medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Herpangină

Herpangină

Descoperă informații utile despre herpangină: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre herpangină

Herpangina este o afecțiune virală, febrilă și extrem de contagioasă, care afectează cu precădere copiii care merg la grădiniță, școală sau pe cei care locuiesc în centrele sociale.

Boala debutează cu febră mare și răni asemănătoare unor bășici mici, care apar în cerul gurii și la baza gâtului. Infecția mai poate provoca durere în gât, dureri de cap și de ceafă și este foarte asemănătoare cu boala mână-picior-gură.

Herpangina este cauzată de virusurile din grupul Coxsackie de tip A sau B și, ocazional, de alte enterovirusuri. Aceștia sunt extrem de contagioși, supraviețuiesc în medii din afara corpului pentru perioade lungi de timp și se răspândesc foarte ușor, prin:

  • contact strâns cu cineva care are virusul;
  • exhalarea particulelor mici, umede (picături respiratorii);
  • contact direct cu fluidele corporale (precum salivă, mucus, materii fecale sau urină).

Perioada de incubație (timpul dintre expunerea la virus și dezvoltarea simptomelor) pentru herpangină este de 3 până la 5 zile, iar contagiozitatea durează de la 3 până la 8 săptămâni după perioada de incubație, având un maxim în primele două săptămâni. Herpangina la copii are tendința să apară în epidemii, cel mai frecvent la cei cu vârste între 3 și 10 ani, cu un vârf de incidență la preșcolari.

Probabilitatea ca adulții să facă herpangină este mai mică, deoarece majoritatea oamenilor dezvoltă imunitate naturală în copilărie. Când adulții sunt afectați, este adesea din cauza faptului că un copil sau un alt membru al familiei a dezvoltat o infecție. În cazul adulților, ca și în cazul copiilor, este posibil ca virusul și simptomele să dispară de la sine în 7 - 10 zile. Complicațiile sunt rare, cea mai frecventă și severă fiind deshidratarea.

Femeile care fac herpangina în timpul sarcinii pot avea un risc crescut de naştere prematură şi de nou-născuţi cu greutate mică.

Medlife

Cauze

Herpangina este o afecțiune virală, iar principalele cauze sunt infecțiile cu:

Factori de risc

Un risc crescut de a avea această afecțiune este dat de sistemul imunitar scăzut. De aceea, nou-născuții și femeile însărcinate sunt cei mai expuși și pot dezvolta forme grave de boală care să le pună viața în pericol.

Simptome

Principalul simptom al herpanginei este febra înaltă, însoțită de dureri de cap și de pierderea poftei de mâncare. Apoi apar și leziunile oro-faringiene specifice, care duc la:

  • dureri în gât;
  • dificultate la înghițire;
  • scăderea poftei de mâncare;
  • dureri de ceafă;
  • ganglioni limfatici inflamați;
  • hipersalivație și vărsături (la sugari).

În două zile de la debut se dezvoltă papule cenușii cu diametrul de 1 - 2 mm care devin apoi vezicule cu areole eritematoase. Ele apar cel mai frecvent pe stâlpii amigdalelor, dar și pe palatul moale, amigdale, uvulă (omuleț) sau limbă. În următoarele 24 de ore, leziunile devin ulcere superficiale, care se vindecă în 1 - 7 zile.

Aceste vezicule sunt extrem de dureroase, ceea ce face ca mâncatul, băutul și înghițitul să se facă cu mare dificultate, putând duce la anorexie. De aceea, este important ca cel mic să nu sară peste mese și să bea multe lichide pentru a evita deshidratarea.

Medlife

Diagnosticare

Diagnosticul herpanginei virale se bazează pe prezența simptomelor și a leziunilor bucale caracteristice și se face de medicul pediatru. Testarea de confirmare nu este de obicei necesară, dar poate fi făcută prin izolarea virusului din leziuni sau a anticorpilor specifici din sânge.

Afecțiunea seamănă la debut cu boala gură-mână-picior, dar lipsește cu desăvârșire erupția cutanată de la nivelul membrelor, palmelor și picioarelor. Un alt diagnostic diferențial se face cu leziunile din amigdalită pultacee, dar acestea apar numai pe amigdale, iar exudatul faringian sau testul rapid la streptococul betahemolitic pozitiv pot orienta medicul spre o antibioterapie imediată.

Tratament

Tratamentul herpanginei este simptomatic și include o igienă orală meticuloasă (folosind o periuță de dinți moale și clătiri cu apă sărată), o dietă bazată pe lichide și semilichide care nu conține alimente acide sau sărate.

Boala este diferită în funcție de vârsta copilului, de sănătatea generală și de severitatea infecției. Deoarece vorbim despre o boală infecțioasă, antibioticele nu ajută, dar se pot administra:

  • antipiretice pentru a ține febra sub control;
  • multe lichide pentru a evita deshidratarea;
  • anestezice topice locale pentru leziunile de la nivelul gâtului și gurii.

De asemenea, este recomandat ca odihna să se facă într-o cameră bine ventilată pentru a reduce numărul de particule de virus contagioase care se lipesc de suprafețe, obiecte și se transferă la alți membri ai familiei. Totodată, copilul va sta izolat pe perioada bolii și nu va merge la școală decât după ce rănile dispar și se simte bine. 

Copilul este contagios chiar și atunci când nu prezintă simptome. În urma acestei boli, se creează o imunitate naturală care va reduce riscul de a-l contracta din nou. Totuşi, riscul de reîmbolnăvire există atât timp cât există alte tulpini ale virusului care pot provoaca boala.

Se poate apela și la remedii casnice pentru herpangină, precum:

  • clătirea cavității bucale cu apă și sare după fiecare masă pentru a curăța rănile;
  • comprese reci pentru a reduce febra și durerea (compresele se pun la nivelul frunții pentru febră și la nivelul gâtului pentru durere).

Prevenție

Herpangina poate fi periculoasă și poate pune viața în pericol nou-născuților, copiilor mici și persoanelor cu sistemul imunitar compromis. De aceea, este important să ne asigurăm că îndeplinim cele mai importante măsuri de prevenție, precum:

  • spălatul regulat al mâinilor cu apă și săpun;
  • limitarea contactului cu scutecele bebelușului;
  • igienizarea și dezinfectarea suprafețelor și obiectelor atinse;
  • izolarea la domiciliu a copilul care se simte rău;
  • acoperirea nasului și a gurii în caz de tuse ori strănut.

Bibliografie

  1. Tesini, Brenda L. “Herpangina.” MSD Manual Professional Edition, MSD Manuals, July 2021, www.msdmanuals.com‌
  2. “Herpangina: Causes, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 2022, https://my.clevelandclinic.org

Echipa medicală - Boli infectioase și Pediatrie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.