Banner Test de toleranță la glucoză/75 g

Test de toleranță la glucoză/75 g

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

Glucoza este un monozaharid care are ca funcție principală în organism producerea de energie. Corpul nostru produce singur glucoză, la nivelul ficatului și a mușchiului striat, în urma procesului de glicogenoliză, ce constă în lizarea glicogenului și formarea de glucoză. O cantitate importantă de glucoză se obține din alimentație, în special din carbohidrați.

În cazul persoanelor fără probleme de sănătate, după administrarea de glucoză orală glicemia crește ușor și revine la normal în maximum 2-3 ore. La pacienții cu diabet, în această situație, glicemia crește extrem de mult și revine la normal după mult mai multe ore.

Testul de toleranță la glucoză verifică, în fapt, această reacție a organismului, în acest fel putându-se identifica, precis, dacă nivelul crescut al glicemiei este izolat sau permanent.

Glicemia reprezintă concentrația glucozei în sânge și, în mod normal, se menține la un nivel scăzut.

Un test de toleranță la glucoză poate să fie utilizat dacă la determinări obișnuite ale glicemiei din sânge au fost obținute valori crescute sau dacă există suspiciunea că pacientul are diabet.

Testul de toleranță la glucoză identifică dacă eliberarea de insulină este deficitară sau dacă există o rezistență periferică la insulină în urma căreia glicemia crește semnificativ.

O singură valoare ridicată a glicemiei bazale, determinate dintr-o probă de sânge recoltată à jeun (pe nemâncate), nu este relevantă pentru stabilirea diagnosticului de diabet zaharat, dar dacă mai multe determinări de acest fel indică valori ridicate se recomandă efectuarea unui test de rezistență la glucoză.

Probă Test de toleranță la glucoză/75 g Medlife

Când este recomandat testul de toleranță la glucoză/75g

Medicul poate recomanda efectuarea unui test de toleranță la glucoză atunci când există semne și indicii clinice că pacientul are diabet sau prediabet. Testul de toleranță la glucoză are o sensibilitate mare și poate depista precoce diabetul.

Recomandarea pentru acest test o primesc și gravidele atunci când există suspiciunea că ar putea dezvolta diabet gestațional. În acest caz, dacă rezultatul indică valori crescute ale glicemiei, vor fi recomandate și alte teste specifice. În acest moment nu există un consens în lumea medicală dacă verificarea glicemiei este necesară la toate gravidele sau doar la acelea care prezintă factori de risc pentru a dezvolta diabet. Recomandarea este ca fiecare gravidă să decidă împreună cu medicul care-i supervizează sarcina ce analize și investigații sunt utile în cazul său.

Diabetul gestațional, care poate fi depistat cu ajutorul unui test de toleranță la glucoză, este acel tip de intoleranță la glucoză care apare sau se manifestă pentru prima dată în timpul sarcinii. În aceste cazuri, cele mai multe dintre femei revin la o toleranță normală la glucoză după naștere, dar mai bine de jumătate dintre ele dezvoltă un tip de diabet în următoarele două decenii. Depistarea diabetului gestațional printr-un test de toleranță la glucoză este important pentru a reduce complicațiile stării de sănătate a mamei, riscul de mortalitate a fătului, precum și riscul ca acesta să dezvolte o serie de afecțiuni.

Un test de toleranță la glucoză este recomandat și în următoarele situații:

  • Pacientul are antecedente familiale de diabet zaharat
  • Pacientul prezintă obezitate
  • Pacientul prezintă infecții recurente
  • Paciente care au în istoricul medical nașteri premature, nașteri de feți morți, macrosomi
  • Pacientul a suferit recent un infarct miocardic
  • Pacientul a trecut recent printr-o intervenție chirurgicală
  • Pacientul acuză o perioadă prelungită de stres emoțional

Procedura recoltare

Înainte de realizarea testului de toleranță la glucoză pacientului i se recomandă să nu consume alcool (3 zile) și să consume peste 150 g glucide pe zi. Glucidele (carbohidrații) pot proveni din: fructe, cereale, grâu, orez, cartofi, mazăre, porumb. Cu minimum 12 ore înainte de realizarea testului de toleranță la glucoză se recomandă să fie realizat ultimul consum de alimente.

În timpul realizării unui test de toleranță la glucoză pacientului îi este interzis să fumeze, să mănânce, să consume alcool, să facă efort fizic și să ia medicamente. Poate consuma cantități mici de apă.

Testul presupune determinarea a două glicemii. A jeun (pe nemâncate), pacientului i se recoltează o probă de sânge și din această probă biologică este determinat nivelul glicemiei bazale. După aceea, pacientului i se administrează o doză de 75 g glucoză diluată în 100 ml apă. În cazul realizării unui test de toleranță la glucoză la copii, cantitatea de glucoză administrată se stabilește în funcție de greutatea pacientului: 1.75 g pentru fiecare kilogram, dar cantitatea totală nu poate să o depășească pe cea care i se administrează unui adult – 75 g.

După două ore de la administrarea glucozei diluate în apă, pacientului i se recoltează o nouă probă de sânge pentru determinarea glicemiei.

La solicitarea medicului, pacientului i se pot recolta probe suplimentare la 30, 60, 90 și 180 minute de la administrarea glucozei.

În cazul gravidelor, testul de toleranță la glucoză este realizat între săptămânile 24-28 de sarcină. Gravidele considerate cu risc de a dezvolta diabet gestational sunt cele obeze, care au sub 25 ani, care au suferit de diabet în timpul unei sarcini anterioare, au suferit avort spontan, au avut nașteri premature, care au avut, tranzitoriu, valori ridicate ale glicemiei sau care au cazuri de diabet zaharat în familie.

Pentru această analiză, pacientul trebuie să se prezinte cu recomadarea medicală și cu glucoza cântărită conform recomandării medicale primite în clinică. 

Interpretare rezultate

Rezultatele unui test de toleranță la glucoză țin cont de valorile obținute la cele două determinări ale glicemiei: cea bazală și cea realizată după administrarea de glucoză.

Momentul măsurării Valoare normală Prediabet Diabet
Glicemie bazală(determinarea a jeun) <100 mg/dL(<5.6 mmol/L) 100-126 mg/dL (5,6-6,9 mmol/L) (glicemie bazală modificată) ≥126 mg/dL(7.0 mmol/L)
Glicemie la 2 ore după administrarea glucozei <140 mg/dL(7.8 mmol/L)) 140-200 mg/dL (7.8-11.1 mmol/L) (intoleranță la glucoză) ≥200 mg/dL(≥11.1 mmol/L)

Interferențe și limite

Anumiți pacienți pot să prezinte semne de slăbiciune spre finalul acestui test, stare de moleșeală, leșin, transpirație, senzație accentuată de foame.

Rezultatele testului pot fi influențate de tratamente pe bază de corticosteroizi, diuretice, medicamente pentru apoplexie, anticonceptionale orale, medicamente antiinflamatorii nesteroidiene și de unele dintre medicamentele pentru tensiunea arterială.

Stresul emotional, fumatul, consumul de alcool și efortul fizic în timpul testului pot duce la valori crescute ale glicemiei. De asemenea, o alimentație săracă în carbohidrați înainte de realizarea unui test de toleranță la glucoză poate duce la valori crescute ale glicemiei în cadrul acestei analize.

Pacienții cu febră și infecții au un nivel crescut al glicemiei.

Valori scăzute

Valori scăzute ale parametrilor testului de toleranță la glucoză se întâlnesc în:

  • boala Addison
  • hipoparatiroidie
  • hipotiroidie
  • hiperplazia celulelor insulare pancreatice
  • tumora celulelor insulare pancreatice
  • hipoglicemie reactivă.

Valori crescute

La o persoană sănătoasă, valoarea glicemiei bazale este mai mică de 100 mg/dl. O valoare a glicemiei bazale cuprinsă între 100-124 mg/dl corespunde unei stări numite prediabet.

O valoare a glicemiei bazale de peste 125 mg/dl este caracteristică diabetului zaharat. Determinarea glicemiei în orice moment al zilei trebuie să arate la persoanele sănătoase o valoare a glicemiei mai mică decât 200 mg/dl. O valoare peste 200 mg/dl indică diagnosticul de diabet zaharat.

În cadrul testului de toleranță la glucoză, valorile glicemiei determinate la 2 ore după administrarea celor 75 g glucoză, la persoanele sănătoase, trebuie să fie mai mici de 140 mg/dl. Pacienții cu valori ale glicemiei cuprinse între 140 și 199 mg/dl se încadrează în starea de prediabet, iar diabetul este caracteristic valorilor glicemiei de peste 200 mg/dl la această măsurătoare.

Testul de toleranță la glucoză indică valori crescute ale glicemiei nu doar în cazul pacienților cu diabet zaharat sau diabet gestational (apărut în sarcină), ci și în următoarele situații:

  • răspuns la stres acut: infecții, arsuri, intervenție chirurgicală
  • sindrom Cushing
  • feocromocitom
  • insuficiență renală cronică
  • glucagonom
  • pancreatită acută
  • terapie cu diuretice
  • terapie cu corticosteroizi
  • acromegalie
  • mixedem
  • gastrectomie
  • hemocromatoză
  • hiperlipidemie
  • hipertiroidie
  • leziuni ale sistemului nervos central
  • reacția Somogyi: hipoglicemie urmată de hiperglicemie reactivă, prin reacția exagerată a insulinei la încărcarea cu glucoză.

Bibliografie

  1. “Gestational Diabetes.” Centers for Disease Control and Prevention, 2 Mar. 2022, www.cdc.gov
  2. Eyth, Emily, et al. “Glucose Tolerance Test.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 9 Jan. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov
  3. Wei, Yu-Mei, et al. “Value of Fasting Plasma Glucose to Screen Gestational Diabetes Mellitus before the 24th Gestational Week in Women with Different Pre-Pregnancy Body Mass Index.” Chinese Medical Journal, vol. 132, no. 8, 20 Apr. 2019, pp. 883–888, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 10.1097/cm9.0000000000000158

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu