Coxsackie virus IgM, IgG – Anticorpi

Informații generale si recomandări pentru testare

Virusurile Coxackie aparţin familiei Picornaviridae, genul Enterovirusuri şi sunt împărţite în 2 subgrupe:

-   virusuri Coxsackie A cu 23 serotipuri: 1-22 si 24 cu 23, determină o boală cu leziuni întinse de miozită cu paralizii  musculare;

-   virusuri Coxsackie B cu 6 serotipuri: 1-6 cu 6, determină leziuni musculare, miocard, endocard, pancreas, leziuni degenerative ale SNC.

Înfecţiile produse de virusurile din grupul Coxsackie( incubaţia  de 3-5 zile) se caracterizează printr-o gamă foarte variată de tablouri clinice ca: herpangină, boli acute respiratorii, pleurodinie, mialgie, miocardită, pericardită, nefrită, meningită, encefalită, boli paralitice, boli febrile însoţite de exantem.  Evoluează epidemic, endemic sau sporadic, în lunile  de vară-toamnă, cel mai frecvent la copii, dar şi la adulţi. Pot apare şi sub formă de infecţii nosocomiale.  Aceste virusuri au o rezistenţă destul de bună în mediul extern mai ales în apa de canal, piscine.

Izvorul de infecţie este reprezentat de om care poate fi bolnav, asimptomatic (50-80% din cazuri) sau purtător sănătos (elimină virusul prin materii fecale sau secreţii naso-faringiene). Se transmite pe cale aeriana sau digestivă (eliminarea prin materiile fecale fiind destul de îndelungată de la săptămâni la luni).

.

Manifestarile clinice variaza în funcție de tipul de serotip cu  care pacientul s-a infectat.

   - Herpangina determinată de serotipurile A2, 3, 4, 5, 6, 8, 10 are un debut brusc cu febră, dureri la deglutiţie, vărsături, dureri abdominale, cefalee, mialgii. Apar 10-20 de vezicule mici care ulcerează rapid dând naştere unor ulceraţii superficiale, cenuşii şi cu halou roşu. Poate fi prezentă adenopatia. Evoluţia se face spre vindecare în 2-5 zile.

 -Rinofaringita – A21;

 -Conjunctivită acută hemoragică  - A24, cu evoluţie epidemică;

 -Stomatită veziculoasă – serotipuri A şi B;

 -Boli ale aparatului  respirator – pneumonii interstiţiale + pleurezii uscate;

 -Mialgia epidemică (pleurodinie epidemică Bornholm) – determinată de serotipuri B; debutul este brusc, cu febră cefalee, mialgii toracice şi abdominale accentuate de tuse, râs. Se pot asocia manifestări de pleurită, meningită, orhită.

  -Miocardita – serotipuri B; infecţia mamei în primele luni de sarcină duce la malformaţii cardiace ale fătului (în cazul implicării serotipurilor B3, 4), iar la nou-născut se manifestă prin febră, tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, dispnee, cianoză şi cu evoluţie spre deces.

  -Pericardita – B3, 4, 5 la copii, însoţeşte uneori miocardita; la adult dă o pericardită acută benignă.

  -Meningita acută seroasă - serotipuri A şi B; se poate asocia unei faringite sau herpangine. Modificările LCR sunt nespecifice, cu 10-2000 elem/mm3;

   -Encefalita – B3, 5, este letală;

  -Nevrite – cu paralizii faciale pentru serotipurile A şi poliradiculonevrite determinate de serotipurile B;

  - Boală paralitică asemănătoare cu poliomielita;

   -Boli febrile cu exantem maculo-papulos sau papulo-veziculos;

   -Boli febrile nediferenţiate – gripa de vară;

  - Boală diareică acută – B4, 5 în general în colectivităţi;

  - Nefrita acută ;

   -Pancreatita acută ce poate evolua spre diabet zaharat prin declanşarea unor procese de autoimunitate (Ac. antiinsulari) la indivizi predispuşi genetic – HLA DR3 şi DR4;

   -Hepatita virală -B3, 5 la copii şi adulţi;

   -Sindromul de astenie postvirală – caracterizat prin epuizare musculară, fatigabilitate, mialgii; s-ar datora persistenţei infecţiei cu virus Coxsackie la nivel muscular –ARN viral identificat la biopsia musculară.

Majoritatea infecțiilor sunt autolimitate si nu necesită spitalizare si tratament cu  excepția encefalitei, miocarditei acute, infectiilor la nou-nascuti si imunodeprimați care pot fi extrem de periculoase.

 Testele serologice sunt semnificative pentru diagnostic în cazul in care se demonstrează creșteri în dinamică ale titrului de anticorpi.

Prezenţa anticorpilor IgM specifici confirmă infecţia recentă. Imunitatea are specificitate de serotip Anticorpii seroneutralizanţi apar în prima săptămână, ating un titru maxim la 3 săptămâni de la debut şi persistă în ser timp îndelungat. Anticorpii fixatori de complement sunt detectabili pe perioade mai scurte acestia dispărând în câteva luni.

 Se constată răspunsuri imune încrucişate între virusurile Coxackie grup B şi A tip 9.

 Anticorpii IgM pot fi detectați la câteva zile de la debutul bolii. Un rezultat pozitiv pe IgM și/sau un rezultat pozitiv pe IgA împreună cu creșterea titrului IgG este o indicație sigură a infecției acute sau o infecție recenta. Reinfecțiile pot fi diagnosticate pe baza unui titru IgG la care se observă o creștere în intervalul de două săptămâni. Persistența IgM și IgA poate fi un indicator de boală cronică.