelul de estrogen din organism. De asemenea, fibromul apare mai rar la femeile care au născut.


Tipuri de fibrom uterin

Există diferite tipuri de fibrom uterin, în funcție de localizarea lor în uter și de modul de atașare.

  • Fibroame intramurale - sunt cele mai frecvente și se formează în peretele muscular al uterului. Ele pot varia foarte mult ca dimensiune, de la câțiva milimetri până la mai mulți centimetri, și, pe măsură ce cresc, pot deforma uterul, provocând senzația de presiune pelvină. Simptomele asociate fibroamelor intramurale includ, de obicei, sângerări menstruale abundente, dureri lombare sau pelvine și senzația de balonare abdominală. Din punct de vedere terapeutic, fibroamele intramurale pot fi tratate atât medicamentos, cât și prin proceduri chirurgicale, în funcție de dimensiunea și simptomatologia lor;
  • Fibroame submucoase - se dezvoltă sub mucoasa interioară a uterului și se extind în cavitatea uterină. Fibroamele submucoase sunt mai rar întâlnite, dar sunt adesea asociate cu simptome semnificative, cum ar fi sângerări menstruale foarte abundente sau infertilitate. Localizarea lor face ca ele să interfereze direct cu implantarea embrionului, ceea ce poate complica concepția. Tratamentul fibroamelor submucoase este, în general, chirurgical, prin histeroscopie, o procedură minim invazivă care permite îndepărtarea lor fără afectarea peretelui uterin;
  • Fibroame subserozale - se formează sub stratul exterior al uterului, crescând spre cavitatea abdominală. Fibroamele subserozale pot ajunge la dimensiuni mari și, deși rareori cauzează sângerări abundente, ele pot produce presiune asupra organelor adiacente, determinând urinare frecventă, constipație sau dureri abdominale. Tratamentul lor depinde de dimensiune și simptome și poate include monitorizare, tratament minim invaziv sau intervenții chirurgicale precum miomectomia laparoscopică;
  • Fibroame pedunculate - sunt atașate de uter printr-o tulpină subțire și pot fi localizate atât în interiorul cavității uterine, cât și pe suprafața externă a uterului. Din cauza tulpinii lor, există riscul ca ele să se răsucească (torsionarea fibroamelor), ceea ce poate provoca durere acută și necesită intervenție chirurgicală de urgență. De obicei, acestea sunt îndepărtate chirurgical, iar procedura depinde de localizare și de mărimea fibroamelor.

Localizarea fibromului influențează direct simptomele resimțite și riscurile pentru fertilitate sau sarcină. Fibroamele submucoase au cel mai mare impact asupra fertilității, fibroamele intramurale afectează frecvent sângerările menstruale, iar cele subserozale determină mai degrabă presiune pelvină și disconfort abdominal. Alegerea metodei de tratament depinde de tipul fibromului, dimensiunea acestuia și obiectivele pacientei, cum ar fi dorința de a păstra fertilitatea sau ameliorarea simptomelor.

Medic aratand spre fibromul uterin pe un model anatomic

Cauze

Cauza exactă a apariției fibroamelor nu este cunoscută, dar studiile au relevat importanța rolului jucat de hormonii estrogen și progesteron în formarea acestora. Un factor cunoscut este că cele mai multe dintre aceste tumori își fac apariția la vârsta reproductivă iar studiile au arătat că tendința de creștere este influențată de nivelurile hormonale crescute, cum ar fi cele din timpul sarcini, în timp ce, în timpul tranziției spre menopauză, tendința de apariție se micșorează odată cu scăderea nivelurilor hormonale.

Factori de risc

Mai mulți factori de risc pot determina șansele de a dezvolta fibrom și includ:

  • istoric familial de fibrom;
  • obezitatea;
  • debutul precoce al menstruației;
  • inexistența nașterilor;
  • vârsta târzie pentru menopauză.

Simptome

Simptomele provocate de existența unui fibrom uterin pot varia de la lipsa completă a oricăror semne, la simptome ușoare sau severe, care presupun durere puternică și sângerare abundentă, neregulată. 

Fibroamele uterine mici nu provoacă, de regulă, niciun simptom și rareori necesită tratament, în afară de monitorizarea lor de medicul specialist.

Existența unor fibroame mai mari poate determina apariția a diferite simptome, cum ar fi:

  • sângerare excesivă sau dureroasă în timpul menstruației;
  • sângerări între menstruații;
  • senzație de balonare în zona abdomenului inferior;
  • urinare frecventă;
  • durere în timpul actului sexual;
  • dureri lombare;
  • constipație;
  • secreții vaginale cronice;
  • incapacitatea de golire completă a vezicii urinare;
  • distensie abdominală (mărirea în volum a abdomenului).

Simptomele fibromului uterin se estompează, de obicei, sau dispar complet, odată cu încheierea perioadei de menopauză, datorită scăderii nivelurilor hormonale.


Fibromul uterin și infertilitatea

Numeroase femei se confruntă cu probleme legate de infertilitate. Studiile arată că, în ultimii ani, s-a dublat numărul femeilor care nu reușesc să rămână însărcinate. Iar una dintre principalele cauze ale infertilității feminine este considerat fibromul, care afectează uterul prin creșterea excrescențelor benigne. 

Fibromul uterin poate cauza infertilitate și prin blocarea trompelor uterine sau prin împiedicarea implantării ovulului fertilizat în uter. 

Nedescoperite sau netratate, în cazul unei sarcini viabile, fibroamele mari pot împiedica creșterea completă a fătului, din cauza spațiului redus din uter.

Fibroamele cresc riscul de desprindere a placentei, din cauza rupturii de peretele uterin, blocat de fibrom, ceea ce conduce la creșterea semnificativă a șanselor de naștere prematură sau de avort spontan. 

Tratamentele adecvate în cazul diagnosticării unui fibrom uterin ajută foarte mult la creșterea șanselor de sarcină la femeile care s-au confruntat cu sterilitate determinată de existența unui fibrom uterin.

Echipa de medici in sala de operatie tratand o pacienta cu fibrom uterin

Diagnosticare

Diagnosticarea fibromului uterin este esențială pentru identificarea dimensiunii, numărului și localizării fibroamelor, precum și pentru alegerea tratamentului adecvat. Procesul începe cu o evaluare medicală atentă și poate include mai multe metode complementare.

Examinare pelvină și istoricul medical Primul pas în diagnosticarea fibromului uterin este consultul ginecologic, care include examinarea pelvină și discutarea istoricului medical al pacientei. Medicul va evalua dimensiunea și forma uterului, va identifica eventualele anomalii și va întreba despre simptomele resimțite, precum sângerările menstruale abundente, durerile pelvine sau dificultățile de concepție. Informațiile privind antecedentele familiale, vârsta, istoricul sarcinilor și menstruația sunt importante pentru evaluarea riscului de fibrom și pentru planificarea investigațiilor suplimentare.

Investigații imagistice

Pentru diagnosticarea exactă, se impun și anumite teste imagistice, cum ar fi:

  • Ecografie abdominală - medicul ginecolog sau specialistul în imagistică va investiga structurile interne ale uterului și va face măsurători specifice. Ecografia abdominală este utilă mai ales pentru fibroamele mari sau pentru pacienții la care accesul vaginal poate fi dificil. Aceasta oferă informații despre numărul și dimensiunea fibromelor și ajută la monitorizarea evoluției acestora în timp;
  • Ecografie transvaginală - poate oferi imagini mai clare, prin apropierea de structura uterului, mai ales pentru detectarea fibroamelor mici sau a celor situate sub mucoasa uterină, fiind extrem de utilă pentru planificarea tratamentului;
  • RMN pelvin - produce imagini exacte, în profunzime, ale uterului, ovarelor și altor organe pelvine. RMN-ul este indicat în cazul fibroamelor complexe sau multiple, când ecografiile nu oferă suficiente detalii. Această investigație ajută la evaluarea exactă a dimensiunii, localizării și tipului fibromului și poate fi esențială pentru planificarea intervențiilor chirurgicale sau a tratamentului minim invaziv.

Tratament

Tratamentul fibromului uterin este abordat în funcție de dimensiunea, numărul și localizarea fibroamelor, precum și de simptomele pe care le provoacă.

Fibroamele mici, care nu determină niciun simptom, sunt, de obicei, doar monitorizate, fără recomandarea unui tratament specific.

Existența unui fibrom care determină simptomatologie multiplă, cum ar fi sângerare în exces, durere moderată până la severă, anemie, sau alte probleme conexe ale tractului urinar, va impune aplicarea unui tratament.

Medicul specialist va face un plan de tratament care va depinde de anumiți factori, precum numărul de fibroame, dimensiunea și localizarea lor, simptomele resimțite și necesitatea păstrării uterului.

Opțiunea de tratament recomandată depinde, în primul rând, de vârsta pacientei și de existența sau nu a unei sarcini anterioare. Medicul va ține cont și de starea de sănătate a pacientei, dar și de obiectivele de fertilitate, în decizia legată de opțiunile de tratament.

Tratamentul pentru fibromul uterin constă în:

  • administrarea de medicamente pentru gestionarea durerii și disconfortului;
  • suplimente de fier, necesare tratării anemiei cauzate de sângerarea în exces;
  • administrarea de contraceptive orale, care s-au dovedit eficiente în controlul simptomelor, în special a sângerărilor abundente în timpul și între menstruații, precum și pentru atenuarea crampelor menstruale;
  • tratament hormonal, cu hormonul de eliberare a gonadotropinei (GnRH), care acționează prin micșorarea fibroamelor;
  • medicație pentru gestionarea sângerării uterine abundente, care se recomandă persoanelor cu fibrom uterin simptomatic, înainte de instalarea menopauzei.

Orice tratament medicamentos va fi recomandat și discutat cu medicul specialist pentru a explica și informa referitor la orice posibile complicații.

Tratamentul recomandat în cazul fibroamelor de mari dimensiuni este cel chirurgical.

Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea fibromului care sunt recomandate în funcție de anumiți factori, cum ar fi dimensiunea, localizarea și numărul fibroamelor diagnosticate. De asemenea, vârsta și inexistența unei sarcini poate determina alegerea tipului de intervenție chirurgicală, ca tratament pentru eliminarea unui fibrom uterin. Unele proceduri chirurgicale păstrează uterul și permit apariția unei sarcini în viitor, în timp ce alte opțiuni implică deteriorarea sau chiar eliminarea uterului.

Variantele chirurgicale de tratament ale fibromului uterin sunt: 

Miomectomia - o procedură care permite eliminarea fibroamele. Există mai multe tipuri de miomectomie, în funcție de localizarea fibromului/fibroamelor și de mărimea acestora. Tipurile de proceduri de miomectomie includ:

  • Histeroscopie - se folosește un instrument subțire, flexibil, asemănător unui tub, care se introduce prin vagin și colul uterin în uter și este folosit pentru a tăia și îndepărta fibroamele;
  • Laparoscopie - spre deosebire de histeroscopie, această procedură implică mici incizii în abdomen, pentru introducerea instrumentarului chirurgical în abdomen;
  • Laparotomie - procedura presupune incizie mai mare în abdomen prin care se îndepărtează fibromul/fibroamele.

Pentru persoanele care nu au planificat sarcini în viitor, există opțiuni chirurgicale eficiente de tratament al fibroamelor mari, cum ar fi:

  • Histerectomie - presupune îndepărtarea uterului, ca singură modalitate de a vindeca fibromul. Prin îndepărtarea completă a uterului, fibroamele nu pot reveni și simptomele dispar. Dacă ovarele nu sunt eliminate, nu este declanșată automat și menopauza. Această procedură este recomandată, în general, pacientelor care experimentează sângerări extreme din cauza fibroamelor sau în cazul unor tumori de mari dimensiuni. Intervențiile de histerectomie pot fi minim invazive, cu abordare vaginală, laparoscopice sau chiar cu asistență robotizată;
  • Embolizarea fibromului uterin - procedură cu suport radiologic intervențional prin care medicul introduce un cateter în artera uterină sau în artera radială și injectează particule mici, care apoi blochează fluxul de sânge de la arteră la fibroame. Blocarea fluxului sanguin determină micșorarea fibroamelor și îmbunătățește simptomele resimțite;
  • Ablația cu radiofrecvență - este o procedură sigură și eficientă care utilizează energia cu microunde pentru a trata fibromul uterin. Este recomandată persoanelor care nu au ajuns la menopauză și este folosită ca tratament pentru fibroamele mai mici.

Tratamentul chirurgical al fibromului uterin poate implica și riscuri. Orice intervenție chirurgicală expune la riscul de sângerare și infecție, dar include și riscuri asociate cu anestezia. 

Principalul risc asociat intervenției chirurgicale de îndepărtare a fibromului este legat de posibilitatea afectării uterului, care nu mai poate susține sarcini viitoare. 
Tratamentul de eliminare sau de reducere a fibroamelor uterine mari are ca efect nu doar ameliorarea durerilor, diminuarea sângerărilor și a senzației de presiune pelvină, ci și îmbunătățirea vieții sexuale, afectată de toate aceste simptome. 

Pe măsură ce aceste simptome scad în intensitate și dispar, pacientele nu mai resimt problemele legate de intimitate și dificultățile din timpul actului sexual, cauzate de existența fibromului.

Relațiile sexuale devin mai puțin dureroase, iar nivelurile de energie pot reveni la normal. Îmbunătățirea sănătății și a bunăstării generale duc, totodată, la creșterea încrederii de sine, în raport cu partenerul.


Complicații

Existența unui fibrom uterin, mai ales a unuia de dimensiuni mari, poate determina numeroase complicații, cum ar fi: 

  • durere severă și sângerare extrem de abundentă - necesită intervenție chirurgicală de urgență;
  • răsucirea fibromului - poate provoca blocarea vaselor de sânge care alimentează tumora. De obicei este necesară intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea fibromului;
  • necrobioza fibromului - cu semne de infecţie şi dureri pelvine importante;
  • anemie - cauzată de sângerarea abundentă;
  • infecții ale tractului urinar - atunci când fibromul apasă asupra vezicii urinare și determină imposibilitatea golirii complete a acesteia;
  • infertilitate (în cazuri rare).

În situația în care sarcina apare suprapusă peste un fibrom nedescoperit sau netratat, pot apărea complicații:

  • naștere prematură, din cauza invadării spațiului uterin de fibrom;
  • imposibilitatea unei nașteri naturale, dacă fibromul blochează canalul de naștere sau pune copilul într-o poziție periculoasă;
  • apariția unor sângerări abundente după naștere.

Prevenție

Apariția fibroamelor uterine nu poate fi prevenită. Este de preferat ca orice femeie să facă controale regulate pentru a identifica orice formațiune în stadiu incipient. De asemenea, medicii recomandă păstrarea unei greutăți corporale în limitele normale, pentru a reduce riscul apariției unui fibrom uterin.

Cercetările sugerează că anumite obiceiuri ale stilului de viață pot reduce șansele apariției unui fibrom uterin. Un studiu a constatat că dietele bogate în zahăr pot crește riscul, în timp ce consumul de fructe proaspete și legume crucifere, cum ar fi rucola, broccoli, varză, conopidă, verdeață și napi ar putea reduce șansele. 

Şi exercițiile fizice regulate pot reduce riscul de a dezvolta fibrom uterin.

Întrebări frecvente despre fibromul uterin


Ce este un fibrom uterin?

Fibromul uterin, cunoscut și sub denumirile de leiomiom sau miom uterin, este o tumoră benignă alcătuită din mușchi și țesut fibros, care se formează în peretele uterului sau în interiorul acestuia. Deși majoritatea fibroamelor nu sunt canceroase, ele pot provoca simptome neplăcute și, în unele cazuri, complicații, în special dacă ajung la dimensiuni mari.


Care sunt cauzele apariției fibromului uterin?

Cauza exactă a fibroamelor nu este cunoscută, însă hormonii estrogen și progesteron joacă un rol important. Aceste tumori apar frecvent la femeile aflate în perioada reproductivă și pot fi influențate de factori genetici, istoricul familial, obezitate, debut precoce al menstruației sau inexistența nașterilor.


Care sunt simptomele fibroamelor uterine?

Multe fibroame mici nu provoacă simptome. Cele mai mari pot provoca:

  • Sângerări menstruale abundente sau prelungite;
  • Dureri pelvine sau lombare;
  • Senzație de presiune abdominală;
  • Urinare frecventă sau dificultatea golirii vezicii;
  • Constipație sau balonare;
  • Durere în timpul actului sexual.

Fibromul uterin poate afecta fertilitatea?

Da, în anumite cazuri. Fibroamele, în special cele submucoase sau intramurale mari, pot împiedica implantarea ovulului fertilizat sau bloca trompele uterine. Ele pot, de asemenea, crește riscul de avort spontan, naștere prematură sau probleme în dezvoltarea fătului.


Fibroamele pot fi prevenite?

Nu există metode care să prevină complet apariția fibromului, însă controalele ginecologice regulate, menținerea unei greutăți sănătoase, o dietă echilibrată și exercițiile fizice pot reduce riscul și permit identificarea timpurie a fibroamelor.


Când trebuie să merg la medic?

Este recomandat să consulți medicul dacă experimentezi:

  • Sângerări menstruale abundente sau prelungite;
  • Durere pelvină persistentă;
  • Tulburări urinare sau digestive;
  • Dificultăți de concepție;
  • Creștere rapidă a abdomenului.

Există riscuri dacă nu tratez fibromul?

Netratate, fibroamele mari pot provoca anemie din cauza sângerărilor abundente, dureri severe, compresie asupra organelor pelvine și, în cazuri rare, probleme de fertilitate sau complicații în sarcină.


Fibroamele pot recidiva după tratament?

Da, după miomectomie, există riscul ca fibroamele să reapară, mai ales la femeile aflate în perioada reproductivă. Histerectomia, care implică îndepărtarea uterului, elimină complet riscul de recurență.


Când este recomandată intervenția chirurgicală?

Intervenția chirurgicală este indicată atunci când fibroamele provoacă simptome severe (sângerări abundente, durere, presiune pelvină), afectează fertilitatea sau cresc rapid. Alegerea tipului de intervenție depinde de localizare, dimensiune, număr de fibroame și dorința pacientei de a păstra fertilitatea.

Bibliografie

  1. “Uterine Fibroids.” Mount Sinai Health System, 2020, www.mountsinai.org/health-library/diseases-conditions/uterine-fibroids
  2. Alyson Powell Key. “Uterine Fibroids.” WebMD, WebMD, 3 Nov. 2016, www.webmd.com/women/uterine-fibroids/uterine-fibroids
  3. “Uterine Fibroids | Office on Women’s Health.” Womenshealth.gov, 2021, www.womenshealth.gov/a-z-topics/uterine-fibroids

Echipa medicală - Ginecologie și Obstetrica - Ginecologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu