Despre gliom
Gliomul este un tip de tumoră care își are originea în creier sau în măduva spinării și provine din celulele gliale. Acestea sunt celule de susținere din sistemul nervos, care oferă protecție și nutrienți neuronilor (celule nervoase). Pe baza tipului de celule gliale din care își au originea şi a localizarii, gliomul poate fi clasificat în diferite tipuri.
- astrocitom - acesta se dezvoltă dintr-un tip de celule gliale numite astrocite;
- oligodendrogliom - astfel de tumori se dezvoltă din oligodendrocite, un alt tip de celule gliale;
- ependimom - apare din celulele ependimale care căptușesc ventriculii creierului și canalul central al măduvei spinării;
- gliom optic - dezvoltat de-a lungul nervului optic;
- gliom de trunchi cerebral - dezvoltat în trunchiul cerebral, care conectează creierul la măduva spinării;
- gliom de măduvă spinării - dezvoltat în măduva spinării.
Gravitatea sau gradul de malignitate al gliomului este evaluat pe o scară de la I la IV, unde gradul I este cel mai puțin agresiv, iar gradul IV este cel mai agresiv:
- gliomul de gradul I (grad scăzut) - acestea sunt tumori cu creștere lentă, neinvazive, cel mai frecvent întâlnite la copii și adulții tineri; printre exemple se numără astrocitoamele pilocitare și astrocitoamele cu celule gigantice subependimale;
- gliomul de gradul II - acestea sunt, de asemenea, cu creștere lentă, dar pot deveni tumori de grad superior în timp; mai infiltrative decât gliomurile de gradul I, ceea ce înseamnă că tind să crească în țesutul cerebral din jur;
- gliomul de gradul III - sunt tumori maligne care cresc mai repede decât gliomurile de gradul I sau II; sunt mai invazive și au o probabilitate crescută de a se răspândi la țesutul cerebral din apropiere;
- gliomul de gradul IV - reprezintă cea mai agresivă și malignă formă de gliom, cel mai cunoscut gliom de gradul IV fiind glioblastomul multiform (GBM), care este extrem de invaziv, ceea ce face dificilă îndepărtarea lui în întregime prin intervenție chirurgicală; acesta are tendința de a crește și de a se răspândi rapid.
Cauze
Cauza exactă a gliomului, ca și a multor alte tipuri de cancer, nu este încă pe deplin înțeleasă. Cercetările sugerează că modificările din ADN duc la dezvoltarea tumorilor cerebrale și a tumorilor măduvei spinării, cum ar fi gliomul. Genele noastre conțin ADN, care oferă instrucțiuni celulelor cu privire la modul în care trebuie să crească și să se înmulțească. Mutațiile sau modificările ADN-ului din genele noastre pot face ca celulele să se înmulțească necontrolat.
Este posibil să moșteniți mutații genetice de la părinți, însă acestea pot apărea şi spontan, în timpul vieții.
Factori de risc
Factorii de risc cresc probabilitatea sau șansa de a dezvolta o afecțiune, dar nu o cauzează neapărat în mod direct. În cazul gliomului, factorii de risc identificați sunt:
- vârsta - adulții mai în vârstă sunt, în general, mai expuși riscului, deși gliomurile se pot dezvolta la orice vârstă;
- antecedente familiale - un istoric familial de gliom sau anumite sindroame genetice poate crește riscul; printre afecțiunile genetice notabile se numără neurofibromatoza de tip 1 și 2, sindromul Turcot, sindromul Li-Fraumeni și scleroza tuberoasă;
- expunerea la radiații ionizante - persoanele care au fost expuse la radiații ionizante, de exemplu cei care au fost supuși la radioterapie sau supraviețuitorii exploziilor bombei atomice, prezintă un risc mai mare;
- factori ai sistemului imunitar - cercetările indică faptul că persoanele cu antecedente de alergii sau boli autoimune ar putea avea un risc mai mare de a dezvolta un gliom.
Simptome
Simptomele gliomului variază în funcție de mărimea, tipul și localizarea tumorii în creier sau în măduva spinării. Simptomele apar fie din cauza faptului că tumora apasă pe țesutul cerebral din apropiere, fie din cauza interferenței tumorii cu funcționarea normală a creierului. Iată câteva simptome comune asociate cu gliomul:
- dureri de cap - adesea sunt persistente și tind să se agraveze cu timpul; ele ar putea fi mai pronunțate dimineața sau se pot intensifica prin activități precum tusea sau exercițiile fizice;
- convulsiile - mai ales dacă persoana nu are antecedente de convulsii;
- greață sau vărsături - mai ales dimineața devreme;
- slăbiciune sau amorțeală - poate fi pe o parte a corpului sau localizată într-o anumită zonă;
- dificultăți de vorbire - probleme cu articularea cuvintelor, cu înțelegerea limbajului sau cu ambele;
- tulburări de vedere - poate include vedere dublă, vedere încețoșată sau pierderea vederii periferice;
- probleme de memorie și de concentrare - inclusiv confuzie sau o capacitate de atenție redusă;
- schimbări de personalitate sau tulburări de dispoziție - inclusiv depresie, iritabilitate sau schimbări rapide de dispoziție;
- probleme de coordonare - cum ar fi dificultatea de a merge sau de a menține echilibrul;
- somnolență sau chiar comă în stadii avansate.
Diagnosticare
Diagnosticarea unui gliom implică o serie de teste și evaluări. Dacă o persoană prezintă simptome care sugerează o tumoră cerebrală, se parcurg, de obicei, următorii pași:
Anamneză medicală și examinare fizică
Acesta este punctul de plecare, în care medicul evaluează simptomele pacientului, durata și gravitatea acestora, precum și orice factori care le ameliorează sau le agravează.
Examinarea neurologică
Se efectuează o examinare detaliată pentru a verifica vederea, auzul, echilibrul, coordonarea, forța și reflexele. Acest lucru poate ajuta la determinarea zonei din creier care ar putea fi afectată.
Teste imagistice
Acestea oferă imagini ale creierului și ale măduvei spinării:
- imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) - este cel mai frecvent test utilizat pentru a diagnostica tumorile cerebrale;
- tomografie computerizată (CT) - mai puțin detaliată decât un RMN, poate, totuși, detecta tumorile și poate fi utilizată dacă RMN-ul nu este disponibil sau este contraindicat pentru pacient.
Biopsie
Pentru a determina tipul și gradul gliomului, se prelevează o mostră din țesutul tumoral și se analizează la microscop. O biopsie poate fi efectuată în timpul intervenției chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii sau ca o procedură separată, folosind un ac.
Testarea moleculară a tumorii
Analizând tumora, se pot identifica gene specifice, proteine și alți factori unici ai acesteia, lucru care ajută la determinarea gradului tumorii și a celei mai bune abordări de tratament.
În funcție de situație, ar putea fi necesare și alte teste:
- RMN funcțional - poate cartografia zonele active ale creierului (cum ar fi zonele responsabile de vorbire, mișcare etc.) înainte de operație, pentru a reduce riscul de a afecta funcțiile esenţiale;
- spectroscopia prin rezonanță magnetică - poate fi utilizată pentru a detecta anumite substanțe chimice din creier, ajutând la diferențierea între țesutul tumoral și țesutul cerebral normal sau între diferite tipuri de tumori;
- tomografia prin emisie de pozitroni - deși nu este utilizată în mod obișnuit pentru gliom, poate fi utilă în unele cazuri, în special dacă rezultatele IRM nu sunt concludente.
Evaluarea inițială, pe baza simptomelor, poate fi efectuată de un medic de familie. Dacă se suspectează o tumoră cerebrală, pacientul va fi trimis la un medic neurolog. Un neurochirurg este, de obicei, cel care efectuează biopsii sau intervenții chirurgicale pentru a îndepărta tumorile din creier. Neuropatologii sunt specializați în diagnosticarea bolilor sistemului nervos cu ajutorul țesuturilor biopsiate, iar neuro-oncologii vor trata cancerele din sistemul nervos.
Tratament
Tratamentul pentru gliom depinde de mai mulți factori, inclusiv de tipul, gradul, mărimea și localizarea tumorii, precum și de vârsta pacientului, starea generală de sănătate și preferințele acestuia.
Chirurgia
- îndepărtarea tumorii - tratamentul primar pentru gliom este intervenția chirurgicală, pentru a îndepărta cât mai mult din tumoră fără a afecta funcțiile vitale ale creierului;
- biopsie - în cazurile în care tumora se află într-o zonă greu accesibilă sau în apropierea structurilor critice ale creierului, se poate face o biopsie, pentru a prelua o mică mostră de țesut pentru diagnosticare;
- chirurgie stereotactică - aceasta presupune utilizarea imagisticii 3D pentru a direcționa instrumentele chirurgicale către locul tumorii.
Este utilizată după operație, pentru a distruge celulele tumorale rămase sau pentru tumorile care nu pot fi îndepărtate chirurgical. Pot fi utilizate mai multe forme de radiații, cum ar fi radiațiile externe, radiochirurgia stereotactică și brahiterapia.
Alternative de tratament sunt și: chimioterapia, terapia țintită (se realizează prin medicamente care vizează, în mod specific, celulele tumorale, de obicei prin interferarea cu anumite molecule ce favorizează creșterea și răspândirea celulelor canceroase), câmpuri de tratare a tumorilor (TTF) (un tratament relativ nou pentru glioblastom, TTF utilizează câmpuri electrice pentru a întrerupe diviziunea celulelor canceroase. Dispozitivul, numit Optune, presupune purtarea unor electrozi pe scalp), îngrijire de susținere/paliativă (este concepută pentru a oferi o ameliorare a simptomelor și pentru a îmbunătăți calitatea vieții şi poate include tratamente pentru a controla durerea, convulsiile, edemul și alte simptome ale gliomului).
Complicații
În funcție de localizare, dimensiune, tip și rata de creștere, gliomurile pot duce la o serie de complicații. Ele pot fi cauzate direct de prezenta tumorii sau pot apărea ca urmare a tratamentului:
- deficite neurologice - localizarea tumorii poate determina simptome neurologice specifice; de exemplu, un gliom în lobul frontal ar putea afecta personalitatea, cogniția și funcția motorie, în timp ce unul aflat în apropierea lobului occipital ar putea avea impact asupra vederii;
- convulsiile - gliomurile pot irita țesutul cerebral din jur, ducând la crize;
- creșterea presiunii intracraniene - pe măsură ce tumora crește, aceasta poate crește presiunea în interiorul craniului, ceea ce duce la dureri de cap, greață, vărsături, vedere încețoșată și alterarea stării de conștiență;
- hernia cerebrală - aceasta este o complicație severă în care presiunea intracraniană crescută împinge creierul dincolo de structurile din interiorul craniului și necesită o intervenție de urgență, întrucât poate pune viața în pericol;
- modificări cognitive și psihiatrice - în funcție de localizarea și mărimea tumorii, persoanele ar putea avea probleme de memorie, probleme de concentrare, schimbări de personalitate sau chiar tulburări psihiatrice;
- hidrocefalie - tumora poate bloca fluxul de lichid cefalorahidian, ceea ce duce la acumularea acestuia și la creșterea presiunii intracraniene;
- disfuncție endocrină - dacă tumora afectează glanda pituitară sau hipotalamusul, aceasta poate duce la dezechilibre hormonale care afectează diverse funcții ale organismului;
- declinul neurologic - pe măsură ce tumora progresează, poate duce la creșterea slăbiciunii, scăderea coordonării, probleme de vorbire și alte deficite neurologice.
Prevenție
În prezent, nu există metode sigure de prevenire a gliomului, deoarece cauzele exacte nu sunt pe deplin cunoscute. Cu toate acestea, există linii directoare și practici generale pe care le putem adopta pentru a menține sănătatea creierului și, eventual, pentru a reduce riscul diferitelor tipuri de afecțiuni cerebrale, inclusiv al tumorilor:
- Evitați expunerea la radiații ionizante - acest lucru include să fiți prudenți cu testele medicale bazate pe radiații (cum ar fi razele X sau tomografiile), cu excepția cazului în care este absolut necesar;
- Limitați expunerea la anumite substanțe chimice - asigurați-vă că folosiți echipament de protecție și că respectați instrucțiunile de siguranță dacă locul de muncă implică astfel de expuneri;
- Alegeţi un stil de viață sănătos - acesta poate stimula sistemul imunitar și starea generală de bine, reducând riscul de diverse boli;
- Consumați o dietă echilibrată, cu multe fructe, legume și cereale integrale;
- Rămâneți activ din punct de vedere fizic prin încorporarea exercițiilor fizice regulate în rutina zilnică;
- Evitați fumatul și limitați consumul de alcool.
Bibliografie
- Ames, Hana. “Glioma: Outlook, Types, Symptoms, Treatment, and More.” Www.medicalnewstoday.com, 14 May 2021, www.medicalnewstoday.com/articles/glioma
- “Glioma - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2019, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/glioma/symptoms-causes/syc-20350251
- “Gliomas.” Johns Hopkins Medicine, 2019, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/gliomas
- “Gliomas: Causes, Symptoms & Treatment.” UW Medicine, www.uwmedicine.org/conditions-symptoms/brain-nervous-system/glioma
- “Glioma: What Is It, Causes, Symptoms, Treatment & Outlook.” Cleveland Clinic, 20 Oct. 2021, my.clevelandclinic.org/health/diseases/21969-glioma
Alte afecțiuni similare
Gingivita
Gingivita reprezintă o afecțiune a gingiilor caracterizată prin inflamație. Este primul stadiu de afectare parodontală, care poate fi total reversibilă în cazul în care...
Vezi detalii
Glaucom
Glaucomul reprezintă degradarea cronică a nervului optic ce se exprimă prin pierderea fibrelor nervoase și care se poate asocia sau nu cu creșterea tensiunii...
Vezi detalii
Glicozuria
Glicozuria este o afecțiune caracterizată de un exces de zahăr, în special de glucoză, în urină. În condiții normale, rinichii joacă un rol esențial în filtrarea...
Vezi detalii
Glomerulonefrita
Glomerulonefrita este o afecțiune caracterizată prin inflamarea glomerulilor, care sunt vase mici de sânge din rinichi ce joacă un rol crucial în filtrarea deșeurilor și...
Vezi detalii
Glosita
Glosita este o afecțiune care determină inflamarea limbii din cauze care includ reacții alergice, infecții și o consecință a gurii uscate. Persoanele care dezvoltă...
Vezi detalii
Gonartroza
Artroza este o boală degenerativă noninflamatorie articulară, ce poate afecta mai multe ţesuturi intraarticulare. Este o boală a întregii articulaţii, care cuprinde...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.