Anticorpi anti virus rubeolic IgG

Informații generale

Rubeola este o boală virală provocată de virusul Rubella, care aparține familiei Togaviridae, genului Rubivirus. Numită și Pojărel, aceasta se manifestă prin erupţii cutanate şi prurit intens (mâncărimi). De obicei, copiii sunt cei care fac această boală care, în cele mai multe cazuri, are manifestări ușoare.

Rubeola poate fi prevenită prin vaccinare. De la apariția vaccinului antirubeolic și până astăzi, numărul de îmbolnăviri a scăzut cu 99%, iar cele mai multe cazuri noi identificate sunt la adulții și copiii nevaccinați.

Virusul poate fi transmis de la mamă la făt sau, prin secreții nazofaringiene, de la o persoană la alta, în urma contactului direct. În cazuri grave însă, când boala este transmisă de la mamă la făt în timpul sarcinii, infectarea cu virusul rubeolic poate duce inclusiv la malformații congenitale sau chiar la decesul fătului. Un test de sânge pentru detectarea anticorpilor anti virus rubeolic IgG sau IgM poate identifica dacă viitoarea mamă este expusă sau nu unui astfel de pericol.

Analiza (rubella IgG) care determină nivelul de anticorpi anti virus rubeolic IgG oferă informaţii clare despre existenţa în organism a virusului rubeolei. Totuşi, un rezultat pozitiv al anticorpilor IgG poate indica inclusiv imunizarea organismului prin vaccinare.

Transmiterea rubeolei se face pe cale aeriană și presupune contactul direct cu o persoană bolnavă când aceasta este în perioada de contagiozitate. O persoană este contagioasă cu 13 zile înainte de a apărea erupția cutanată și rămâne contagioasă 15-21 zile după apariția simptomelor.

Rezultatul determinării de anticorpi IgG poate fi irelevant dacă este realizat la un interval de numai câteva zile de la contactul infectant, întrucât anticorpii IgM apar primii, iar mai apoi se activează anticorpi IgG în organism.

Rubeola în sarcină poate duce la probleme majore de sănătate, de aceea testarea pentru identificarea anticorpilor IgG este recomandată atât femeilor însărcinate, cât și celor care intenționează să rămână însărcinate. Infecția în primul trimestru de sarcină se asociază cu anomalii congenitale, avort spontan sau naștere de feți morți la aproximativ 30% dintre paciente. În cursul primei luni de sarcină, până la 80% dintre pacientele infectate cu virusul rubeolei prezintă această asociere.

Sindromul rubeolos congenital determină apariția unor defecte severe: glaucom, surditate, malformații ale cordului și vaselor mari, retard mintal.

Expunerea secundară la virus sau reinfectarea se asociază extrem de rar cu transmiterea intrauterină a virusului, ceea ce indică faptul că imunitatea mamei (dobândită natural sau indusă prin vaccinare) conferă protecție împotriva infecției în uter.

Există două tipuri de anticorpi antirubeolă: anticorpi IgM și anticorpi IgG.

Anticorpii IgM apar în organism la câteva zile după expunerea la virus. Nivelul lor crește treptat timp de aproape o săptămână, iar apoi începe să scadă. Numai în cazul nou-născuților prezența anticorpilor IgM în organism poate fi detectată pentru o perioadă mai lungă de timp, de până la un an de la infectare.

Anticorpii anti-rubeola IgG apar mai greu în organism în urma infecției, dar rămân în sânge toată viața și oferă protecție împotriva unei posibile reinfectări.

Un nou-născut la care sunt identificați anticorpi IgM este un nou-născut infectat în timpul sarcinii, pentru că anticorpii IgM ai mamei nu trec prin cordonul ombilical la copil (doar anticorpii IgG pot traversa placenta). Dacă la nou-născut sunt detectați anticorpii IgG, înseamnă că aceștia au trecut de la mamă la făt în timpul sarcinii sau alăptării, în cazul în care mama a fost imunizată fie prin boală, fie prin vaccinare și asigură protecția nou-născutului timp de 6-12 luni.

Cu toate că este dovedit cu date statistice medicale solide că rubeola în sarcină poate duce la probleme severe de sănătate într-un procent însemnat, un rezultat IgG pozitiv în sarcină nu trebuie să vă sperie.

Testarea serologică tradițională (determinarea titrului anticorpilor IgM și IgG) ridică probleme de interpretare, cu precădere în situațiile în care valoarea anticorpilor IgM este pozitivă. Un titru pozitiv pentru IgM nu semnifică obligatoriu o primă infecție în momentul testării, dar poate fi expresia unei infecții acute, în desfășurare sau poate apărea ca urmare a unei reacții încrucișate sau a unei stimulări policlonale nespecifice sistemului imun.

Anticorpii anti-Rubella IgM sunt detectabili la câteva zile de la debutul rash-ului, atingând un vârf după 2-3 săptămâni de la debut şi pot persista, în unele cazuri rare, până la un an. Consecințele patologice ale infecției asupra fătului și nou-născutului depind de teratogenitatea virusului și de vârsta gestațională la care s-a contractat infecția. Este unanim acceptat faptul că riscul scade odată cu creșterea vârstei gestaționale. Astfel, riscul pentru făt este maxim în cursul primelor două luni de sarcină (40-60%) și scade progresiv în lunile a patra și a cincea (10-20%). Infecția fetală este rară după trimestrul II de sarcină.

În cazul în care analiza pentru virusul rubeolei - anticorpi IgG indică un rezultat pozitiv, adică anticorpii IgG sunt prezenți în ser, poate fi calculat indicele de aviditate. Cu cât indicele de aviditate este mai scăzut, cu atât infectarea este mai recentă.

Având în vedere impactul infecției primare a mamei asupra fătului, este esențial ca aceasta să fie corect identificată. În acest sens, testele de aviditate pentru anticorpi IgG față de virusul rubeolei, care utilizează antigene recombinate, în special epitopul E1 față de care sunt produși anticorpii neutralizanți, reprezintă un instrument valoros pentru excluderea infecției recente.

Când este recomandată determinarea anticorpilor anti virus rubeolic IgG

Determinarea de anticorpi IgG pentru virusul rubeolei este recomandată femeilor care vor să obțină o sarcină, pentru a vedea dacă au imunitate față de acest virus sau dacă există riscul de a contracta infecția și de a o transmite mai departe la făt. Tot pentru a reduce riscurile în sarcină, testul este recomandat gravidelor în primele săptămâni de sarcină.

Determinarea de anticorpi IgG pentru virusul rubeolei este recomandată și la nou-născuții ai căror mame s-au infectat în timpul sarcinii sau la cei cu afecțiuni care pot fi cauzate de virusul rubeolei.

Oricine prezintă simptome specifice rubeolei poate face acest test.

Determinarea de anticorpi IgG pentru virusul rubeolei mai poate fi recomandată angajaților din sectorul medical care nu s-au vaccinat împotriva rubeolei.

În anumite situații, analiza poate fi recomandată și studenților care intră în mediul universitar, într-o comunitate cu indivizi neîntâlniți până atunci, cu noi contacte directe frecvente.

Procedura recoltare

Determinarea de anticorpi IgG pentru virusul rubeolei nu necesită pregătiri speciale. Se realizează dintr-o probă de sânge care poate fi recoltată à jeun (pe nemâncate) dar și postprandial, după masă.

Interpretare rezultate

Valorile de referință pentru Ac anti rubeola IgG sunt:

• Nonreactiv: <5 UI/ml
• Echivoc: 5-9.9 UI/ml
• Reactiv: >=10 UI/ml

Testul poate indica prezența sau absența anticorpilor IgG în organism. Pentru a stabili, în cazul unei infecții, dacă virusul este încă activ, sunt necesare determinări suplimentare: Ac anti rubeola IgM, test de aviditate Ac anti rubeola IgG.