Sindromul picioarelor neliniștite

Despre sindromul picioarelor neliniștite

Sindromul picioarelor neliniștite, cunoscut și sub numele de „sindromul Willis-Ekbom”, este o afecțiune neurologică senzitivo-motorie des întâlnită, mai ales în rândul populațiilor europene și nord-americane. Este mai frecventă în rândul femeilor, iar incidența crește odată cu înaintarea în vârstă.

Sindromul picioarelor neliniștite face parte din tulburările motricității care pot afecta somnul și este caracterizată printr-o senzație de disconfort în repaus, care se diminuează prin mișcarea picioarelor.

Sindromul Ekbom este cunoscut sub două forme:

• primară (idiopatică – fără o cauză cunoscută): cu debut între 20-40 de ani, adesea cu o componentă genetică și o evoluție lentă a simptomelor;
• secundară: cu debut după vârsta de 40 de ani, cu o evoluție mai rapidă și o asociere cu alte afecțiuni.

Factori de risc

Printre afecțiunile care prezintă o legătură cu declanșarea sindromului picioarelor neliniștite se numără:

• deficitul de fier;
• polineuropatiile;
• insuficiența renală cronică;
• insuficiența hepatică;
• scleroza multiplă;
• boala Parkinson;
• mielopatiile;
• boala Crohn;
• artritele;
• diabetul zaharat;
• BPOC (boala pulmonară cronică obstructivă);
• depresia, anxietatea;
• ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate).

De asemenea, sarcina este un factor de risc, prevalența crescând pe măsura avansării sarcinii și odată cu creșterea numărului de sarcini.

Sunt din ce în ce mai multe dovezi că sindromul picioarelor neliniștite este, la rândul lui, un factor de risc pentru dezvoltarea afecțiunilor cardio- și cerebrovasculare. Mișcările periodice ale picioarelor în somn, cauzate de senzațiile neplăcute, sunt asociate cu creșterea pulsului și a tensiunii arteriale; riscul crește odată cu creșterea numărului de mișcări. Acestea pot fi înregistrate printr-o polisomnografie, investigație care măsoară diverși parametri ai organismului în timpul somnului.

Diagnosticare

Diagnosticul de sindrom Ekbom se pune clinic, prin anamneză și prin examenul efectuat de medicul neurolog. Uneori, sunt indicate și investigații suplimentare, în special evaluarea moleculelor implicate în metabolismul fierului, polisomnografia sau studii neuroimagistice.

În procesul de diagnosticare este necesar să se întrunească anumite criterii și trebuie excluse alte afecțiuni cu simptome asemănătoare, cum ar fi:

• crampe musculare asociate cu somnul;
• disconfortul după menținerea îndelungată a aceleiași poziții;
• insuficiența venoasă sau arterială;
• polineuropatia;
• akatizia asociată cu consumul de neuroleptice;
• simptome de „wearing-off” în boala Parkinson.

Prevenție

Un stil de viață sănătos, o alimentație diversificată și echilibrată, cu evitarea consumului de substanțe nocive, mișcarea fizică regulată și un somn fiziologic regulat pot preveni apariția sindromului picioarelor neliniștite.

În cazul folosirii anumitor medicamente, care pot exacerba simptomele (antidepresive, neuroleptice, antihistaminice, antiemetice), se poate lua în considerare întreruperea sau schimbarea tratamentului.