medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Peritonită

Peritonită

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre peritonită

Peritonita se definește ca un process inflamator al peritoneului cauzat de un agent, precum:

  • bacterii;
  • fungi;
  • virusuri;
  • talc;
  • medicamente;
  • granuloame;
  • corpuri străine.

Spectrul clinic al peritonitei mai poate fi clasificat în funcție de patogeneză (elementele și mijloacele în care își are originea și se dezvoltă o boală) astfel:

  • primară;
  • secundară;
  • terțiară.

Pe de altă parte, un fenomen de răspuns al organismului prin localizarea peritonitei este reprezentat de formarea de abcese, proces caracterizat de izolarea și separarea procesului infecțios de restul cavității abdominale.

Reducerea mortalității sub 20% este rezultatul unei mai bune înțelegeri a rolului chirurgiei, îndeosebi în diagnosticarea leziunilor, a prevenției sindromului de compartiment intraabdominal și a îmbunătățirii alternativelor antibiotice prin medicație nouă cu spectru larg.

Peritonită

Cauze

În funcție de tipul de peritonită, cauzele apariției ei sunt diferite:

Peritonita primară este provocată de inflamația peritoneului dintr-o cauză extraperitoneală ce survine adesea din diseminare hematogenă; aceasta este legată de deteriorarea apărării imune a gazdei.

Peritonita secundară rezultă dintr-o inflamație sau ruptură mecanică a integrității tractului intestinal sau urinar sau a organelor solide; consecința este expunerea cavității peritoneale la flora rezidentă a tractului gastrointestinal. Peritonita secundară poate fi de mai multe tipuri, așa că și cauzele apariției ei sunt diferite:

  • peritonita acută prin perforație: exemplul cel mai des întâlnit este cel al peritonitei cauzate de apendicită care, în majoritatea cazurilor, se prezintă ca o peritonită localizată; lăsată netratată suficient de mult, poate escalada către peritonită generalizată;
  • peritonita la copii: apare frecvent ca o complicație a apendicitei; adresabilitatea către chirurg trebuie să survină rapid în prezența unor simptome precum: refuzul total al hranei, febră, dureri abdominale;
  • peritonita postoperatorie: incidența este de 1-20% la pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală asupra tubului digestiv; cea mai comună cauză a peritonitei postoperatorii este defectul anastomotic. Ca regulă generală, simptomele sunt evidente între a 5-a și a 7-a zi după operație, ceea ce duce la o mortalitate ridicată;
  • peritonita post-traumatică: peritonita la pacienții cu istoric recent de traumatism poate apărea din cauza unor leziuni insidioase, cum ar fi ruperea mezenterică cu pierderea aportului de sânge și ischemia ulterioară și perforația de intestin.

Peritonita terțiară rezultă dintr-o infecție intraabdominală persistentă sau repetată în urma unui tratament aparent adecvat al unei peritonite primare sau secundare.

Factori de risc

Printre factorii de risc ai peritonitei asociați cu prognosticul negativ se numără:

  • vârsta avansată;
  • fumatul;
  • un nivel de educație scăzut;
  • diabetul;
  • depresia;
  • o funcție renală scăzută;
  • un nivel scăzut al albuminei serice.

Simptome

Principalul simptom în toate cazurile de peritonită este durerea abdominală, localizată spre organul de origine.

Alte simptome frecvente sunt:

Temperatura corpului este de obicei peste 38° C.

Se pot manifesta tahicardie și amplitudinea pulsului. Pacienții prezintă ritm cardiac intens și tensiune arteriala ridicată.

La copii, ca o particularitate, adresabilitatea către chirurg trebuie să survină rapid, în prezența unor simptome precum:

  • refuzul total al hranei;
  • febră;
  • dureri abdominale.
Peritonită 1

Diagnosticare

Diagnosticul de peritonită este stabilit de medicul chirurg pe baza examenului clinic. Un rol important în diagnosticare îl au istoricul pacientului și examinarea fizică a acestuia.

În completarea examenului local, chirurgul va recomanda și alte investigații, precum:

  • analize de sânge: pacientul poate avea un număr ridicat de globule albe (leucocite), de peste 11.000 de celule/ mL;
  • sumar de urină: obligatoriu, pentru a elimina o infecție a tractului urinar, pielonefrita sau nefrolitiaza.

Alte investigații recomandate sunt:

  • radiografie abdominală fără substanță de contrast;
  • ecografie abdominală;
  • CT abdominal.

Tratament

Tratamentul peritonitei severe este complex și necesită o abordare multidisciplinară. Chirurgii și medicii de medicină de urgență trebuie să conlucreze cu nutriționiștii, pneumologii, infecționiștii și radiologii.

Scopul tratamentului chirurgical este de a elimina cauza contaminării, de a reduce inoculul bacterian și de a preveni sepsisul persistent sau recurent. Procedura constă în aspirarea tuturor cavităților fluide cu măsurare a cantității extrase. În termeni generali, controlul se realizează prin îndepărtarea sau rezecția viscerelor perforate.

Cel de-al doilea obiectiv fundamental al operației de peritonită constă în reducerea volumului bacterian pentru a preveni starea septică și reacumularea de materie purulentă. Trebuie făcut lavajul minuțios al cavității abdominale pentru a se îndepărta toate resturile și particulele.


Complicații

Peritonita secundară rămâne o importantă problemă clinică, cu o mortalitate ridicată prin starea septică. Gradul de contaminare intraabdominală a unui pacient și toleranța acestuia la răspunsul inflamator sistemic asociat sunt principalii factori care determină severitatea peritonitei secundare, precum și de alegere a conduitei de tratament.

Prevenție

Infecțiile punctului de ieșire și ale tunelului de cateter sunt principalii factori ce predispun la peritonită în cazul dializei. Numeroase strategii de prevenție sunt îndreptate asupra reducerii incidenței acestor infecții, iar testele clinice din acest domeniu raportează adesea cazuri de peritonită ca efect secundar.

Autor

Dr. Alecu Lucian

Medic Primar Chirurgie Generală

Bibliografie

  1. Massimo Sartelli, et al. “The Management of Intra-Abdominal Infections from a Global Perspective: 2017 WSES Guidelines For...” ResearchGate, BioMed Central, 10 July 2017, www.researchgate.net
  2. Keswani, Mahima, et al. “Risk Factors for Early Onset Peritonitis: The SCOPE Collaborative.” Pediatric Nephrology, vol. 34, no. 8, 9 Apr. 2019, pp. 1387–1394, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 10.1007/s00467-019-04248-0

Echipa medicală - Chirurgie generala

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.