Anticorpi anti virus rubeolic IgM

Informații generale

Rubeola este o boală contagioasă, provocată de un Togavirus, care se transmite extrem de ușor pe cale respiratorie, prin tuse și strănut și care poate apărea în copilărie.

La copii, simptomele bolii pot fi atât de discrete încât doar analiza de laborator poate stabili diagnosticul. Anticorpii IgM reprezintă o metodă precisă de a detecta prezența virusului în organism.

Anticorpi anti virus rubeolic IgM este un test de laborator special desemnat pentru a identifica faza acută a infecției, adică prezența bolii în momentul în care este făcută analiza.

Prezența unor anticorpi pentru virusul rubeolei reprezintă și un rezultat al imunizării prin vaccinare, caz în care se identifică anticorpii IgG.

Cum infecția cu virusul rubeolei este extrem de contagioasă, este recomandat să fie prevenită prin vaccinare: imunizarea este realizată o singură dată și oferă protecție definitivă.

Diferența dintre anticorpii anti rubeola IgM și cei IgG este dată de durata prezenței anticorpilor în organism, dar și de momentul apariției. Mai exact, anticorpii IgM apar imediat după expunerea la virus și nivelul acestora în organism crește constant vreme de 7-10 zile de la expunere, ca mai apoi să scadă vreme de câteva săptămâni. Cu o excepție: la nou-născutul infectat, unde anticorpii IgM pot fi identificați în organism până la un an de la infectare.

Analiza pentru anticorpii IgG anti rubeolă poate fi făcută simultan cu analiza pentru Ac anti rubeolă IgM.

Rubeola la copii

Infecția cauzată de virusul rubeolei este, de obicei, ușoară și se poate manifesta prin erupție cutanată și febră care durează în cele mai multe cazuri 2-3 zile. Erupțiile cutanate apar într-o primă fază pe față și pe gât, pentru ca mai apoi să se instaleze pe trunchi și membre. Pot apărea adenopatii la nivelul anumitor stații ganglionare: laterocervical, occipital, preauricular.

Tot la copii, pe lângă febră și erupții, pot apărea şi alte manifestări precum secrețiile nazofaringiene (curge nasul), conjunctivită și durerile articulare.

Rubeola în sarcină

Infecția cu virusul rubeolei în timpul sarcinii este extrem de periculoasă pentru făt și consecințele acesteia depind și de perioada gestațională în care s-a produs infectarea. Este unanim acceptat că riscurile pentru făt sunt mai mari în primele luni de sarcină. Rubeola în sarcină poate duce la malformații grave, la probleme de sănătate pe care nou-născutul le va avea pe tot parcursul vieții sale: cataractă, deficiențe severe de auz, retard psihomotor, cardiopatii, neuropatii, anomalii osoase. Cel mai mare risc pentru făt este ca infecția să se instaleze în primele două luni de sarcină când, potrivit literaturii de specialitate, malformațiile apar în 40-60% dintre cazuri. Riscurile scad și ajung până la 10-20% în lunile patru și cinci de sarcină. Tot studiile de specialitate arată că, după trimestrul II, rubeola în sarcină duce foarte rar la complicații.

Reinfectarea sau expunerea secundară la virus sunt asociate doar în cazuri izolate cu transmiterea intrauterină a virusului, ceea ce arată că imunitatea mamei, care a fost dobândită fie prin expunerea anterioară la virus, fie prin vaccinare, conferă protecție împotriva infecției în uter.

În cazul infecției primare a mamei, aceasta poate duce fie la avort spontan, fie la infecția placentei, cu sau fără afectarea fatului.

Când este recomandată determinarea anticorpilor anti virusului rubeolic IgM

Pentru că există consecințe atât de grave asupra fătului în cazul unei infectări a mamei, testarea anticorpilor IgM anti-rubeolă în cazul femeilor care intenționează să rămână însărcinate sau au obținut deja o sarcină este recomandată în mod frecvent. Testarea anticorpilor anti virus rubeolic IgM este recomandată de medic și în cazurile de malformații congenitale în care există suspiciuni de infecție în timpul sarcinii.

La copii și adulți, analiza de Ac anti-rubeolă IgM este recomandată atunci când apar simptome ale bolii.

Procedura recoltare

Analiza nu necesită pregătiri speciale. Testarea anticorpilor IgM anti-rubeolă se realizează dintr-o probă de sânge care poate fi recoltată à jeun (pe nemâncate), dar și postprandial, după masă.

Interpretare rezultate

Valorile de referință depind de metoda de determinare pe care o folosește laboratorul, dar indicația pozitiv, respectiv negativ este trecută pe buletinul de analiză. Rezultatul, în anumite cazuri, poate fi echivoc și atunci este necesară repetarea testării (rubeola IgM), la recomandarea medicului.

Rezultatele testului Ac anti rubeolă IgM în laboratoarele MedLife Grivița au următoarele intervale de referință:

• Nonreactiv: index <1.2
• Echivoc: index 1.2 - 1.6
• Reactiv: index >1.62.

Analiza de laborator (rubeola IgM) care indică prezența sau absența anticorpilor IgM face parte din testele standard pentru diagnosticul rubeolei.

Identificarea de anticorpi IgM în organism indică o infecție recentă. Prezența anticorpilor IgG poate arăta o infecție veche în antecedente, dar și una recentă sau imunizare postvaccinare.

În cazul unui nou-născut, prezența anticorpilor IgG, dar nu și a anticorpilor IgM indică faptul că anticorpii IgG ai mamei, imunizată anterior natural sau prin vaccinare, au trecut prin placentă la făt. Acești anticorpi sunt cei care protejează, ulterior, nou-născutul vreme de 6-12 luni.

În cazul în care anticorpii IgM sunt detectați la nou-născut, atunci acesta s-a infectat în timpul sarcinii, întrucât anticorpii IgM ai mamei nu pot trece la făt așa cum se întâmplă cu anticorpii IgG.