Glaucom

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre glaucom

Glaucomul reprezintă degradarea cronică a nervului optic ce se exprimă prin pierderea fibrelor nervoase și care se poate asocia sau nu cu creșterea tensiunii intraoculare peste nivelul toleranței presionale individuale.

Presiunea intraoculară variază între anumite limite considerate normale (10-21 mmHg), ea nu este un parametru stabil, ci înregistrează multiple creșteri și scăderi în cursul celor 24 de ore. Limita maximă admisă este valoarea de 21 mmHg însă, trebuie precizat că, o mică parte din populație prezintă valori de 22-23 mmHg și nu înregistrează pierderi de fibre nervoase ale nervului optic.

Tipurile de tratament disponibile la ora actuală, din păcate, nu pot opri în totalitate avansarea degradării nervului optic și nu pot vindeca glaucomul, ci doar au rolul de a încetini progresia afecțiunii. Dacă pacientul glaucomatos este compliant cu tratamentul prescris, calitatea vieții nu este afectată și persoana va avea o vedere bună pe tot parcursul vieții. Lipsa complianței la tratament și monitorizare determină avansarea acestei afecțiuni care poate duce la pierderea iremediabilă a vederii.

Cauze

Există mai multe tipuri de glaucom care se asociază cu diverși factori:

Glaucomul primar cu unghi deschis se caracterizează de o presiune intraoculară peste 21 mmHg, pierderi de fibre nervoase din nervul optic și un unghi irido-cornean deschis;
Glaucomul primar cu tensiune normală presupune o tensiune intraoculară ce se află în intervalul 10-21 mmHg, dar pacientul prezintă afectarea nervului optic;
Glaucomul primar cu unghi închis necesită o atenție deosebită deoarece, atunci când are loc închiderea completă și acută a unghiul camerular iar prognosticul este grav, dacă nu se administrează tratamentul în primele șase ore, pierderea vederii este iremediabilă; această formă survine, mai frecvent, în timpul nopții, după dilatarea pupilei;
Glaucomul pigmentar apare secundar exfolierii pigmentului irian care va bloca evacuarea lichidului din camera anterioară a ochiului, numit umoare apoasă;
Glaucomul poate să apară și secundar altor afecțiuni oftalmologice (uveite, sindrom pseudoexfoliativ);
Glaucomul congenital este o formă aparte de glaucom care afectează copiii și care are o evoluție gravă dacă nu este diagnosticat și tratat la timp.

Factori de risc

Principalii factori de risc în glaucom sunt:

tensiunea intraoculară peste 21 mmHg;
vârsta peste 55 ani;
istoricul familial pozitiv pentru glaucom și boli sistemice asociate (diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, hipotensiunea arterială, anomaliile de autoreglare a tonusului vascular);
corneea subțire;
dioptriile mari;
tratamentul de lungă durată cu corticoizi;
traumatismele oculare;
intervențiile chirurgicale ale globului ocular.

Simptome

Simptomatologia și semnele în glaucomul primar cu unghi deschis și pigmentar:

în stadii incipiente, pacientul este asimptomatic (ochiul este liniștit, alb, fără dureri, acuitatea vizuală este bună), evoluția fiind lentă și insidioasă;
în stadii moderate, atunci când tensiunea oculară începe să crească mult peste limita normală, apar jena vizuală pasageră, lăcrimarea, halourile luminoase, diminuarea sensibilității la contrast și a simțului cromatic în axa roșu-verde, durerile vagi oculare sau perioculare, senzația de tensiune oculară permanentă sau ocazională;
în stadii avansate, pacientul prezintă deficit tipic de câmp vizual și scăderea ireversibilă a vederii.

Simptomatologia și semnele în glaucomul cu tensiune normală:

în stadii incipiente, pacientul este asimptomatic (ochiul este liniștit, alb, fără dureri, acuitatea vizuală este bună), evoluția fiind lentă și insidioasă;
în stadii moderate, apar manifestări precum jenă vizuală pasageră, lăcrimare, halouri luminoase, diminuarea sensibilității la contrast și a simțului cromatic în axa roșu-verde;
în stadii avansate, pacientul prezintă deficit tipic de câmp vizual și scăderea ireversibilă a vederii.

Simptomatologia și semnele în glaucomul primar cu unghi închis:

ochi roșu, cu pupilă dilatată, scăderea acuităţii vizuale;
halouri colorate în jurul surselor luminoase, produse de edemul cornean;
durere oculară intensă cu iradiere pe traiectul nervului oftalmic;
cefalee intensă cu localizare frontală, în special supraorbitară, cu plecare de la nivelul ochiului afectat;
greţuri, vărsături, crampe abdominale, palpitaţii, bradicardie sau aritmie, adinamie, extremități reci.

Simptomatologia și semnele în glaucomul congenital:

scăderea acuității vizuale;
lăcrimare excesivă;
sensibilitate la lumină (fotofobie);
aspect albicios al corneei, datorită edemului.

Diagnosticare

Medicul oftalmolog va realiza următoarele investigații pentru stabilirea corectă a diagnosticului și a tipului de glaucom:

măsurarea acuității vizuale;
măsurarea tensiunii oculare;
măsurarea grosimii corneene (pahimetrie), pentru a calcula o tensiune oculară ajustată (o cornee subțire determină a subevaluarea a tensiunii oculare, iar o cornee groasă determină o supraevaluare a tensiunii oculare);
gonioscopie (evaluarea unghiului iridocornean) +/- topografie corneană pentru măsurarea unghiului iridocornean;
biomicroscopia ultrasonică UBM, pentru aprecierea morfologiei unghiului iridocornean;
examen fund ochi, cu aprecierea aspectului și excavației nervului optic;
computer tomograf în coerență optică de nerv optic (OCT ONH + RNFL);
computer tomograf în coerență optică pentru celule ganglionare (OCT GGL);
câmp vizual (perimetrie computerizată).

Nu întotdeauna se va realiza întregul set de investigații ci, în funcție de tipul de glaucom, fiecare caz se va particulariza. Realizarea acestor investigații ajută medicul oftalmolog să aleagă tipul de tratament care trebuie urmat.

Ideal pentru o corectă monitorizare a glaucomului se recomandă:

Tratament

Scopul tratamentului bolii glaucomatoase este menţinerea funcţiei vizuale şi a calităţii vieţii pacientului.

Tratamentul antiglaucomatos trebuie individualizat în funcţie de tipul de glaucom, de pacient, de severitatea bolii şi speranţa de viaţă, urmărindu-se, în permanenţă, conservarea calităţii vieţii. El are ca obiectiv atingerea presiunii intraoculare „ţintă” (tensiunea oculară la care este este menținută sub control evoluţia bolii şi care este specifică fiecărui pacient).

Studiile arată că scăderea tensiunii intraoculare se asociază cu o rată extrem de scăzută a agravării degradării nervului optic. Majoritatea pacienţilor cu glaucom cu unghi deschis și cu glaucom cu tensiune normală sunt trataţi, iniţial, cu medicaţie topică (coliruri), ce trebuie administrată permanent, chirurgia putând fi luată în calcul ca tratament iniţial doar în glaucomul cu unghi închis, glaucomul avansat, tensiune oculară foarte ridicată şi complianţa scăzută la tratamentul medicamentos.

În tratamentul glaucomului primar cu unghi deschis, al glaucomului cu tensiune normală și al glaucomului pigmentar, vorbim despre:

în stadiile incipiente și moderat incipiente: coliruri antiglaucomatoase (picături pentru glaucom ce au rolul de a scădea tensiunea oculară și care se administrează în sacul conjunctival);
în stadiile moderat avansate și avansate: operații ce au rolul de a scădea tensiunea oculară (disponibile și accesibile ca preț) +/- coliruri antiglaucomatoase.

Tratamentul indicat în glaucomul primar cu unghi închis (atac de glaucom) este o urgență:

în cazul închiderii complete și acute a unghiul camerular:
- colir antiglaucomatos;
- hipotensoare oculare sistemice;
- pilocarpină;
pentru prevenirea închiderii complete și acute a unghiul camerular:
- iridotomie laser;
- iridectomie sau extragerea cristalinului (operație de cataractă).

Tratamentul cu picături de ochi este cel mai bun dacă este administrat permanent, odată ce diagnosticul de glaucom este stabilit; acesta poate fi oprit doar la indicația unui medic oftalmolog.

Prevenție

Pentru a preveni apariția glaucomului, este necesar să facem consulturi oftalmologice periodice, în special după vârsta de 40 ani și să precizăm medicilor dacă avem în familie cazuri de glaucom. Contraindicațiile în glaucom presupun evitarea tratamentul îndelungat cu corticoizi.

Deși, până în acest moment, nu se poate vorbi despre anumite alimente interzise în glaucom, ultimele cercetări în domeniu au evidențiat o legătură între apariția bolii și o dietă bogată în carbohidrați și grăsime animală.