medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Dermatită seboreică

Dermatită seboreică

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre dermatita seboreică

Dermatita seboreică este o afecțiune a pielii scalpului și feţei care se manifestă prin apariția unor pete roz-roșii cu descuamare pe suprafață (cu aspect de mătreață fină sau, cum se spune în popor, sub forma unor coji pe cap) și însoțite de mâncărime mai mult sau mai puțin pronunțată. Uneori, dermatita seboreică se poate extinde și la nivelul toracelui, iar la sugari chiar și în zona scutecului. Extrem de rar afectează şi membrele inferioare. La adolescenți și adulți, dermatita seboreică evoluează în pusee (episoade de activare/reactivare a bolii), alternând cu perioade de calmare a pielii, când aspectul acesteia redevine complet normal. Odată declanşată, dermatita seboreică se întinde, ca activitate, pe perioade destul de lungi, mergând de la câțiva ani până la câteva decenii. Dermatita seboreică este una dintre cele mai frecvente boli ale scalpului, în general, și cea mai des întâlnită boală de tip inflamator a pielii scalpului.

Dermatită seboreică

Cauze

Dermatita seboreică are ca principală cauză producția excesivă de sebum (seboreea, în termeni medicali), condiționată de o hiperactivitate a glandelor sebacee, cel mai adesea de cauză hormonală și genetică. La nou-născut și sugar, influențele hormonale materne din perioada de viață intrauterină pot stimula glandele sebacee și pot duce la apariția așa-numitelor “coji de lapte” (dermatita seboreică a sugarului). La vârsta pubertății, modificările hormonale vor declanșa, prin mecanisme similar, o hiperproducție de sebum și vor predispune adolescentul la apariția dermatitei seboreice. Odată cu înaintarea în vârstă, după decada a cincea sau a șasea, glandele sebacee își reduc adesea activitatea, motiv pentru care dermatita seboreică este mai rar întâlnită la aceasta categorie de vârstă.

O alta cauza incriminată în apariția și persistența dermatitei seboreice este prezența unei anumite levuri (ciupercă a pielii) pe tenul și scalpul pacienţilor. Specia Malassezia furfur este parte componentă a florei cutanate normale (comensale), însă la pacienții cu dermatită seboreică este prezentă pe piele într-un proporție mai mare și, îndeosebi, predomină pe zonele afectate de dermatită. Levurile cutanate proliferează pe zonele seboreice ale corpului, întrucât sebumul este necesar pentru supraviețuirea lor, iar compoziția sebumului poate fi diferită la pacienții cu dermatită seboreică față de persoanele cu piele grasă, dar neafectate de dermatita seboreică. Aceste două cauze sunt deci interconectate la pacienții predispuși la pusee de dermatită seboreică.

Extrem de rar, dermatita seboreică poate fi semn al unei afecțiuni interne, caz în care cauzele clasice ale afecțiuni sunt mult exacerbate de boala de bază.

Factori de risc

Principalii factori de risc ce pot duce la apariția dermatitei seboreice sunt:

  • starea de spirit - starea emoțională este principalul factor de risc care predispune pacienții la pusee frecvente și sau severe de dermatită seboreică. Majoritatea pacienților adolescenți sau adulți corelează apariția manifestărilor de dermatită cu perioadele stresante și/sau obositoare pe care le parcurg în viață și, de asemenea, constată o ameliorare spontană a afecțiunii în perioadele mai puțin dificile, în care se simt mai relaxați și mai odihniți;
  • intensitatea luminii - întrucât lumina soarelui are un ușor efect antiinflamator asupra afecțiunilor pielii dezvoltate pe zone expuse la soare, unii pacienți cu dermatită seboreică observă că puseele apar mai degrabă în cursul iernii decât în sezonul cald. Radiația ultravioletă de intensitate mai redusă din timpul iernii îi permite dermatitei să devină mai activă la nivelul tenului;
  • pilozitatea prezentă pe zonele unde se poate manifesta dermatita seboreică - scalpul, zona bărbiei și a mustății - pacienții cu o pilozitate bogată și o lungime a părului peste medie sunt mai predispuși puseelor frecvente decât pacienții cu o pilozitate mai săracă, decât cei care preferă tunsorile scurte sau nu poartă barbă;
  • transpirația în exces - și umiditatea reținută la nivelul pliurilor mari ale pielii predispun sugarii cu dermatită seboreică la forme mai extinse care implică și plicile axilare, inghinale și ale gâtului.

Simptome

Modificările pe care la produce dermatita seboreică la nivelul pielii sunt similare, indiferent de zona afectată:

  • înroșirea mai mult sau mai puțin accentuată sub formă de pete de mărimi mici și medii, relativ imprecis delimitate, cu descuamare vizibilă pe suprafață (cojițele care se formează pot fi destul de fine la nivelul pielii nepăroase sau ceva mai groase, aderente și ușor mai gălbui-grăsoase pe scalp sau pe alte zone cu pilozitate, ca sprâncenele, barba și zona pieptului la bărbați). Doar în cazul sugarilor cu forme mai extinse lipsesc scuamele la nivelul pliurilor mari, iar înroșirea pielii este mai intensă în pliuri decât pe alte zone. Tot în pliuri, leziunile au tendința să fie mult mai bine delimitate decât în alte zone. La această vârstă, scuamele de pe scalp aderente ce formează „crustele de lapte” pe creștet aglutinează firele fine de păr ale sugarilor și duc la desprinderea lor în număr mare. Odată cu retragerea inflamației și eliminarea scuamelor, pilozitatea zonei se reface spontan;
  • senzații de mâncărime ușoară spre moderată;
  • senzație de disconfort sau o sensibilitate accentuată la nivelul zonelor afectate (formele severe de dermatită sunt însoţite de senzații subiective de usturime și disconfort la orice atingere);

Sugarii cu dermatită seboreică au uneori senzații de mâncărime, dovadă fiind micile semne de tipul unor zgârieturi fine ce se pot observa pe fruntea sau scalpul afectate de dermatită. Formele mai ușoare evoluează însă adesea fără senzații de mâncărime, motiv pentru care părintele nu observă modificări în comportamentul sau ritmul de somn al sugarului.

Dermatită seboreică 1

Diagnosticare

Diagnosticul în dermatita seboreică este aproape întotdeauna unul clinic, bazat pe aspectul leziunilor și localizarea lor, ajutat și de informațiile pe care le oferă discuția cu pacientul în privința simptomelor asociate și evoluţiei în timp. Nu sunt necesare analize de sânge sau alte investigații speciale, cu mici excepții în cazurile mai puțin tipice sau în care răspunsul la tratament nu este cel așteptat. În plus, medicul specialist poate diferenția diferitele tipuri de boli ale scalpului și cu ajutorul pozelor trimise de pacienți. Totuși, atunci când leziunile de pe scalp imită aspectul plăcilor de psoriazis al scalpului, se poate examina pielea cu ajutorul unui instrument special numit dermatoscop, iar dacă diagnosticul rămâne incert se poate preleva o mică probă de piele printr-o procedură denumită biopsie incizională. Această probă va fi analizată de un anatomopatolog care poate stabili cu certitudine diagnosticul corect, bazându-se pe modificările microscopice pe care le reperează în piesa trimisă. În rarele situații în care o micoză a scalpului la debut (ciuperca pielii scalpului) poate produce confuzii cu o dermatită seboreică, se va recurge la un examen micologic și o evaluare cu o lampă Wood cu ultraviolete.

Dermatită atopică este principalul diagnostic de exclus în cazul sugarilor cu forme mai întinse de dermatită seboreică. Diferențierea se bazează pe mâncărimea mult mai accentuată, în cazul sugarilor cu atopie, și pe modificările generale ale pielii, în ce privește textura și gradul de hidratare al acesteia.

Dermatita seboreică la bebeluși se instalează de obicei mai devreme, la 1, 2 sau 3 luni de viață, în timp ce dermatita atopică debutează, cel mai adesea, după vârsta de 5 luni. Dermatita seboreică întotdeauna debutează cu afectarea scalpului, în timp ce dermatita atopică se instalează inițial la nivelul obrajilor și pliurilor mici ale corpului. Uneori este necesar și un control la medicul alergolog pentru a diferenția corect cele două afecțiuni.

Tratament

Tratamentul dermatitei seboreice vizează calmarea cât mai rapidă a puseului de dermatită și amânarea instalării unui nou puseu. Schemele de tratament disponibile în prezent nu pot vindeca pacientul adult de aceasta afecțiune, dar îl pot ajuta să controleze mai eficient manifestările și să spațieze cât mai mult puseele între ele.

În ceea ce-i privește pe sugarii afectați, dermatita seboreică la aceștia se încheie spontan în jurul vârstei de 6-9 luni, motiv pentru care, după vârsta de 9 luni, noi pusee nu mai apar. Aceștia pot însă să se confrunte la vârsta adolescenței cu manifestările tipice de dermatită seboreică a adultului tânăr.

Este indicat ca pentru igiena pielii afectate să se folosească un produs adaptat. Se recomandă șampoane special formulate pentru dermatită seboreică de pe scalp, atât în puseu cât și, uneori, în perioadele de acalmie dintre pusee.

Pentru pacienții cu forme mai serioase, folosirea constantă a șampoanelor de dermatită seboreică pentru adulți oferă o șansă mai bună de a controla și preveni recidivele frecvente. Există, de asemenea, și produse de curățare a tenului sau geluri de duș non-iritante pentru pielea sensibilizată de dermatită care se pot folosi atât în puseu cât și pentru rutina zilnică, pe termen lung. Pacienții primesc recomandări și în ceea ce priveşte frecvența cu care se practică igiena locală a pielii: nu se recomandă spălările excesive întrucât pot dezechilibra suplimentar pielea afectată și pot accentua hiperproducția de sebum.

Tratamentele aplicate local includ creme, loțiuni și soluții dermatocosmetice cu ingrediente active în dermatita seboreică, precum și produse ce sunt prescrise de medicul dermatolog: creme și soluții cu dermatocorticoizi cu un puternic efect antiinflamator, cu antifungic pentru a controla hiperproliferarea levurilor cutanate și cu ingrediente exfoliante pentru a elimina scuamele acumulate la suprafața pielii. În formele mai severe se pot prescrie antifungic și cortizon antiinflamator pe cale orală, în cure mai scurte sau mai lungi, de la caz la caz.

Pentru dermatita seboreică a sugarilor se preferă produse de igienă extrem de blânde și preparate calmante de tipul mixturilor în pliurile mari ale corpului, foarte eficiente în a reduce umiditatea și macerația în pliu. Pentru eliminarea „crustelor de lapte” se aplică preparate grase cu efect exfoliant blând ce reduc progresiv straturile de cojițe de pe scalp aderente.


Complicații

Complicațiile se întâlnesc rar în dermatita seboreică a adultului: pacienții cu prurit intens își pot suprainfecta bacterian leziunile prin scărpinare, cu apariția de leziuni cu puroi, iar cei cu forme inflamate sever și cu pusee frecvente pot constata o rărire secundară a pilozității de pe scalp. La sugarii cu leziuni inflamate intens în pliurile mari se poate supraadăuga o candidoză cutanată sau o infecție bacteriană, iar zonele cu leziuni zgâriate de la nivelul frunții sau scalpului se pot, rareori, suprainfecta bacterian.

Prevenție

Adolescenții și adulții cu dermatită seboreică sunt sfătuiți să mențină constant o rutină corectă și consecventă de igienă și îngrijire a pielii și să recurgă la schemele de tratament medicamentos topic de îndată ce apar semne sau simptome de reactivare a afecțiunii.

Prevenția în formele severe ale bolii poate presupune, de asemenea, schimbarea tunsorii și renunțarea la pilozitatea facială, cel puțin pentru o perioadă de timp. Se recomandă evitarea produselor de întreținere cosmetice sau dermatocosmetice cu texturi prea grase/cu efect ocluziv (de „sufocare” a pielii). Este de preferat să se folosească produse cu texturi lejere, de tip ser, gel-cremă sau cremă pentru ten gras/ normal spre gras. În plin puseu de dermatită serboretică pe față, pacienţii trebuie să evite produsele de machiaj cu putere mare de acoperire care întrețin același efect nedorit de ocluzie/”sufocare” a pielii și să folosească produse de curățare urmate de o clătire a tenului cu apă moderat de caldă.

În ceea ce-i privește pe sugarii cu forme mai extinse de dermatită, afectarea zonelor de pliu poate fi combătută prin măsuri active de reducere a umidității și „aerisire” a acestora: menținerea unei temperaturi ambientale potrivite, renunțarea la straturi de îmbrăcăminte în exces și, pe cât posibil, expunerea la aer a zonei scutecului în câteva reprize pe parcursul zilei.

Autor

Dr. Camburu Taliana

Medic Primar Dermatovenerologie

Bibliografie

  1. “Seborrheic Dermatitis: What Is It, Diagnosis & Treatment.” Cleveland Clinic, 2020, https://my.clevelandclinic.org
  2. “Seborrheic Dermatitis.” WebMD, WebMD, 27 Mar. 2014, www.webmd.com

Echipa medicală - Dermatovenerologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.