Fibrom uterin

Fibroamele uterine reprezinta cele mai comune tumori pelvine, aparand la aproximativ 70% dintre femei. Cu toate acestea, cele mai multe fibroame sunt mici, asimptomatice. Aproximativ 25% din femeile albe si 50% dintre cele negre au fibroame simptomatice. Factorii de risc pentru fibroame sunt reprezentati de rasa negra si un indice de masa corporala ridicat. Factorii potential protectori sunt reprezentati de nasteri si de fumat.

Fibromele pot determina menoragie sau menometroragie. Daca ele cresc in dimensiune, degenereaza sau sangereaza sau cele penduculate se torsioneaza poate aparea presiune sau durere acuta severa sau cronica. Datorita compresiei vezicale pot aparea simptome urinare(ex: urinare frecventa sau imperioasa) iar datorita compresiei intesitinale, simptome intestinale(ex: constipatie). Fibramele pot fi factori de risc pentru viitoarele sarcini, ele pot determina pierderi recurente de sarcini, contractii premature, precum si prezentatii anormale, determinand necesitatea efectuarii operatiei cezariene.

Diagnosticarea fibromului uterin

Diagnosticul se pune la identificarea, prin examen bimanual, a unui uter marit, mobil, neregulat, care este palpabil deasupra simfizei pubiene. Confirmarea diagnosticului necesita investigatii imagistice, de obicei ecografie, in special sonohisterografie. In aceasta ultima investigatie se instileaza intrauterin o solutie salina pentru specificarea mai exacta a localizarii fibromului la nivelul uterului. Daca dupa aceste investigatii nu se poate trage o concluzie clara se va efectua RMN care este examenul imagistic cu cea mai mare acuratete. 

Tratamentul fibromului uterin

Fibroamele asimptomatice nu necesita tratament. In cazul fibroamelor simptomatice, optiunile medicamentoase, incluziv supresia estrogenica pentru oprirea sangerarii, sunt suboptime si limitate. Administrarea de medroxiprogesteron acetat sau de megestrol acetat timp de 10-14 zile la fiecare ciclu menstrual poate limita sangerarea masiva.

Danazolul, un agonist angrogenic, poate suprima cresterea fibroamelor dar are un numar mare de efecte adverse (ex: crestere in greutate, acnee, hirsutism, pierderea parului, ingrosarea vocii, bufeuri, transpiratii profuze, uscaciune vaginala) si de aceea este mai putin acceptat de catre pacient. Agonistii sunt mai eficienti cand sunt administrati preoperator pentru reducerea dimensiunii fibroamelor si a volumului uterin, usurand, din punct de vedere tehnic interventia chirurgicala si diminuand pierderea de sange. 

Interventia chirurgicala este rezervata, de obicei, pacientelor care prezinta o crestere rapida a masei pelvine, sangerare uterina recurenta, refractare la terapia medicamentoasa, presiune sau durere persistenta sau intolarebila, simptomatologie urinara sau digestiva.