Boala mana-picior-gura

Cauzele bolii gura-mana-picior

Boala mana-gura-picior este determinata de virusul Coxsackie A 16, care face parte din familia de virusuri denumite nonpolio enterovirusuri. Boala este frecventa in sezonul cald.

Se transmite foarte usor de la copil la copil, pe cale orala, prin secretiile nazofaringiene, tuse, stranut si prin contactul direct cu obiectele contaminate (jucarii, farfurii, cani, linguri, prosoape). Boala apare frecvent in crese, gradinite, dar si in mediul familial.

Incubatia (perioada de la contaminare pana la aparitia simptomelor) este de 3-7 zile. Copilul devine contagios din aceasta saptamana premergatoare aparitiei simptomelor. Copiii pot dezvolta imunitate fata de boala mana-gura-picior pe masura ce cresc in varsta.

Simptomele bolii gura-mana-picior

• Primul simptom si cel mai comun este febra mare – 39-40°C, care apare cu 24-48 de ore inaintea eruptiei;
• Dureri in gat datorita leziunilor veziculare si ulcerative de la nivelul mucoasei bucale (linguale, gingivale, faringiene), din cauza carora copilul nu poate manca si refuza cateodata si lichidele. Copiii mai mici pot refuza si lichidele, ceea ce duce la deshidratare;
• Eruptiile au mai multe stadii. Initial, apar niste macule (pete) rosii in jurul guritei dar si in interiorul cavitatii bucale (limba, gingii, fata interna a obrajilor, palat - “cerul gurii”, faringe) care se transforma in 24-48 de ore in mici vezicule cu contur clar, perete subtire, culoare gri, inconjurate de un halou eritemtos (rosu). Sunt foarte dureroase, impiedeca alimentatia, iar in cazul in care aportul de lichide este deficitar se poate ajunge la deshidratare care necesita spitalizare si perfuzare endovenoasa;
• Leziunile veziculoase se ulcereaza si lasa adevarate rani in gurita copilasilor facand imposibila alimentatia; se pare ca, cel mai bine tolerat este laptele rece/iaurtul, singurul care nu determina usturimi in momentul contactului cu mucoasa bucala;
• Leziunile de la nivelul palmelor si talpilor (de unde si denumirea bolii „mana-gura-picior”); au aceeasi evolutie, initial macule rosii, apoi vezicule situate in special pe palme, intre degete si la nivelul talpilor; mai rar apar la nivelul coapselor si pe trunchi. Spre deosebire de alte boli eruptive (in special varicela cu care se si confunda uneori) nu sunt insotite de prurit (mancarime);
• Aceste leziunile dispar treptat fara dezvoltarea crustei si fara a lasa cicatrici;
• La 4-6 saptamani de la suportarea bolii, in unele cazuri pot cadea unghiile de la maini si picioare, sau se poate modifica textura acestora, care ulterior revin la normal;
• Alterarea starii generale, iritabilitate, scaderea apetitului.

Primul semn al bolii este febra, apoi apar leziunile ulcerative din gura cu durere in gat, scaderea apetitului, modificarea starii generale. Dupa aproximativ 2 zile, apare eruptia maculopapuloasa, veziculoasa. Boala se vindeca in 7-10 zile. Este o boala autolimitata, adica organismul reuseste singur sa neutralizeze virusul. Dupa vindecare copilul ramine cu imunitate impotriva virusului, dar asta nu inseamna ca nu va putea sa mai contacteze boala, deoarece serotipurile Coxsackie sunt foarte numeroase si din aceasta cauza boala se poate repeta sub forma unei noi infectii.

Diagnosticarea bolii gura-mana-picior

Diagnosticul se pune de obicei pe anamneza (care arata varsta copilului si semnele de debut) si pe baza examenului clinic.

Se pot face culturi virale din leziuni, scaun sau secretii pentru a identifica tulpina implicata care a provovat boala si detectarea virusului in materiile fecale. 

Tratamentul bolii gura-mana-picior

Nu exista un tratament specific bolii, doar simptomatic. Se recomanda urmatoarele masuri:

Diminuarea febrei - se administreaza antipiretice (paracetamol, ibuprofen);

Hidratarea corespunzatoare cu aport suplimentar de lichide; ideal este ca lichidele sa fie reci sau servite la temperatura ambianta, cu evitarea lichidelor fierbinti sau a sucurilor; inghetata poate ameliora durerile;

Calmarea durerilor (aceleasi remedii - ibuprofen, paracetamol) sau sprayuri cu efect antiinflamator si anestezic;

Pentru calmarea eruptiei tegumentare se administreaza creme si mixturi calmante.

In general, tratamentul se face la domiciliu, deoarece boala nu necesita internare, dar copilul trebuie izolat. In cazul copilasilor cu leziuni masive la care este imposibila hidratarea se recomanda internare pentru perfuzare si tratament de specialitate. De asemenea, infectiile cu manifestari neurologice (produse de subtipul 71) necesita internare obligatorie. 

Consultatia specialistului este necesara si in caz de:

• dureri severe in cutia toracica sau in partea superioara a abdomenului;
• slabiciune pronuntata care, treptat, se amplifica;
• copilul bolnav incepe sa respire des si ingreunat in urma celui mai obisnuit efort fizic, de exemplu, cand se ridica din pat, merge sau vorbeste;
• dureri de cap severe, in special daca sunt insotite de greata;
• convulsii, ameteli sau lesin;
• inrosirea ochilor sau tulburarea vederii;
• copil, in primul an de viata, care devine foarte agitat/nelinistit, plange puternic, refuza mancarea si bautura sau devine “moale” si e greu de trezit.

Evolutia bolii gura-mana-picior

In formele usoare si moderte evolutia este autolimitanta cu vindecare in 7-10zile. Incepand cu cea de-a saptea zi de boala se formeaza anticorpi care elimina virusul din organism. Cu toate acestea, s-a stabilit ca virusul se mai elimina prin fecale timp de aproape o luna, ceea ce inseamna ca pericolul de contagiozitate exista. Se insista asupra importantei masurilor de igiena, mai ales in cazul copilasilor mici ce frecventeaza gradinitele. Imunitatea dobandita in urma infectiei este durabila, rar apare reinfectia, insa este posibila infectia cu un alt subtip al virusului Coxackie.

Adultii de obicei manifesta forme mult mai usoare decat copilasii.

In cazul femeilor insarcinate, daca infectia s-a produs in primul trimestru de sarcina se poate produce avort spontan. Desi cele mai multe femei insarcinate care s-au infectat nu au simptome sau fac numai o forma usoara a bolii, o femeie infectata, la scurt timp dupa nastere, poate transmite infectia bebelusului. Nu s-a demonstrat o afectare specifica, dar in rare cazuri infectiile din trimestrul 2, respectiv 3, s-au soldat cu retard al cresterii intrauterine a fatului. 

Posibile complicatii ale bolii gura-mana-picior

• deshidratarea, deoarece copilul are dureri la inghitire si nu poate manca sau bea
• meningita virala
• encefalita
• hipertensiunea intracraniana.