Despre trismus
Termenul de trismus nu este foarte larg cunoscut, dar este necesar a fi cunoscut și înțeles în detaliu. Trismusul, frecvent cunoscut și ca trismus dentar sau trismus maxilar, reprezintă incapacitatea unui individ de a deschide gura din cauza contracției dureroase a mușchilor masticatori. Această contracție poate ajunge să limiteze alimentația, igiena orală sau chiar respirația, de aceea este foarte important ca, imediat ce este suspicionată, să se apeleze la consult de specialitate.
Trismusul apare atunci când pacientul nu poate deschide gura mai mult de 35 mm și poate apărea ca urmare a unui traumatism la nivelul maxilarului, a unei intervenții chirurgicale pe cale orală, infecții, cancer sau radioterapie pentru cancerul capului sau gâtului.
Cele mai multe cazuri de trismus sunt temporare, de obicei cu durată de maximum două săptămâni, însă altele pot fi permanente.
Cauze
Etiologia trismusului este reprezentată de multiple cauze.
Trismusul acut poate fi cauzat de traumatisme faciale, mandibulare sau iatrogene. Exemple de traumatisme iatrogene includ extracția molarului 3 și administrarea intramusculară a anesteziei.
Dintre traumatisme menționăm: hematom/hemartroză, fractura sau luxația mandibulei sau a arcului zigomatic, contuzia articulației temporo-mandibulare, corpi străini intraarticulari, menisc deplasat, leziuni directe ale mușchilor masticatori.
Alte cauze de trismus acut pot fi infecțiile locale, hipocalcemia, hipomagneziemia.
Trismusul cronic poate apărea în tulburări temporo-mandibulare, neoplazie, intervenții chirurgicale, radioterapie la nivelul capului și gâtului pentru tratamentul cancerului, infecții locale, boli sistemice (lupus eritematos sistemic), tulburări ale sistemului nervos, fractură de maxilar, otită, artrită, tetanos, status epilepticus, boala Parkinson sau psihogen.
De asemenea, trismusul poate să apară ca urmare a intoxicației cu stricnină, un analeptic respirator și circulator, sau ca intoleranță la anumite medicamente (neuroleptice).
Factori de risc
Orice persoană se poate confrunta cu trismus dentar la un moment dat în viață dar anumite categorii de pacienți sunt mai vulnerabili în fața acestei afecțiuni:
- pacienții care urmează o cură de radioterapie pentru cancer de cap sau gât;
- pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală la nivelul cavității orale;
- cei care au suferit o extracție dentară (în special a molarului de minte);
- persoanele care au suferit recent traumatisme la nivelul cavității orale;
- cei care suferă de diverse infecții localizate la nivelul gurii.
Simptome
Principalele semne și simptome care indică trismusul sunt:
- limitarea deschiderii gurii;
- senzație de disconfort care poate merge până la durere;
- incapacitatea de a mușca sau mesteca alimente solide;
- blocarea articulației temporo-mandibulară;
- senzația de rigiditate musculară;
- dificultăți în ceea ce privește toaleta bucală;
- durere de cap și de urechi;
- durere la căscat.
Cu cât spasmele musculare persistă mai mult, cu atât durerea devine mai puternică. De asemenea, se pot observa modificări ale maxilarului în zona afectată, iar dacă este prezentă o infecție, atunci fața și gâtul se pot umfla și poate apărea febra.
Un aspect foarte important este acela că această afecțiune nu trece de la sine ci este necesară intervenția specialistului, indiferent de gradul de gravitate al situației. Amânarea prezentării la medic riscă agravarea afecțiunii cu complicațiile aferente.
Diagnosticare
Diagnosticul de trismus este, în principal, clinic. Investigațiile imagistice pot fi utile pentru a determina etiologia acestuia și implicarea articulației temporo-mandibulare. Tomografia computerizată poate ajuta la identificarea cauzelor traumatice, inclusiv hematoame sau fracturi faciale și mandibulare. Imagistica prin rezonanță magnetică poate identifica leziuni care ocupă spațiul sau anomalii în structurile faringiene ori bucale.
Tratament
Tratamentul comun al trismusului include:
- Dietă cu alimente lichide sau semisolide.
- Aplicarea de comprese calde sau reci pe față, în combinație cu exerciții pentru a întinde ușor și a întări mușchii maxilarului.
- Reducerea obiceiurilor precum strângerea maxilarelor, mestecatul gumei sau mușcatul unghiilor.
- Medicamente pentru durere.
- Relaxante ale mușchilor maxilarului.
- Exerciții la domiciliu pentru a relaxa ușor maxilarul: exercițiile de întindere pot fi indicate după faza acută sau la pacienții cu trismus posttraumatic și postoperator, în special atunci când persistă mai mult de o săptămână. Exercițiile constau, de obicei, în încercări repetate de a deschide gura împotriva rezistenței aplicate, împărțite în mai multe sesiuni pe zi. Fizioterapia include deschiderea și închiderea gurii și mișcări laterale.
- Fizioterapie intensivă pentru cazurile de trismus cronic din fibroză sau radioterapie.
- Psihoterapie comportamentală.
- Repaus fizic, psihic.
- Proceduri chirurgicale în cazurile de trismus sever care este, în mod repetat, refractar la tratament. Chirurgia vizează reducerea înălțimii mandibulare, pentru a obține deschiderea eficientă a gurii.
Complicații
Trismusul interferă cu vorbirea, alimentația și chiar cu respirația. Una dintre cele mai comune complicații este igiena orală deficitară: pacientul nu poate să-și deschidă gura suficient de bine, nu poate realiza periajul corect al dinților, nu poate folosi ață dentară sau apă de gură, iar aceste lucruri conduc la instalarea halitozei (respirația urât mirositoare), la apariția cariilor dentare sau dezvoltarea unor infecții orale.
Cei mai afectați pacienți sunt aceia care poartă proteze dentare, pentru că trismusul poate împiedica scoaterea și curățarea acestora.
Altă complicație a trismusului ar fi afectarea tegumentului; în situația în care cauza trismusului este o infecție, acest proces conduce la umflături, înroșire și iritare a pielii.
În unele cazuri, trismusul a fost asociat și cu aspirația alimentelor, din cauza mecanismelor de deglutiție afectate.
Intubarea pe cale orofaringiană poate fi imposibilă la pacienții cu trismus semnificativ, necesitând alte abordări, cum ar fi intubația nazofaringiană sau traheotomia.
Când durata sa este prelungită, poate duce la fibroza articulației temporo-mandibulare, necesitând terapie dirijată.
Prevenție
Trismusul nu poate fi întotdeauna prevenit sau evitat deoarece unii factori de risc sunt inevitabili, însă există anumite detalii de care puteți ține cont pentru a reduce riscul apariției sau progresiei unei afecțiuni preexistente:
- Tratați orice afecțiune infecțioasă orală imediat, solicitând consult de specialitate.
- Practicați igiena orală corespunzătoare în mod regulat, pentru a preveni infecțiile dentare.
- Evitați traumatismele faciale prin purtarea de echipament de protecție adecvat în timpul activităților sportive sau în situații riscante.
- Evitați obiceiurile dăunătoare care pot afecta sănătatea orală, cum ar fi mestecatul de gumă, folosirea obiectelor dure pentru deschiderea ambalajului sau rosul unghiilor.
- Țineți sub control afecțiunile medicale urmând sfaturile medicului specialist și luaţi măsurile necesare recomandate pentru a controla această afecțiune.
- Faceţi exerciții pentru menținerea flexibilității și mobilității articulației temporo-mandibulare.
Autor
Dr. Adriana Crăciun
Bibliografie
- Leonard, Jayne. “What Is Trismus?” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 2 Mar. 2020, www.medicalnewstoday.com/articles/trismus
- “TMD (Temporomandibular Disorders).” Nih.gov, 2023, www.nidcr.nih.gov/health-info/tmd
- Santiago-Rosado, Livia M, and Cheryl S Lewison. “Trismus.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 27 Oct. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK493203/
- Clinic, Cleveland. “TMJ Disorders: Symptoms, Causes & Treatment.” Cleveland Clinic, 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/15066-temporomandibular-disorders-tmd-overview
- Plus Denta. “Trismus Dentar: Simptome, Cauze, Tratament | Clinica DentAplus.” Clinica Dentaplus, 14 Sept. 2022, www.clinicadentaplus.ro/trismus-dentar-imposibilitatea-de-a-deschide-gura-cauze-simptome-tratament/
Alte afecțiuni similare
Tremor esențial
Tremorul esențial este denumită tulburarea de mișcare care provoacă tremurături ale unor părți ale corpului, în cele mai multe cazuri la nivelul extremităților. Această...
Vezi detalii
Trichineloza
Trichineloza, cunoscută și sub numele de trichinoza, este o boală parazitară transmisă prin intermediul alimentelor infestate, mai ales prin consumul de carne crudă sau...
Vezi detalii
Tricotilomania
Despre tricotilomanieTricotilomania este definită ca o afecţiune psihiatrică caracterizată prin smulgerea sau ruperea propriului păr, în mod compulsiv. Această tulburare...
Vezi detalii
Trombangeita obliterantă
Trombangeita obliterantă, cunoscută și sub numele de boala Buerger, este o afecțiune inflamatorie rară care afectează vasele de sânge, în special arterele și venele de...
Vezi detalii
Trombocitopenia imună
Trombocitopenia imună (ITP) este o afecțiune care poate duce la vânătăi și sângerări ușoare sau excesive. Sângerarea rezultă din nivelurile neobișnuit de scăzute de...
Vezi detalii
Tromboembolism venos
Un tromb venos este un cheag de sânge care se formează într-o venă şi blochează fluxul de sânge. Termenul „trombo” înseamnă cheag de sânge, iar „embolie” înseamnă o...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.