Gliom

Despre gliom

Gliomul este un tip de tumoră care își are originea în creier sau în măduva spinării și provine din celulele gliale. Acestea sunt celule de susținere din sistemul nervos, care oferă protecție și nutrienți neuronilor (celule nervoase). Pe baza tipului de celule gliale din care își au originea şi a localizarii, gliomul poate fi clasificat în diferite tipuri.

• astrocitom - acesta se dezvoltă dintr-un tip de celule gliale numite astrocite;
• oligodendrogliom - astfel de tumori se dezvoltă din oligodendrocite, un alt tip de celule gliale;
• ependimom - apare din celulele ependimale care căptușesc ventriculii creierului și canalul central al măduvei spinării;
• gliom optic - dezvoltat de-a lungul nervului optic;
• gliom de trunchi cerebral - dezvoltat în trunchiul cerebral, care conectează creierul la măduva spinării;
• gliom de măduvă spinării - dezvoltat în măduva spinării.

Gravitatea sau gradul de malignitate al gliomului este evaluat pe o scară de la I la IV, unde gradul I este cel mai puțin agresiv, iar gradul IV este cel mai agresiv:

• gliomul de gradul I (grad scăzut) - acestea sunt tumori cu creștere lentă, neinvazive, cel mai frecvent întâlnite la copii și adulții tineri; printre exemple se numără astrocitoamele pilocitare și astrocitoamele cu celule gigantice subependimale;
• gliomul de gradul II - acestea sunt, de asemenea, cu creștere lentă, dar pot deveni tumori de grad superior în timp; mai infiltrative decât gliomurile de gradul I, ceea ce înseamnă că tind să crească în țesutul cerebral din jur;
• gliomul de gradul III - sunt tumori maligne care cresc mai repede decât gliomurile de gradul I sau II; sunt mai invazive și au o probabilitate crescută de a se răspândi la țesutul cerebral din apropiere;
• gliomul de gradul IV - reprezintă cea mai agresivă și malignă formă de gliom, cel mai cunoscut gliom de gradul IV fiind glioblastomul multiform (GBM), care este extrem de invaziv, ceea ce face dificilă îndepărtarea lui în întregime prin intervenție chirurgicală; acesta are tendința de a crește și de a se răspândi rapid.

Factori de risc

Factorii de risc cresc probabilitatea sau șansa de a dezvolta o afecțiune, dar nu o cauzează neapărat în mod direct. În cazul gliomului, factorii de risc identificați sunt:

• vârsta - adulții mai în vârstă sunt, în general, mai expuși riscului, deși gliomurile se pot dezvolta la orice vârstă;
• antecedente familiale - un istoric familial de gliom sau anumite sindroame genetice poate crește riscul; printre afecțiunile genetice notabile se numără neurofibromatoza de tip 1 și 2, sindromul Turcot, sindromul Li-Fraumeni și scleroza tuberoasă;
• expunerea la radiații ionizante - persoanele care au fost expuse la radiații ionizante, de exemplu cei care au fost supuși la radioterapie sau supraviețuitorii exploziilor bombei atomice, prezintă un risc mai mare;
• factori ai sistemului imunitar - cercetările indică faptul că persoanele cu antecedente de alergii sau boli autoimune ar putea avea un risc mai mare de a dezvolta un gliom.

Diagnosticare

Diagnosticarea unui gliom implică o serie de teste și evaluări. Dacă o persoană prezintă simptome care sugerează o tumoră cerebrală, se parcurg, de obicei, următorii pași:

Anamneză medicală și examinare fizică

Acesta este punctul de plecare, în care medicul evaluează simptomele pacientului, durata și gravitatea acestora, precum și orice factori care le ameliorează sau le agravează.

Examinarea neurologică

Se efectuează o examinare detaliată pentru a verifica vederea, auzul, echilibrul, coordonarea, forța și reflexele. Acest lucru poate ajuta la determinarea zonei din creier care ar putea fi afectată.

Teste imagistice

Acestea oferă imagini ale creierului și ale măduvei spinării:

• imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) - este cel mai frecvent test utilizat pentru a diagnostica tumorile cerebrale;
• tomografie computerizată (CT) - mai puțin detaliată decât un RMN, poate, totuși, detecta tumorile și poate fi utilizată dacă RMN-ul nu este disponibil sau este contraindicat pentru pacient.

Biopsie

Pentru a determina tipul și gradul gliomului, se prelevează o mostră din țesutul tumoral și se analizează la microscop. O biopsie poate fi efectuată în timpul intervenției chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii sau ca o procedură separată, folosind un ac.

Testarea moleculară a tumorii

Analizând tumora, se pot identifica gene specifice, proteine și alți factori unici ai acesteia, lucru care ajută la determinarea gradului tumorii și a celei mai bune abordări de tratament.

În funcție de situație, ar putea fi necesare și alte teste:

• RMN funcțional - poate cartografia zonele active ale creierului (cum ar fi zonele responsabile de vorbire, mișcare etc.) înainte de operație, pentru a reduce riscul de a afecta funcțiile esenţiale;
• spectroscopia prin rezonanță magnetică - poate fi utilizată pentru a detecta anumite substanțe chimice din creier, ajutând la diferențierea între țesutul tumoral și țesutul cerebral normal sau între diferite tipuri de tumori;
• tomografia prin emisie de pozitroni - deși nu este utilizată în mod obișnuit pentru gliom, poate fi utilă în unele cazuri, în special dacă rezultatele IRM nu sunt concludente.

Evaluarea inițială, pe baza simptomelor, poate fi efectuată de un medic de familie. Dacă se suspectează o tumoră cerebrală, pacientul va fi trimis la un medic neurolog. Un neurochirurg este, de obicei, cel care efectuează biopsii sau intervenții chirurgicale pentru a îndepărta tumorile din creier. Neuropatologii sunt specializați în diagnosticarea bolilor sistemului nervos cu ajutorul țesuturilor biopsiate, iar neuro-oncologii vor trata cancerele din sistemul nervos.

Prevenție

În prezent, nu există metode sigure de prevenire a gliomului, deoarece cauzele exacte nu sunt pe deplin cunoscute. Cu toate acestea, există linii directoare și practici generale pe care le putem adopta pentru a menține sănătatea creierului și, eventual, pentru a reduce riscul diferitelor tipuri de afecțiuni cerebrale, inclusiv al tumorilor:

• Evitați expunerea la radiații ionizante - acest lucru include să fiți prudenți cu testele medicale bazate pe radiații (cum ar fi razele X sau tomografiile), cu excepția cazului în care este absolut necesar;
• Limitați expunerea la anumite substanțe chimice - asigurați-vă că folosiți echipament de protecție și că respectați instrucțiunile de siguranță dacă locul de muncă implică astfel de expuneri;
• Alegeţi un stil de viață sănătos - acesta poate stimula sistemul imunitar și starea generală de bine, reducând riscul de diverse boli;
• Consumați o dietă echilibrată, cu multe fructe, legume și cereale integrale;
• Rămâneți activ din punct de vedere fizic prin încorporarea exercițiilor fizice regulate în rutina zilnică;
• Evitați fumatul și limitați consumul de alcool.