Pericoronarita

Descoperă informații utile despre pericoronarita: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre pericoronarită

Pericoronarita este o inflamație a gingiei care apare mai ales în jurul măselelor de minte, de obicei atunci când dintele nu a erupt complet. Se creează, astfel, un „buzunar” între dinte și gingie, în care se pot acumula resturi alimentare, conducând la o infecție la acest nivel.

Pericoronarita poate fi congestivă, caracterizată prin umflarea și acumularea de lichid în jurul unui dinte parțial erupt, sau supurată, care implică acumularea de puroi în jurul dintelui afectat. Ambele necesită un tratament prompt pentru a preveni complicațiile ulterioare.

Pericoronarita apare frecvent la persoanele în vârstă de 20 de ani, aproximativ 81% dintre cei afectați având vârste cuprinse între 20 și 29 de ani.

Durata pericoronaritei depinde de gravitatea infecției și de rapiditatea cu care este tratată, dar simptomele dispar, de obicei, în câteva zile până la o săptămână cu îngrijire adecvată.

Cauze

Pericoronarita este cauzată în principal de acumularea de bacterii și particule alimentare sub gingia care acoperă un dinte parțial erupt sau impactat (blocat). Aceste resturi duc la infecție și inflamație. Igiena orală deficitară, care permite bacteriilor să se dezvolte, este o cauză frecventă. Alte cauze ale pericoronaritei includ:

traumatismul țesutului gingival în urma mușcăturii;
stresul sau un sistem imunitar slăbit, ceea ce face ca organismul să lupte mai greu cu infecțiile;
dinții înghesuiți, care pot complica erupția măselei de minte, ducând la pericoronarită;
infecția tractului respirator superior - aceasta este cauzată de un virus (adesea o răceală) sau de bacterii și afectează nasul, sinusurile și gâtul.

Factori de risc

Factorii de risc pentru pericoronarită includ:

măselele de minte parțial erupte - acestea sunt cea mai frecventă cauză, deoarece gingia din jurul dintelui poate capta alimente și bacterii;
igiena orală deficitară - curățarea inadecvată în jurul dintelui parțial erupt crește riscul de infecție;
vârsta - apare, de obicei, la adulții tineri, în special la cei aflați la sfârșitul adolescenței până la începutul vârstei de 20 de ani, când dinții de minte erup în mod obișnuit;
stresul sau sistemul imunitar slăbit - aceste condiții pot reduce capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor;
trauma la nivelul gingiilor - mestecarea sau mușcarea țesutului gingival din jurul dintelui parțial erupt poate duce la inflamație.

Simptome

Simptomele pericoronaritei includ:

durere în jurul dintelui parțial erupt, care se agravează adesea la mestecat sau la atingerea zonei;
inflamația gingiilor din apropierea dintelui afectat;
respirație urât mirositoare sau un gust neplăcut în gură din cauza infecției;
dificultatea de a deschide gura (trismus) sau de a înghiți;
ţesut gingival roșu, inflamat în jurul dintelui;
febră sau ganglioni limfatici umflați în cazurile mai severe.

Diagnosticare

Pericoronarita este diagnosticată, de obicei, de un dentist sau de un specialist în chirurgie orală și maxilo-facială. Diagnosticul se bazează în principal pe:

examinarea clinică - medicul dentist examinează gingiile, dintele parțial erupt și zona înconjurătoare pentru a detecta semne de infecție și inflamație;
radiografii dentare - acestea pot fi efectuate pentru a evalua poziția dintelui de minte, pentru a verifica dacă există impact și pentru a exclude alte probleme dentare precum abcesele sau cariile.

De obicei, nu sunt necesare teste de laborator suplimentare, cu excepția cazului în care infecția este severă sau se răspândește, caz în care s-ar putea solicita analize de sânge pentru a evalua starea generală de sănătate.

Tratament

Tratamentul pentru pericoronarită implică gestionarea infecției și ameliorarea simptomelor:

igienizarea zonei - medicul dentist va curăța zona din jurul dintelui parțial erupt pentru a îndepărta resturile și bacteriile prinse;
irigare - gingia poate fi spălată cu soluții antiseptice pentru a reduce infecția;
analgezice;
antibiotice - dacă infecția este severă sau se răspândește, pot fi prescrise antibiotice;
clătiri cu apă caldă sărată - acestea pot ajuta la calmarea zonei și la promovarea vindecării;
îndepărtarea chirurgicală - în cazurile recurente sau severe, măseaua de minte poate trebui extrasă, pentru a preveni alte probleme.

Tratamentul precoce ajută la prevenirea complicațiilor și la reducerea disconfortului pacienţilor cu pericoronarită.

Cazurile minore de pericoronarită pot fi tratate acasă. O clătire cu apă caldă sărată poate ajuta, la fel ca și curățarea cu atenție a zonei afectate cu o periuță de dinți pentru a îndepărta placa bacteriană și resturile alimentare. Cu toate acestea, dacă o persoană nu observă nicio îmbunătățire după cinci zile, atunci ar trebui să consulte un medic dentist.

Nu se recomandă utilizarea remediilor la domiciliu dacă o persoană se confruntă cu simptome severe.

Complicații

Complicațiile pericoronaritei netratate pot include:

răspândirea infecției - infecția se poate răspândi la țesuturile din apropiere, inclusiv maxilarul, gâtul sau obrajii, cauzând celulită sau formarea de abcese;
ganglioni limfatici umflați - infecția poate provoca mărirea ganglionilor limfatici din gât;
infecție sistemică - în cazuri rare, infecția se poate răspândi în alte părți ale corpului, ducând la afecțiuni grave precum sepsisul;
pericoronarită cronică - pot apărea episoade repetate de infecție dacă problema de bază nu este abordată.

Prevenție

Pentru a preveni pericoronarita, puteți urma acești pași:

mențineți o bună igienă orală - periați și folosiți ața dentară în mod regulat, în special în jurul dinților parțial erupți, pentru a elimina particulele alimentare și bacteriile;
controale dentare regulate - vizitele de rutină permit medicului dentist să monitorizeze starea dinților de minte și să abordeze orice semne timpurii de probleme;
clătirea cu apă de gură - acest lucru ajută la menținerea zonei curate și reduce acumularea de bacterii;
extracția molarilor de minte - dacă sunt predispuși să provoace pericoronarită sau alte probleme, medicul dentist vă poate recomanda extracția pentru a preveni infecțiile viitoare.

Bibliografie

Seymour, Tom . “Pericoronitis: Symptoms, Treatments, and Complications.” Www.medicalnewstoday.com, 9 Jan. 2018, www.medicalnewstoday.com/articles/320552
“Pericoronitis: Symptoms, Causes & Treatment.” Cleveland Clinic, 11 Sept. 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/24142-pericoronitis
“What Is Pericoronitis?” WebMD, www.webmd.com/oral-health/pericoronitis
Gotter, Ana . “Pericoronitis: Treatments, Symptoms, and Home Remedies.” Healthline, 23 June 2017, www.healthline.com/health/pericoronitis
“What to Expect When You Have Pericoronitis.” Verywell Health, 2019, www.verywellhealth.com/pericoronitis-4777193

Alte afecțiuni similare

Pelada

Pelada, sau cum este denumită în termen medical comun, alopecia areata, este o afecțiune autoimună care provoacă pierderea părului în diferite zone ale scalpului....

Vezi detalii

Pelagra

Pelagra este boala cauzată de deficiența de vitamina B3, cunoscută sub termenul medical de niacină. Boala se manifestă ca o formă de malnutriție, în special subnutriția...

Vezi detalii

Pericardită

Pericardita reprezintă inflamația și iritarea pericardului (membrana care învelește inima). În mod normal, pericardul conține o cantitate mică de lichid, între 15 şi 50...

Vezi detalii

Peritonită

Peritonita se definește ca un process inflamator al peritoneului cauzat de un agent,...

Vezi detalii

Picior diabetic

Piciorul diabetic reprezintă o complicație des întâlnită în diabetul zaharat. Termenul se referă la leziuni sau ulcerații apărute la nivelul membrelor inferioare,...

Vezi detalii

Piciorul strâmb congenital (piciorul varus equin)

Piciorul strâmb congenital (piciorul varus equin) este o afecțiunea congenitală ortopedică des întâlnită, care poate fi vindecată complet dacă tratamentul se începe în...

Vezi detalii