Chimioterapie: ce este, ce presupune, când e necesară

Oncologie
30 Septembrie 2024
Autor: Echipa medicală MedLife
Pacienta dupa tratamentul de chimioterapie

Ce este chimioterapia?

Chimioterapia este un tip de tratament anticancer care utilizează una sau mai multe substanțe chimice (extracte din substanțe naturale sau produși de sinteză chimică) ce opresc multiplicarea celulelor canceroase, fie prin distrugerea acestora, fie prin oprirea diviziunii lor.

Chimioterapia reprezintă componenta esențială a activității disciplinei medicale, specific destinată farmacoterapiei din cancer, disciplină denumită oncologie medicală.

Ce presupune chimioterapia?

Chimioterapia folosește substanțe denumite citostatice - la origine, termenul definește o substanță chimică ce distruge într-un mod specific microbii și celulele tumorale. Aceasta a fost utilizată în acest sens pentru prima oară de Paul Ehrlich (1854-1915), laureat al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină, în 1908.

Agenții citostatici tradiționali sunt citotoxici, în sensul că ei interferează cu diviziunea celulară (mitoza), însă celulele canceroase variază foarte larg în ceea ce privește sensibilitatea lor la acești agenți. Susceptibilitatea celulelor tumorale este cu atât mai mare cu cât ritmul de multiplicare al celulelor tumorii este mai mare. În același timp, substanțele citostatice afectează și unele dintre celulele sănătoase ale organismului, mai ales pe cele al căror ritm de diviziune (de reînnoire) celulară este ridicat, cum sunt celulele sângelui, ale tubului digestiv și ale foliculului pilos (matricea din care se dezvoltă firul de par), care sunt generatoare ale efectelor adverse imediate ale citostaticelor.

Există un număr de strategii mai vechi sau mai noi în administrarea citostaticelor, atât în ceea ce privește calea de administrare (orală, intravenoasă - direct sau prin perfuzie, intraperitoneală, intratumorală, pe cale cutanată, intrameningeală), dar și a scopului pentru care sunt destinate: cu rol curativ sau de prelungire a supraviețuirii ori ameliorării simptomelor.

Pentru tipurile de cancer diagnosticate într-un stadiu potențial curabil, chimioterapia se administrează după intervenția chirurgicală, ca adjuvant al acesteia (chimioterapie adjuvantă) și are ca scop principal distrugerea celulelor tumorale care au părăsit tumoarea originală și migrează sau sunt în curs de „instalare” în diverse organe.

Tratarea acestor micrometastaze poate reduce rata recidivelor cancerului provocat de celulele deja diseminate în sistemul organismului.

Pentru o serie de tipuri de cancer a căror dimensiune a tumorii și, mai ales, a căror extensie loco-regională nu permit o intervenție chirurgicală optimă (adică o rezecție totală) se utilizează chimioterapia - denumită neoadjuvantă, prin care se urmărește o scădere a stadiului și dimensiunilor tumorii. Această variantă de chimioterapie are ca scop evident ca prin reducerea masei tumorii și a invaziei structurilor anatomice vecine, să poată fi efectuată o intervenție chirurgicală cu șanse de rezecție tumorală completă.

Variante de chimioterapie

Variante posibile de chimioterapie, mai rar utilizate, sunt:

  • chimioterapia de consolidare este utilizată după obținerea remisiunii, cu scopul de a prelungi supraviețuirea fără recidivă a bolii și supraviețuirea generală;
  • chimioterapia de intensificare este identică chimioterapiei de consolidare, dar în care este folosit un alt citostatic decât în chimioterapia de inducție;
  • chimioterapia de menținere este cea în care se administrează doze mici, repetate pentru prelungirea remisiunii bolii;
  • chimioterapia radiosensibilizantă reprezintă varianta administrată în unele tipuri de cancer (de col uterin, de cap și gât, esofag, cancere rectale) pe durata radioterapiei, având ca scop amplificarea efectului antitumoral al radioterapiei.

Pentru cancerele diagnosticate în stadiul de boală metastazată (diseminată) se utilizează termenul de chimioterapie paleativă, care are ca scop ameliorarea simptomelor prin scăderea încărcăturii tumorale, ameliorarea simptomelor și prelungirea supraviețuirii generale.

Când este necesară chimioterapia?

Chimioterapia este un tratament oncologic utilizat pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a încetini creșterea acestora. Este recomandată în diverse situații, în funcție de tipul de cancer, stadiul bolii și răspunsul organismului la alte tratamente.

  • Tratament curativ: în unele cazuri, chimioterapia este utilizată pentru a distruge complet celulele canceroase și a elimina boala. Acest tip de tratament este folosit atunci când există șanse bune de vindecare, cum ar fi în anumite tipuri de cancer la sân, leucemie sau limfoame. Chimioterapia poate fi singura modalitate de tratament sau poate fi combinată cu alte metode, cum ar fi chirurgia sau radioterapia;
  • Tratament adjuvant: după o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, chimioterapia adjuvantă este utilizată pentru a distruge eventualele celule canceroase rămase în organism. Aceasta ajută la prevenirea recidivei cancerului și reduce riscul ca celulele maligne să se răspândească în alte părți ale corpului. Este frecvent utilizată în cazul cancerelor de sân, colon sau plămâni;
  • Tratament neoadjuvant: în anumite cazuri, chimioterapia este administrată înainte de intervenția chirurgicală, pentru a reduce dimensiunea tumorii. Această metodă, numită chimioterapie neoadjuvantă, facilitează intervenția chirurgicală ulterioară și poate îmbunătăți prognosticul pe termen lung. Este adesea utilizată în cancerele mari sau extinse local, cum ar fi cele de sân sau de rect;
  • Tratament paliativ: atunci când cancerul este într-un stadiu avansat și nu poate fi vindecat, chimioterapia este utilizată pentru a reduce simptomele, a îmbunătăți calitatea vieții și a prelungi supraviețuirea. În acest caz, obiectivul este de a controla boala și de a ameliora durerea sau alte simptome cauzate de tumori mari sau răspândite;
  • Cancere metastatice: când cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului (metastaze), chimioterapia poate fi esențială pentru a încetini progresia bolii și a controla simptomele. În aceste cazuri, tratamentul nu urmărește neapărat o vindecare, ci stabilizarea bolii și prevenirea complicațiilor;
  • În asociere cu alte tratamente: chimioterapia este adesea combinată cu alte terapii, cum ar fi radioterapia sau terapiile țintite, pentru a maximiza eficiența tratamentului. De exemplu, poate fi folosită pentru a sensibiliza celulele canceroase la radiații sau pentru a potența efectele terapiei biologice.

Decizia de a recomanda chimioterapia depinde de tipul și stadiul cancerului, starea generală de sănătate a pacientului și reacția organismului la alte forme de tratament. Medicul oncolog va evalua toate aceste aspecte înainte de a propune un plan de tratament personalizat.

Cum se administrează chimioterapia?

Chimioterapia se administrează în cadrul unor scheme sau protocoale de chimioterapie specifice în general tipului de cancer și stadiului acestuia.

Dacă pentru chimioterapia neoadjuvantă și adjuvantă se administrează un număr finit de cicluri (serii) de chimiotetrapie - de regulă patru până la 12 cicluri și asociind, de obicei, o combinație de două sau mai multe citostatice, concomitent sau succesiv, pentru chimioterapia paleativă numărul de cicluri este indefinit, acestea fiind administrate până la constatarea semnelor de lipsă de răspuns sau de progresie a bolii, situație în care se schimbă agentul citostatic sau combinația de citostatice inițial folosită (linii succesive de chimioterapie). Intervalul dintre ciclurile de chimioterapie este variabil și se stabilește în funcție de stadiul bolii, vârsta pacientului, bolile asociate, tipul citostaticului, putând fi de regulă, cel mai frecvent de trei săptămâni, alteori de două (chimioterapie în „doze dense”), uneori în administrare săptămânală (utilizând doze mai mici de citostatice) și rar, pentru unele citostatice, la interval de patru săptămâni.

Pacienta trista dupa chimioterapie cu asistenta medicala

Dozare

Trebuie subliniat faptul că dozarea tratamentului citostatic este dificilă. Dacă doza este prea mică, ea va fi ineficientă antitumoral, în timp ce creșterea dozelor în mod excesiv va genera efecte adverse (toxicitate intolerabilă) pentru pacient.

Metoda standard de determinare a dozelor de citostatice se bazează pe calcularea suprafeței corporale a pacientului. Suprafața corporală este, de obicei, calculată printr-o formulă matematică sau printr-o nomogramă, utilizând înălțimea și greutatea pacientului.

De la adoptarea acestei metode, în 1950, formula de calculare a suprafeței corporale a fost adoptată ca standard oficial de dozare a citostaticelor. Totusi, relativ frecvent, este necesară o ajustare a dozelor de citostatice obținute pe baza calculării suprafeței corporale, întrucât absorbția medicamentului, cât și metabolizarea sa, sunt influențate de factori multipli cum ar fi: sexul, vârsta, metabolismul, stadiul bolii, funcția ficatului sau a rinichilor, interacțiunile între medicamente ( inclusiv între citostatice), factori genetici, obezitate.

Ca efect există o mare variabilitate în ceea ce privește concentrația substanțelor citostatice la pacienții la care dozele se calculează pe baza suprafeței corporale.

Rezultatul acestei variabilități este acela că unii pacienți sunt supradozați, în timp ce alții sunt subdozați. De aceea, dozarea chimioterapiei (mai ales, pornind de la suprafața corporală) trebuie individualizată pentru a obține o expunere optimă la agentul citostatic cu îmbunătățirea rezultatelor antitumorale și reducerea efectelor toxice.

O metodă ce permite folosirea unor doze ajustate este măsurarea nivelelor sanguine ale medicamentului citostatic și ajustarea în consecință a dozei administrate, pe baza unei formule sau a unui algoritm, sau dozarea activității enzimelor hepatice care metabolizează în mod specific unele citostatice (de exemplu, DPD pentru 5-fluorouracil și capecitabină).

O altă modalitate este ajustarea succesivă a dozelor, bazată pe efectele adverse înregistrate la ciclul anterior de chimioterapie.

Cât timp se administrează chimioterapia?

O ședință de chimioterapie are o durată variabilă - de la câteva minute, la câteva ore, în decursul unei zile, sau în zile succesive (de la două până la cinci zile).

O variantă este cea a administrării (citostaticelor) în perfuzie continuă intravenoasă (sau intraperitoneală), pe o durată de de 24 - 48 ore și mai rar de-a lungul unor intervale mai lungi. În cadrul acestei variante se administrează produsul citostatic în mod controlat, cu o rată fixă de perfuzie, prin intermediul unui dispozitiv medical denumit pompă elastomerică, conectată la cateterul de perfuzie și care, la rândul său, se racordează prin intermediul unui ac special la un alt dispozitiv medical denumit camera implantabilă (port-a-cath) și care se montează de către chirurg sub tegumentul toracelui, racordat la o venă de calibru mai mare (vena subclaviculară).

Acest tip de chimioterapie (în perfuzie continuă) permite, pe de-o parte ca pacientul său nu aibă nevoie de spitalizare, putând merge la domiciliu, și pe de altă parte, chiar pentru seriile cu administrare scurtă, să se evite riscul extravazării accidentale a citostaticului în țesuturile brațului și a riscului de necroză a țesuturilor. De asemenea se evită și inconvenientul abordării dificile a unor vene periferice care pentru ciclurile multiple, pe termen nedefinit, nu mai pot fi utilizate din cauza deteriorării (sclerozării) lor.

Ce efecte adverse poate avea chimioterapia?

Ca orice alt tip de medicament, agenții citostatici pot genera efecte adverse. Acestea depind atât de tipul citostaticului, de dozele pe care pacientul le primește, de vârsta acestuia, de ritmul administrării, dar și de particularitățile diferite de metabolizare a medicamentului, de la un pacient la altul.

Efecte adverse standard

Efectele adverse specifice citostaticelor au la bază mecanismul de acțiune al acestora - cele mai multe dintre ele afectează celulele care se divid rapid. Pe lângă celulele canceroase care au de regulă o rată de diviziune mai accelerată decât a corespondentului lor celular nonmalign, ele afectează în egală măsură și alte celule sănătoase ale organismului, care au în mod normal o rată rapidă de diviziune (de reînnoire), cum sunt celulele sanguine ale suprafeței interne (a epiteliului) a tubului digestiv și cele ale tecii firului de păr (foliculului pilos).

Astfel, după o ședință de chimioterapie, efectele adverse cel mai frecvent întâlnite sunt: scăderea valorilor celulelor sanguine, cu risc de apariție a infecțiilor (din cauza scăderea leucocitelor), apariția sângerărilor (din cauza scăderii trombocitelor), reducerea performanței fizice și a energiei organismului datorată oxigenării mai reduse, motivată de scăderea numărului de eritrocite.
De asemenea, afectarea celulelor epiteliului tubului digestive (mucozita) este responsabilă ( pe lângă alte mecanisme) de apariția stării de greață, a vărsăturilor și a scaunelor diareice.

Pentru majoritatea acestor situații, medicii oncologi au la dispoziție medicamente eficiente, care administrate profilactic, combat greața și vărsăturile (prin medicație antiemetică) sau scăderea constantelor sanguine (prin factori de creștere ale liniilor de celule sanguine). Ca urmare a utilizării acestor mijloace profilactice, rata de abandon a tratamentului de către pacienți s-a redus în mod semnificativ, în prezent.

Alte efecte secundare

O altă reacție adversă care adesea reprezintă o preocupare pentru pacienți, dar a cărei importanță este mai puțin percepută de către oncolog, este căderea părului (alopecia), post chimioterapie. Trebuie menționat faptul că nu toate citostaticele generează pierderea părului și că acest efect este tranzitoriu, refacerea părului fiind certă după terminarea ciclurilor de chimioterapie.

Pe lângă aceste efecte acute, imediate și specifice medicației citostatice, pot apărea și efecte adverse pe termen mediu, precum neuropatia senzitivă/motorie (afectarea nervilor senzitivi/motori periferici), dar și efecte tardive și de lungă durată, printre care pierderea temporară sau definitivă a fertilității, atât la bărbații, cât și la femeile aflate în perioada reproductivă. Există modalități de reducere a riscului prin utilizarea unor combinații de citostatice mai puțin toxice asupra gonadelor, precum și a metodelor de recoltare și prezervare a spermei, respectiv a ovulelor, și mai departe de conservare a acestora în bănci de țesuturi, înainte de începerea chimioterapiei și utilizarea ulterioară, prin tehnicile de medicină reproductivă asistată (ex.: fertilizare in vitro).

Fără a dori accentuarea anxietății justificate a pacienților în fața chimioterapiei, trebuie menționate și alte efecte cu apariție tardivă, cum ar fi: afectarea funcției renale, toxicitatea hepatică, afectarea țesutului pulmonar (fibroza pulmonară), afectarea cardiacă (boala coronariană cronică, insuficiență cardiacă), precum și al doilea cancer.

Specialiștii oncologi medicali încearcă să micșoreze aceste riscuri prin utilizarea unor scheme de tratament citostatic adecvate, evitarea asocierii unor medicamente citostatice cu efect cumulativ toxic cardiac sau pulmonar, monitorizarea atentă a apariției acestor efecte, pentru instituirea unui tratament precoce.

Recomandări înaintea începerii chimioterapiei

Un element esențial în succesul chimioterapiei este pregătirea pentru un asemenea tratament.
Medicul oncolog responsabil de caz trebuie să ofere pacientului instrucțiuni specifice precum:

  • montarea de către chirurg a unei camere implantabile;
  • efectuarea, înaintea fiecărei ședințe de chimioterapie, a testelor de laborator pentru a verifica dacă parametrii funcționali ai organismului permit administrarea chimioterapiei;
  • întreprinderea unei consultații stomatologice și ORL pentru a descoperi și trata eventualele focare de infecție care, netratate, se pot exacerba pe parcursul cursul chimioterapiei;
  • recomandarea unui consult cardiologic și a unei ecocardiografii;
  • recomandarea vaccinării împotriva virozelor sezoniere (ex.: virusurile gripale) și anti-Covid-19, înainte de inițierea chimioterapiei;
  • efectuarea unor aranjamente privind activitatea la domiciliu, dar și cea profesională, astfel încât acestea să fie cât mai puțin afectate de ședințele de chimioterapie;
  • facilitarea deplasării pentru tratament.

Recomandări după începerea ședințelor de chimioterapie

Odată ce pacientul începe tratamentul cu chimioterapie, este important să urmeze anumite recomandări pentru a gestiona efectele secundare și pentru a-și menține starea generală de sănătate. Chimioterapia poate afecta nu doar celulele canceroase, ci și celulele sănătoase, ceea ce duce la diverse efecte adverse:

  • Pacientul trebuie să fie atent la orice modificare a stării sale de sănătate și să raporteze imediat medicului orice simptome neobișnuite, cum ar fi febra, oboseala extremă, dureri abdominale, sângerări sau vânătăi;
  • Efectele secundare frecvente, cum ar fi greața, vărsăturile, pierderea poftei de mâncare sau căderea părului, sunt de așteptat. Cu toate acestea, dacă acestea devin severe, este important ca medicul să fie informat pentru ajustarea tratamentului;
  • Chimioterapia poate provoca pierderea poftei de mâncare și modificări ale gustului, dar este esențial să se continue consumul de alimente nutritive. O dietă echilibrată ajută corpul să se recupereze și să facă față tratamentului. Se recomandă mese mici și frecvente, bogate în proteine și calorii, pentru a menține energia. Hidratarea adecvată este, de asemenea, crucială, astfel încât pacientul să bea suficientă apă zilnic. Se vor evita alimentelor grele sau prăjite, care pot accentua greața, și vor fi incluse în dietă alimentelor ușor de digerat, cum ar fi supa sau fructele proaspete;
  • Chimioterapia poate slăbi sistemul imunitar, făcând pacienții mai vulnerabili la infecții. Se recomandă spălarea frecventă a mâinilor, evitarea aglomerațiilor sau a persoanelor bolnave, precum și utilizarea dezinfectanților pentru mâini. Dacă pacientul observă semne de infecție, cum ar fi febră sau frisoane, trebuie să contacteze imediat medicul;
  • Oboseala este un efect secundar comun al chimioterapiei. Pacientul trebuie să se odihnească ori de câte ori simte nevoia și să nu forțeze activități fizice intense. De asemenea, somnul de calitate pe timp de noapte este esențial pentru recuperare. O rutină de somn bine stabilită poate ajuta la gestionarea oboselii;
  • Activitatea fizică moderată, cum ar fi mersul pe jos sau exercițiile ușoare, poate ajuta la menținerea forței musculare și la îmbunătățirea stării de bine generale. Este important ca pacientul să discute cu medicul înainte de a începe orice tip de exerciții pentru a se asigura că acestea sunt sigure și adecvate stării sale de sănătate;
  • Chimioterapia poate fi o experiență dificilă din punct de vedere emoțional. Este important ca pacienții să aibă sprijin emoțional, fie de la familie și prieteni, fie prin consiliere profesională. Participarea la grupuri de suport pentru pacienți oncologici poate ajuta la împărtășirea experiențelor și la găsirea de soluții comune pentru gestionarea stresului și a anxietății;
  • Este esențial ca pacientul să respecte cu strictețe programul de tratament și toate vizitele programate la medic. Acest lucru permite monitorizarea evoluției tratamentului și ajustarea sa, dacă este necesar. În caz de întârzieri sau anulări ale ședințelor de chimioterapie, pacientul trebuie să comunice imediat cu echipa medicală pentru a reprograma tratamentul;
  • Pacienții trebuie să urmeze exact indicațiile medicale în ceea ce privește medicația complementară, cum ar fi medicamentele anti-greață sau analgezicele. De asemenea, este important să discute cu medicul înainte de a lua suplimente sau remedii naturale, deoarece acestea pot interacționa cu chimioterapia.

Aceste recomandări sunt esențiale pentru a ajuta pacientul să suporte mai ușor tratamentul și să reducă riscurile asociate chimioterapiei. O colaborare strânsă cu echipa medicală și o abordare proactivă privind starea de sănătate contribuie semnificativ la succesul tratamentului.

Chimioterapia, ca instrument terapeutic major și de multă vreme consacrată în oncologie, are o serie de limite de eficacitate, care depind de factori multipli, ce țin de tipul și stadiul tumorii, particularități metabolice, specifice fiecărui pacient, și nu în ultimul rând de celulele tumorale maligne, care posedă sau își creează continuu mecanisme de rezistență la acțiunea agenților citostatici.

În plus, mecanismul de acțiune al citostaticelor este unul de tip neselectiv (atât asupra celulelor tumorale, cât și a țesuturilor și celulelor sănătoase) generator din acest motiv de efectele adverse specifice, mai sus menționate. În ultimele decenii, terapia citostatică, deși încă pilon de bază al tratamentului oncologic, și-a redus aria de acțiune, în favoarea unor terapii țintite, cum sunt anticorpii monoclonali, agenții moleculari, care țintesc enzime cheie ale lanțului de proliferare celulară (ex. agenții anti-tirozin-kinazici), imunoterapiile. Etapa actuală presupune asocierea dintre aceste ultime terapii și chimioterapie, însă pentru numeroase tipuri de cancer, noile terapii au devenit indicația prioritară în defavoarea chimioterapiei.

Bibliografie

  1. https://www.cancerresearchuk.org/about-cancer/treatment/chemotherapy
  2. https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/chemotherapy/about/pac-20385033#:~:text=Chemotherapy%20is%20a%20drug%20treatment,most%20cells%20in%20the%20body.
  3. https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/16859-chemotherapy
  4. https://www.cancer.org/cancer/managing-cancer/treatment-types/chemotherapy.html
  5. https://www.nhs.uk/conditions/chemotherapy/
  6. https://www.webmd.com/cancer/chemotherapy-what-to-expect
  7. https://www.cancer.gov/about-cancer/treatment/types/chemotherapy

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării