Limba geografică

Despre limba geografică

Limba geografică, numită și glosită migratorie benignă, este o afecțiune inflamatorie a feței superioare a limbii, de cauză necunoscută. Ocazional, afecțiunea se extinde spre marginile laterale ale limbii, comisura buzelor, planșeul gurii sau obraji.

Ea a fost descrisă pentru prima dată în anul 1831 și este cunoscută și sub denumirea de eritem migrator, erupție cutanată a limbii, exfoliere areată a limbii, pitiriazis lingual ori placă benignă tranzitorie a limbii.

Incidența ei variază în limite foarte largi, astfel încât, în populația generală, este raportată ca având o frecvență de peste 3%, iar în Brazilia de 27,7%. Cu toate acestea, mult timp, limba geografică nu a fost diagnosticată, probabil din cauza unei examinări prea superficiale a limbii sau din cauza naturii asimptomatice a leziunilor.

Afecţiunea se manifestă deopotrivă la toate rasele și ambele sexe, deși, după unele studii, este de două ori mai frecvent întâlnită la sexul feminin. Cert este faptul că predomină la vârsta adultă.

Factori de risc

Factorii de risc pentru apariția limbii geografice nu se cunosc cu exactitate, deși literatura de specialitate raportează o varietate de factori predispozanți.

Factorii hormonali ar putea fi implicați, deoarece s-a observat o legătură între severitatea leziunilor și utilizarea contraceptivelor orale la femei.

Stresul psihologic se pare că este un alt posibil factor de risc, întrucât pacienții au observat o intensificare a leziunilor în timpul perioadelor de suprasolicitare nervoasă.

Transmiterea ereditară pentru limba geografică a fost, de asemenea, incriminată, pentru că s-a constatat o incidență crescută în anumite familii, deși acest lucru poate fi corelat și cu anumite diete sau obiceiuri alimentare.

Unele studii au raportat o creștere a incidenței limbii geografice la pacienții cu antigene de tipul HLA-DR5, HLA-DRW6 și HLA-Cw6 și o scădere semnificativă la cei cu HLA-B51.

Totuși, nu a fost observată o incidență crescută a limbii geografice legată de utilizarea medicamentelor (cu excepția anticoncepționalelor), deficitul de vitamină B12 sau de expunerea la anumiți agenți de mediu.

La copii, apariția limbii geografice a fost corelată cu factorul ereditar și cu alergenii din mediul înconjurător.

Diagnosticare

La examenul clinic ORL sau BMF, medicul specialist constată prezența pe limbă a unei zone de eritem (de culoare roșie) centrală, ce apare prin atrofia papilelor filiforme ale limbii (limbă depapilată, netedă). Această zonă este înconjurată de o margine albă, serpiginoasă (cu aspect ondulat), compusă din papile filiforme care se regenerează și o mixtură de neutrofile și keratină. Aspectul limbii este variabil de la o persoană la alta și se modifică în timp.

Pacientul este cel care observă vindecarea spontană a leziunii într-o zonă, cu revenirea aspectului normal al limbii, doar pentru ca o altă leziune să apară într-o altă zonă a limbii. Apariția leziunilor în limba geografică se poate exacerba sau ameliora în timp și doar ocazional pacienții nu prezintă leziuni. Aceste leziuni se manifestă, de obicei, la nivelul limbii, dar pot afecta și alte zone ale mucoasei orale precum comisura buzelor, planșeul bucal sau mucoasa obrajilor, ele fiind descrise ca limbă geografică ectopică.

Prevenție

Deoarece nu se cunosc cauzele care stau la baza limbii geografice, nu se poate vorbi nici despre prevenție. Cu toate acestea, medicul specialist ORL recomandă:

• reevaluarea obiceiurilor nutriționale și modificarea dietei;
• evitarea alimentelor care exacerbează simptomatologia, precum alimente fierbinți, picante sau acidulate, dar și a nucilor deshidratate și sărate, a alcoolului;
• menținerea unei igiene linguale adecvate prin curățarea acesteia cu o periuță de dinți moale, de 10 ori/zi, sau cu o racletă linguală după mese, pentru a preveni acumularea resturilor alimentare pe suprafața limbii;
• suplimentarea periajului normal de seară cu o gargară timp de 1 minut cu o apă de gură pe bază de antiseptice.