Anticorpi anti citomegalovirus IgG

Informații generale

Citomegalovirusul (CMV) uman este un membru al familiei virale cunoscute sub numele de herpesvirusuri, Herpesviridae sau herpesvirus uman-5 (HHV-5), alături de herpes simplex și virusul varicelo-zosterian.

Infecțiile cu citomegalovirus uman sunt, de obicei, asociate cu glandele salivare. Infecția poate fi asimptomatică la persoanele sănătoase, dar poate pune viața în pericol la un pacient imunocompromis, iar infecția congenitală cu citomegalovirus poate provoca morbiditate și chiar moarte. După infecție, CMV rămâne adesea latent, dar se poate reactiva în orice moment.

Transmiterea CMV poate avea loc prin fluide: salivă, sânge, urină, spermă, secreții vaginale și lapte matern, eliminare virală în medii de contact apropiat, perinatal și transmitere sexuală. De asemenea, virusul poate să fie contactat și de pe suprafețe prin atingerea ulterioară a nasului și a gurii cu mâinile nespălate. Frecvent, copiii iau de la grădiniță acest virus, prin contact direct cu alți copii, dar sistemul lor imunitar face față fără probleme unei astfel de infecții.

În România nu există la acest moment date statistice exacte cu privire la răspândirea acestui virus în rândul populației, ci doar estimări care indică prezența virusului la aproximativ 80% din populația adultă. În Statele Unite, cea mai recentă statistică a Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC) arată că 50% dintre adulți contactează acest virus până la vârsta de 40 de ani.

Un număr foarte mic de nou-născuți (1:10000/1:20000 nașteri) prezintă forma simptomatică a infecției la naștere, iar aceasta este foarte severă. Manifestări clinice:

• prematuritate și hipotrofie;
• hepatosplenomegalie ± icter;
• purpură trombocitopenică;
• afectarea a sistemului nervos central (convulsii, paralizii, microcefalie, hidrocefalie), etc.

Mortalitatea este de aproximativ 30%, iar 80-100% din supraviețuitori vor dezvolta sechele neurosenzoriale: surditate progresivă, retard mental, microcefalie, afectare.

Infecția asimptomatică este întâlnită la 90-95% din cazuri, iar nou-născutul prezintă doar viremie, virurie și anticorpi anti-CMV IgG și IgM. 10-15% prezintă un risc major de handicap, retard psihomotor, surditate, leziuni oculare, trombocitopenii sau leziuni hepatice.

Deși nu există un tratament specific care să vindece această infecție, au fost puse la punct scheme de tratament care țin eficient infecția sub control.

Infecția cu citomegalovirus poate fi:

• primară – când pacientul se infectează pentru prima dată cu acest virus;
• recurentă – reinfecția sau reactivarea virusului în stare latentă la pacienții imunocompromiși;
• congenitală – o mamă infectată transmite infecția fătului.

Prezența unei avidități scăzute de anticorpi anti-CMV IgG s-a dovedit a fi un indicator serologic unic și de încredere al infecției primare cu CMV. Aviditatea este definită ca puterea de legare a moleculelor de IgG la proteine. Anticorpii IgG produși în primele luni după infecția primară prezintă aviditate scăzută (se leagă slab la antigen), în timp ce anticorpii produși la 6 luni după infecție prezintă aviditate ridicată (se leagă strâns de antigen).

Astfel, aviditatea IgG a câștigat importanță diagnostică în identificarea infecției primare cu CMV.

Când este recomandată determinarea Ac Anti-CMV IgG

Oricine poate face această determinare atunci când există ale infecției. Dacă persoana infectată cu citomegalovirus prezintă simptome, acestea se pot prezenta ca:

• febră;
• transpirație nocturnă;
• senzație de oboseală permanentă;
• gât uscat;
• dureri musculare și articulare;
• apetit alimentar scăzut, pierderi în greutate.

Simptomele sunt mult mai variate atunci când infecția avansează sau când se cronicizează. La toți pacienții cu infecții cronice mai vechi, anticorpii IgG sunt prezenți, indiferent dacă virusul s-a reactivat sau nu.

În cazul unei infecții reactivate, simptomele sunt mult mai variate și depind de organul afectat. În cele mai multe cazuri de infecție cronică, ochii, plămânii și sistemul digestiv au de suferit. Simptomele pot fi:

• febră;
• diaree, sângerări gastrice;
• probleme de respirație;
• pneumonie;
• ulcerații la nivelul gurii;
• tulburări de vedere;
• hepatomegalie;
• inflamații ale creierului care duc la schimbări de comportament, crize sau chiar comă.

Procedura recoltare

Determinarea anticorpilor anti citomegalovirus IgG se realizează dintr-o probă de sânge recoltată a jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după masă).

Interpretare rezultate

Rezultatele pentru determinarea anticorpilor anti citomegalovirus IgG se prezintă ca negativ, echivoc sau pozitiv.

În cazul unui rezultat echivoc se recomandă repetarea analizei după o săptămână.

În cazul pacienților cu sistem imunitar compromis, interpretarea rezultatului se face cu prudență și, pentru a stabili cu exactitate dacă o infecție cu citomegalovirus s-a reactivat, se recomandă testarea moleculară – PCR.