Sindromul coadă de cal

Despre sindromul coadă de cal

Sindromul coadă de cal (sau cauda equina) reprezintă o urgență neurochirurgicală cu șanse mari de recuperare dacă intervenția chirurgicală are loc cât mai repede după identificarea diagnosticului. În cazul sindromului coadă de cal cronic, complicațiile pot fi permanente iar pacientul va avea nevoie de recuperare medicală și consiliere psihologică pentru a gestiona noul stil de viață impus de boală.

Sindromul coadă de cal apare atunci când nervii din porțiunea inferioară a măduvei spinării, grupați în zona lombară, care au aspectul unei cozi de cal datorită poziției, sunt comprimați sau lezați din diverse motive. Acest sindrom trebuie să fie diagnosticat cât mai repede pentru a putea avea loc intervenția chirurgicală necesară decomprimării. În funcție de ce anume provoacă această leziune a „cozii de cal”, apar diferite manifestări și simptome. Poate fi vorba despre o anomalie congenitală, o tumoră, meningită, stenoză a canalului lombar, hernie de disc în zona lombară, precum și hemoragii sau complicații apărute în urma unor operații sau traume. Totuși, cel mai des întâlnite cauze ale sindromului coadă de cal sunt herniile de disc. Nervii care formează „coada de cal” sau „cauda equina” pornesc din zona vertebrelor lombare și sacrale, iar herniile de disc localizate acolo duc adesea la comprimarea nervilor respectivi în unele cazuri severe ducând la apariția sindromului coadă de cal.

Sindromul coadă de cal poate fi acut sau cronic. În cazul sindromului coadă de cal acut este necesară o intervenție chirurgicală de urgență, în primele 24-48 de ore de la diagnostic. Sindromul coadă de cal cronic poate avea loc atunci când durerile sunt suportabile și pacientul întârzie prezentarea la medic pentru diagnostic. În același timp, poate fi vorba despre sindromul coadă de cal cronic atunci când intervenția chirurgicală este întârziată sau nu are succes. Atunci când rămân leziuni permanente, poate fi nevoie pe termen lung de tratament pentru durere, precum și pentru gestionarea unui nou stil de viață.

Sindromul coadă de cal poate fi complet sau incomplet. În cazul sindromului coadă de cal incomplet, pacientul are doar senzația de nevoie de a urina sau defeca sau, dimpotrivă, pierde senzația acestor nevoi, iar în cazul celui complet se pierde controlul sfincterelor, pacientul prezentând incontinență urinară și/sau fecală sau dimpotrivă, imposibilitatea de a urina sau defeca.

Factori de risc

Factorii de risc pentru sindromul coadă de cal pot include un stil de viață expus riscurilor și accidentelor, efectuarea într-o poziție greșită a unor exerciții de sport, precum și lipsa unui stil de viață sănătos. Femeile au un risc ușor crescut de a dezvoltă această afecțiune. Fumatul sau consumul de alcool și droguri în timpul sarcinii poate duce la nașterea unor copii cu malformații ale sistemului nervos și al coloanei vertebrale și diverse dizabilități.

Diagnosticare

Sindromul coadă de cal este diagnosticat de către medicul specialist neurolog.

Consultul va începe cu anamneza pentru a afla debutul și evoluția simptomelor, și eventuale antecedente ale pacientului, apoi medicul va examina clinic pacientul printr-un examen neurologic extins, mai ales pentru evaluarea funcțiilor nervilor din coada de cal, inclusiv a funcțiilor sfincterelor – de exemplu prin tuseu rectal.

Ulterior vor fi solicitate investigațiile care sunt necesare pentru stabilirea cauzei. Printre acestea pot fi necesare teste de imagistică, de elecție fiind un RMN (rezonanță magnetică), dar uneori pot fi indicate și un CT (computer tomograf) sau o mielogramă.

Electromiografia poate fi indicată pentru evaluarea funcțională a nervilor.

Prevenție

Prevenția este importantă în cazul sindromului coadă de cal, iar un stil de viață sănătos poate asigura mai multe șanse ca pacientul să nu întâmpine probleme mari de natură medicală. Menținerea unei greutăți optime, evitarea fumatului, precum și un program zilnic de mișcare sunt importante pentru a evita problemele de sănătate care pot apărea. Efectuarea periodică de exerciții fizice de întreținere, care să includă și mișcări de stretching și menținerea unei posturi sănătoase pot contribui la reducerea riscului de apariție a herniilor de disc. Este important ca la efectuarea exercițiilor care includ ridicare de greutăți să se mențină o poziție corectă a corpului, pentru a fi evitate accidentele. Se recomandă purtarea echipamentelor de protecție necesare atunci când se practică anumite sporturi cu risc ridicat.

O comprimare prelungită a nervilor poate duce la deteriorarea permanentă a acestora și prin urmare o recuperare mult mai dificilă sau imposibilă a funcțiilor de care aceștia erau responsabili. Din acest motiv, este foarte important ca orice simptom care poate duce cu gândul la sindromul coadă de cal sau alte afecțiuni în zona coloanei vertebrale să determine persoana afectată să apeleze la ajutor medical de urgență.