Sindromul picioarelor neliniștite

Cauze

Cauzele sindromului picioarelor neliniștite nu sunt pe deplin elucidate, dar există câteva mecanisme cu rol în dezvoltarea acestei afecțiuni:

• factorul genetic: există mai multe variante genetice asociate, iar aproximativ jumătate dintre pacienți au o rudă de gradul I cu acest diagnostic;
• deficitul de fier: anemia feriprivă și alte afecțiuni cauzate de deficitul de fier sunt asociate cu apariția sindromului Ekbom. Deși nivelul fierului în sânge poate fi normal, există studii care arată că poate apărea o discrepanță între cantitatea de fier din sânge și cea care ajunge la nivelul creierului, iar acest lucru ar explica de ce unii pacienți cu analize de laborator normale văd o ameliorare a simptomelor după tratamentul cu fier;
• dezechilibrul neurotransmițătorilor dopamină și glutamat are, de asemenea, un rol în apariția sindromului picioarelor neliniștite.

Simptome

Simptomele resimțite în sindromul picioarelor neliniștite au câteva caracteristici bine definite:

• nevoia imperioasă de a mișca picioarele, din cauza senzațiilor neplăcute, care pot fi descrise ca amorțeală, furnicături, pișcături, arsură sau durere;
• apariția simptomelor seara și noaptea;
• ameliorarea simptomelor la mișcare și agravarea lor în repaus sau la inactivitate.

Majoritatea pacienților prezintă aceste simptome la nivelul ambelor gambe, dar ele se pot extinde în restul membrelor inferioare și chiar și în membrele superioare, în cazuri severe și după un istoric medical îndelungat.

Aceste simptome, prin manifestarea lor seara și în timpul nopții, și insomniile asociate (prin probleme de inițiere sau menținere a somnului), pot determina oboseală cronică, astenie diurnă și scăderea calității vieții.

Tratament

Administrarea de fier are un rol esențial în terapia acestei afecțiuni și poate fi suficientă în reducerea semnificativă a simptomelor. De asemenea, se poate lua în calcul și începerea medicației simptomatice din sfera preparatelor dopaminergice, a celor pentru durere neuropată sau a sedativelor.

Un aspect important în monitorizarea tratamentului (de lungă durată) cu agenți dopaminergici îl constituie apariția augmentării, situație în care simptomele devin mai intense și mai extinse în corp și pot apărea mai devreme în cursul zilei. Înlocuirea medicamentului sau, paradoxal, reducerea dozei poate diminua acest fenomen. Riscul de a dezvolta această complicație crește:

• odată cu vârsta;
• în cazul unei componente genetice;
• în cazul pacienților cu astm;
• în lipsa unei neuropatii;
• In cazul folosirii agonistilor dopaminergici cu actiune de scurta durata;
• In cazul pacientilor cu valori mai reduse ale feritinei.

În afara tratamentului medicamentos, există și alte strategii terapeutice care pot ameliora simptomele:

• mișcarea moderată, cu regularitate;
• reducerea consumului de cafeină;
• igiena somnului;
• masaj local sau băi cu apă rece;
• stimularea magnetică transcraniană;
• Intreruperea sau scaderea dozelor anumitor medicamente care pot exacerba simptomele.

Complicații

Deși nu pune direct viața în pericol, sindromul picioarelor neliniștite poate avea multiple complicații care afectează sănătatea fizică, psihică și calitatea vieții.

• Tulburări de somn:
  • Insomnie cronică: senzațiile neplăcute și nevoia constantă de a mișca picioarele duc la dificultăți în a adormi sau la treziri frecvente pe parcursul nopții.
  • Fragmentarea somnului: perturbările repetate afectează arhitectura normală a somnului, reducând timpul petrecut în fazele profunde, restorative.
  • Somn insuficient și oboseală diurnă: somnul neodihnitor poate determina scăderea energiei, iritabilitate și dificultăți de concentrare în timpul zilei.
• Impact asupra sănătății mentale:
  • Anxietate și depresie: tulburările de somn prelungite cresc riscul de afectare a stării de spirit și pot favoriza apariția anxietății și depresiei.
  • Stres și iritabilitate: simptomele SPN pot conduce la tensiune emoțională constantă și scăderea răbdării în activitățile cotidiene.
• Complicații cardiovasculare:
  • Creșterea riscului de hipertensiune arterială: studiile sugerează că tulburările severe de somn asociate cu SPN pot contribui la creșterea tensiunii arteriale.
  • Activitate autonomă crescută: mișcările involuntare și perturbarea somnului pot stimula excesiv sistemul nervos autonom, afectând ritmul cardiac și variabilitatea tensiunii.
• Impact asupra calității vieții:
  • Limitarea activităților sociale și profesionale: oboseala persistentă și iritabilitatea pot reduce productivitatea și participarea la viața socială.
  • Dificultăți în relațiile personale: oboseala și somnul fragmentat pot afecta dinamica familială sau relațiile intime, mai ales dacă partenerul de pat este deranjat de mișcările pacientului.
• Alte complicații fizice:
  • Durere și disconfort cronic: mișcările repetate sau tensiunea musculară pot duce la dureri musculare sau crampe.
  • Creșterea riscului de căderi și accidente: oboseala diurnă și somnul insuficient pot afecta coordonarea și viteza de reacție.