Anticorpi anti-HD IgM

Informații generale

Dozarea anticorpilor anti-HD de tip IgM este utilă în diagnosticarea infecției cu virusul hepatitei D (virus hepatic Delta - VHD). Aceștia apar în sângele persoanelor infectate la două-trei săptămâni după debutul simptomatologiei și dispar la două luni după infecția acută cu VHD. În cazul suprainfecției cu virusul hepatitei D, anticorpii pot rămâne în ser până la nouă luni.

Hepatita Delta, cunoscută și sub denumirea de hepatita D sau VHD, presupune o infecție la nivelul ficatului provocată de virusul Delta, care apare în cele mai severe forme de hepatită virală cunoscute până în acest moment.

Virusul Delta este un virus ARN care, pentru a se putea replica, are nevoie de prezența unui alt virus, virusul B (virus helper). Astfel, infecția cu virusul Delta este obligatoriu asociată cu infecția cu virus B.

Virusul D se transmite similar virusului B pe cale sexuală sau percutanat prin contact cu sângele infectat sau produse din sânge infectate. Coinfecția (infectarea în același timp, atât cu virusul B, cât și cu virusul D) determină o formă de boală acută, urmată de vindecare.

Recomandările medicale la nivel mondial arată necesitatea determinării anticorpilor anti-HD IgM simultan cu testul pentru hepatita B.

Când este recomandată determinarea anticorpilor anti-HD IgM

Determinarea anticorpilor anti-HD IgM este recomandată în cazul în care infecția cu hepatita B a fost deja confirmată. Totodată, analiza poate fi realizată simultan la pacienții la care este suspectată, inițial, doar infecția cu virusul hepatitei B.

Analiza poate indica și o infecție instalată recent în organism, deoarece anticorpii de tip IgM apar la scurtă vreme după contactul infectant și, în cele mai multe cazuri, prezența lor este simultană cu apariția simptomelor de boală la pacienții cu infecție acută.

Determinarea anticorpilor anti-HD IgM se face numai în cazul pacienților diagnosticați cu infecție cu virusul hepatitei B (Antigen HBs prezent), deoarece, în lipsa lui, virusul hepatitei D nu se poate dezvolta.

Testarea este recomandată de medicul specialist în următoarele situații:

• diagnosticul infecției acute/ cronice cu VHD (titruri scăzute de anticorpi IgM pot fi prezente și în infecțiile persistente);
• monitorizarea infecției, alături de ARN VHD (titrul anticorpilor se corelează cu replicarea virală). Negativarea anticorpilor anti-HD IgM este un semn bun în evoluția bolii (vindecare, activitate redusă a bolii);
• monitorizarea eficienței terapiei antivirale.

Determinarea anticorpilor anti-HD IgM este recomandată și pacienților care prezintă simptome ale hepatitei D. La pacienții cu formă acută de boală, lista semnelor cuprinde:

• stări de oboseală persistentă;
• pierderea apetitului alimentar;
• dureri în partea superioară a abdomenului;
• urină închisă la culoare;
• scaune deschise la culoare;
• stări de greață, vomă;
• icter la nivelul ochilor (îngălbenirea tegumentului și a globilor oculari).

Procedura recoltare

Determinarea anticorpilor anti-HD IgM nu necesită pregătiri speciale. Analiza de laborator se realizează dintr-o probă de sânge recoltată a jeun (pe nemâncate).

Interpretare rezultate

Rezultatul analizei anticorpilor anti-HD IgM se prezintă sub forma rezultat pozitiv/ rezultat negativ/ rezultat echivoc.

Valorile de referință* sunt încadrate astfel:

• pozitiv: > 1.10 S/CO;
• echivoc: 0.90 - 1.09 S/CO;
• negativ: < 0.89 S/CO.

În cazul unui rezultat echivoc, se recomandă retestarea la un interval de 2 - 4 săptămâni.

*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.