Anticorpi anti-HBc

Informații generale

Corpul nostru produce anticorpi ca răspuns la o infecție virală sau bacteriană. Acest lucru se întâmplă de fiecare dată când organismul este atacat de un virus, o bacterie, un microb, iar anticorpii produși sunt specifici fiecăruit tip de infecție. De aceea, identificarea unui anume tip de anticorp printr-o analiză de laborator permite, practic, detectarea infecției.

Pus la punct încă de acum câțiva ani și folosit pe scară largă la nivel internațional, testul care detectează prezența anticorpilor anti-HBc totali în organism este considerat o metodă eficientă, rapidă și relevantă în diagnosticarea hepatitei B.

Un rezultat poate să fie prezentat fie ca anticorpi anti-HBc totali pozitiv, fie să indice ca pozitiv doar rezultatul pentru anumiți anticorpi: IgM ori IgG. Dacă în cazul primului tip de rezultat indicația legată de existența hepatitei B în organism este clară, în situația în care analiza identifică doar anumiți anticorpi (IgM sau IgG), nu doar arată existența infecției în organism, ci stabilește și momentul când aceasta s-a produs (infecție recentă sau infecție cronică).  

Când virusul hepatitei B ajunge în organism, un antigen central core provoacă un răspuns din partea sistemului imunitar al persoanei infectate și acesta începe să producă anticorpii specifici acestei boli, IgG și IgM. Analiza anticorpilor anti-Hbc totali îi detectează și au valoare de marker serologic al bolii pe care o provoacă.

Anticorpii anti-Hbc-IgM sunt indicatori ai hepatitei B acute și arată că infecția este recentă, dar există și situații în care anticorpii IgM sunt un semn de reactivare a unei unei infecții cronice. Anticorpii IgG indică o infecție mai veche a organismului, una cronică.

Anticorpii anti-HBc totali sunt, în prezent, cel mai bun indicator că în organism există o infecție cronică sau chiar o infecție recentă cu virusul hepatitei B. Anticorpii IgM anti-HBc pot fi detectați prin analiză de laborator încă din perioada de incubație a bolii, la doar câteva săptămâni de la contractarea virusului.

În general, o persoană care se infectează cu virusul hepatitei B începe să aibă simptome după 60 - 150 de zile de la infectare. Între timp, virusul începe să infecteze ficatul. În cele mai multe cazuri, acest virus are capacitatea de a fi eliminat de la sine din organism după aproximativ 6 luni, dar asta nu se întâmplă mereu. Într-o proporție mai mică la adulți și mult mai mare la copii, virusul nu dispare de la sine. Mai mult, el poate duce la o infecție cronică ce distruge celule hepatice și poate provoca ciroză și cancer.

Când este recomandată testarea anticorpilor Anti-Hbc

Analiza pentru anticorpi anti-Hbc este recomandată pacienților care știu că au intrat în contact cu virusul (lucrează într-un mediu în care sunt expuși la astfel de virusuri), cu o persoană confirmată cu hepatita B (nou-născut a cărui mamă are hepatita B, pacienți care au fost transplantați sau care au fost beneficiari ai unor intervenții minim invazive cu instrumentar contaminat), au avut contact sexual neprotejat sau care încep să aibă simptome specifice.

Simptome ale hepatitei B care pot indica necesitatea testării pentru anticorpii anti-HBc sunt:

• greață;
• pierderea apetitului;
• dureri musculare;
• febră;
• îngălbenirea pielii și/sau a ochilor;
• urină închisă la culoare;
• dureri abdominale;
• probleme la înghițire și stări de confuzie (acestea apar în cazuri extreme).

Procedura recoltare

Detectarea de anticorpi anti-Hbc totali se face prin recoltarea de sânge venos, a jeun (pe nemâncate). Această analiză nu necesită alte pregătiri speciale.

Interpretare rezultate

Rezultatul analizei pentru anticorpi anti HBc nu include valori de referință, ci se prezintă ca o confirmare a existenței virusului hepatitei B în organism, fie într-o infecție recentă, fie într-una trecută, în funcție de tipul anticorpilor anti-HBc depistați.