Glucoză serică (glicemie)

Informații generale

Fiecare proces al organismului uman are nevoie de energie pentru a fi susținut. Această energie este furnizată de glucoză, un carbohidrat esențial care folosește insulina secretată de pancreas pentru a alimenta celulele corpului. Glucoza serică mai este cunoscută și sub numele de glicemie. Măsurarea glicemiei este utilă mai ales în cazul persoanelor cu diagnostic și tratament pentru diabetul zaharat.

Consecința creșterii cantității de glucoză în sânge peste limitele normale este apariția diabetului zaharat. Deși diabetul zaharat poate fi ținut sub control prin medicație, el afectează stilul de viață al pacientului.

Diabetul zaharat este cea mai comună boală a metabolismului carbohidraților, caracterizată prin insuficienta activitate a insulinei. Simptomele sunt:

• poliuria (eliminare crescută de urină);
• creșterea valorilor glucozei din sânge (hiperglicemia) și din urină (apariția glicozuriei);
• sete excesivă;
• foame permanent;
• scădere bruscă în greutate;
• creșterea nivelului cetonelor în sânge și urină.

Glucoza se obține în organism din două surse:

• alimentația este prima sursă (exogenă) care conține carbohidrați. Aceștia, în urma digestiei, se transformă în monozaharide, dintre care cea mai importantă este glucoza;
• la nivelul ficatului, prin transformarea glicogenului în glucoză (sursă endogenă).

În alimentație, glucoza se găsește în special în sucul fructelor dulci, iar din plante se obține prin descompunerea amidonului. Ulterior digestiei alimentelor, pancreasul secretă insulină, un hormon care facilitează pătrunderea glucozei în celulele corpului.

Glucoza reprezintă pentru celulele organismului cea mai importantă sursă de energie, iar concentrația glucozei din sânge (glicemia) este menținută constantă de doi hormoni: glucagonul, cu rol de creștere a glicemiei (determină hiperglicemie), și insulina, cu rol de scădere a glicemiei (determină hipoglicemie).

Producția sau administrarea în exces de insulină cauzează o scădere a glucozei serice (a glicemiei) până la valori sub cele normale, iar în cazuri de hipoglicemie severă se produc spasme musculare și pierderi ale conştienţei, cunoscute sub numele de șoc insulinic.

Când este recomandată determinarea glucozei serice (glicemiei)

Determinarea glucozei serice (glicemiei) este recomandată în setul uzual de analize de screening și în anumite situații patologice:

• diagnosticul și monitorizarea diabetului zaharat - diagnosticul este stabilit prin obținerea valorilor glicemiei mai mari de 126 mg/dl în cel puțin două zile diferite;
• diagnosticul și monitorizarea diabetului gestațional la femeile însărcinate când se folosește testul de toleranță orală la glucoză (TTGO) - se determină glicemia a jeun (pe nemâncate), apoi se ingerează o cantitate de 75 g de glucoză pulvis în 100 ml de apă și se determină din nou glicemia la o oră de la ingestie (valori normale <180 mg/dl), apoi iar la 2 ore de la ingestie (valori normale <153 mg/dl);
• hipoglicemia neonatală;
• hipoglicemia idiopatică;
• neoplasm insular pancreatic.

Determinarea glucozei serice (a glicemiei) este importantă și în obezitate, în cazul femeilor care au născut copii cu o greutate mai mare de 4 kg la naștere, în caz de pierdere bruscă în greutate, sete intensă, poftă de mâncare excesivă, urinări frecvente.

Procedura recoltare

Glucoza serică este o analiză care se efectuează din sânge recoltat prin puncție venoasă, fără o pregătire prealabilă specială a pacientului. Recomandarea este ca recoltarea să se facă dimineața a jeun (pe nemâncate).

Se recoltează sânge venos în vacutainer fără aditivi, de preferat cu gel separator (dop galben), dar și fără gel separator (dop roșu). Dacă efectuarea analizei se face cu întârziere, atunci este recomandată recoltarea pe vacutainer cu fluorură sodică (dop gri) care împiedică degradarea glucozei și apariția valorilor fals scăzute.

La maximum două ore de la recoltare, proba de sânge este centrifugată, iar din serul obținut poate fi efectuată dozarea glicemiei imediat sau serul poate fi stocat (dacă a fost recoltat în vacutainer cu fluorură sodică - dop gri) timp de 7 zile la 4-8 °C.

Interpretare rezultate

Intervalele de referință variază în funcție de vârstă:

Valori critice:

• în cazul valorilor sub 45 mg/dl – pot să apară simptome neuroglicopenice ce pot duce la pierderea conştienţei;
• în cazul valorilor peste 500 mg/dl – poate apărea coma diabetică din cauza deficienței de insulină, apariția cetoacidozei.