Calprotectina fecală (în materii fecale)

Informații generale

Calprotectina, descrisă pentru prima dată în 1980, este o proteină formată din două subunități, S100A8 și S100A9, care leagă calciul și zincul. Se găsește în principal în granulocite și în mai mică măsură în monocite/macrofage și în celulele epiteliale. În neutrofile, calprotectina reprezintă aproximativ 60% din conținutul total de proteine din citoplasma acestor celule.

Calprotectina este eliberată extracelular în perioadele de stres celular sau deteriorare celulară și poate fi detectată în materiile fecale. Prezența calprotectinei fecale este o consecință a migrării neutrofilelor în țesutul gastro-intestinal, din cauza unui proces inflamator.

Neutrofilele activate eliberează proteine celulare, inclusiv calprotectina, care se translocă, în cele din urmă, prin bariera epitelială și pătrunde în lumenul intestinului. Pe măsură ce procesul inflamator progresează, calprotectina este absorbită de materialul fecal înainte de a fi excretată din organism.

Cantitatea de calprotectină prezentă în fecale este proporțională cu numărul de neutrofile din mucoasa tractului gastro-intestinal și poate fi folosită ca marker indirect, foarte sensibil, al inflamației intestinale. Astfel, calprotectina fecală este utilă pentru diferențierea bolii inflamatorii intestinale de sindromul colonului iritabil (tulburări gastrointestinale funcționale).

Calprotectina în materiile fecale este cel mai frecvent utilizată ca parte a evaluării diagnostice a pacienților cu suspiciune de boală inflamatorie intestinală, boală Crohn sau colită ulceroasă. Deși patologia și manifestările clinice sunt diferite, acestea sunt asociate cu o inflamație intestinală semnificativă.

Când este recomandată determinarea calprotectinei fecale

Determinarea calprotectinei în scaun (materii fecale) este recomandată în următoarele situații:

• Diagnosticarea bolii inflamatorii intestinale, bolii Crohn, colitei ulceroase;
• Ghidarea tratamentului și monitorizarea bolii inflamatorii intestinale;
• Predicția recidivei, inclusiv a recidivei postoperatorii;
• Diagnosticul diferențial dintre afecțiunile organice și cele funcționale ale tractului digestiv;
• Rol potențial în managementul gastroenteritei infecțioase, apendicitei acute, ulcerului peptic, fibrozei chistice;
• Boala celiacă;
• Rol potențial în respingerea transplantului și boala gazdă versus grefă;
• Cancerul colorectal;
• Infecțiile gastrointestinale;
• Screening-ul pacienților cu simptomatologie abdominală care necesită investigații invazive;
• Pacienți cu dureri abdominale fără aparentă explicație;
• Pacienți cu modificări ale tranzitului intestinal diaree/constipație.

Procedura recoltare

Se recoltează aproximativ 2-3 grame de materii fecale, într-un recipient steril care nu conține mediu de transport lichid. Calprotectina fecală este stabilă în fecale până la 7 zile, la 2-8°C și are o distribuție omogenă în fecale, testându-se probe de fecale spot.

Sunt respinse probele care nu au fost recoltate în recipiente special destinate recoltării materiilor fecale, probele care nu au fost păstrate corespunzător (2-8°C), precum și probele contaminate cu urină sau alte lichide.

Interpretare rezultate

Valorile normale ale calprotectinei fecale sunt:

• < 50 microg/g de materii fecale - negativ, nu sugerează un proces inflamator gastrointestinal;
• 50 - 200 microg/g de materii fecale - echivoc, valori la limită; pot reprezenta o inflamație ușoară, o boală inflamatorie gastrointestinală tratată sau asocierea cu utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene; pentru pacienții cu simptomatologie clinică este necesară retestarea la 4-6 săptămâni.