Herpangină

Despre herpangină

Herpangina este o afecțiune virală, febrilă și extrem de contagioasă, care afectează cu precădere copiii care merg la grădiniță, școală sau pe cei care locuiesc în centrele sociale.

Boala debutează cu febră mare și răni asemănătoare unor bășici mici, care apar în cerul gurii și la baza gâtului. Infecția mai poate provoca durere în gât, dureri de cap și de ceafă și este foarte asemănătoare cu boala mână-picior-gură.

Herpangina este cauzată de virusurile din grupul Coxsackie de tip A sau B și, ocazional, de alte enterovirusuri. Aceștia sunt extrem de contagioși, supraviețuiesc în medii din afara corpului pentru perioade lungi de timp și se răspândesc foarte ușor, prin:

• contact strâns cu cineva care are virusul;
• exhalarea particulelor mici, umede (picături respiratorii);
• contact direct cu fluidele corporale (precum salivă, mucus, materii fecale sau urină).

Perioada de incubație (timpul dintre expunerea la virus și dezvoltarea simptomelor) pentru herpangină este de 3 până la 5 zile, iar contagiozitatea durează de la 3 până la 8 săptămâni după perioada de incubație, având un maxim în primele două săptămâni. Herpangina la copii are tendința să apară în epidemii, cel mai frecvent la cei cu vârste între 3 și 10 ani, cu un vârf de incidență la preșcolari.

Probabilitatea ca adulții să facă herpangină este mai mică, deoarece majoritatea oamenilor dezvoltă imunitate naturală în copilărie. Când adulții sunt afectați, este adesea din cauza faptului că un copil sau un alt membru al familiei a dezvoltat o infecție. În cazul adulților, ca și în cazul copiilor, este posibil ca virusul și simptomele să dispară de la sine în 7 - 10 zile. Complicațiile sunt rare, cea mai frecventă și severă fiind deshidratarea.

Femeile care fac herpangina în timpul sarcinii pot avea un risc crescut de naştere prematură şi de nou-născuţi cu greutate mică.

Factori de risc

Un risc crescut de a avea această afecțiune este dat de sistemul imunitar scăzut. De aceea, nou-născuții și femeile însărcinate sunt cei mai expuși și pot dezvolta forme grave de boală care să le pună viața în pericol.

Diagnosticare

Diagnosticul herpanginei virale se bazează pe prezența simptomelor și a leziunilor bucale caracteristice și se face de medicul pediatru. Testarea de confirmare nu este de obicei necesară, dar poate fi făcută prin izolarea virusului din leziuni sau a anticorpilor specifici din sânge.

Afecțiunea seamănă la debut cu boala gură-mână-picior, dar lipsește cu desăvârșire erupția cutanată de la nivelul membrelor, palmelor și picioarelor. Un alt diagnostic diferențial se face cu leziunile din amigdalită pultacee, dar acestea apar numai pe amigdale, iar exudatul faringian sau testul rapid la streptococul betahemolitic pozitiv pot orienta medicul spre o antibioterapie imediată.

Prevenție

Herpangina poate fi periculoasă și poate pune viața în pericol nou-născuților, copiilor mici și persoanelor cu sistemul imunitar compromis. De aceea, este important să ne asigurăm că îndeplinim cele mai importante măsuri de prevenție, precum:

• spălatul regulat al mâinilor cu apă și săpun;
• limitarea contactului cu scutecele bebelușului;
• igienizarea și dezinfectarea suprafețelor și obiectelor atinse;
• izolarea la domiciliu a copilul care se simte rău;
• acoperirea nasului și a gurii în caz de tuse ori strănut.