Test de toleranță la glucoză/75 g

Informații generale

Glucoza este un monozaharid care are ca funcție principală în organism producerea de energie. Corpul nostru produce singur glucoză, la nivelul ficatului și a mușchiului striat, în urma procesului de glicogenoliză, ce constă în lizarea glicogenului și formarea de glucoză. O cantitate importantă de glucoză se obține din alimentație, în special din carbohidrați.

În cazul persoanelor fără probleme de sănătate, după administrarea de glucoză orală glicemia crește ușor și revine la normal în maximum 2-3 ore. La pacienții cu diabet, în această situație, glicemia crește extrem de mult și revine la normal după mult mai multe ore.

Testul de toleranță la glucoză verifică, în fapt, această reacție a organismului, în acest fel putându-se identifica, precis, dacă nivelul crescut al glicemiei este izolat sau permanent.

Glicemia reprezintă concentrația glucozei în sânge și, în mod normal, se menține la un nivel scăzut.

Un test de toleranță la glucoză poate să fie utilizat dacă la determinări obișnuite ale glicemiei din sânge au fost obținute valori crescute sau dacă există suspiciunea că pacientul are diabet.

Testul de toleranță la glucoză identifică dacă eliberarea de insulină este deficitară sau dacă există o rezistență periferică la insulină în urma căreia glicemia crește semnificativ.

O singură valoare ridicată a glicemiei bazale, determinate dintr-o probă de sânge recoltată à jeun (pe nemâncate), nu este relevantă pentru stabilirea diagnosticului de diabet zaharat, dar dacă mai multe determinări de acest fel indică valori ridicate se recomandă efectuarea unui test de rezistență la glucoză.

Când este recomandat testul de toleranță la glucoză/75g

Medicul poate recomanda efectuarea unui test de toleranță la glucoză atunci când există semne și indicii clinice că pacientul are diabet sau prediabet. Testul de toleranță la glucoză are o sensibilitate mare și poate depista precoce diabetul.

Recomandarea pentru acest test o primesc și gravidele atunci când există suspiciunea că ar putea dezvolta diabet gestațional. În acest caz, dacă rezultatul indică valori crescute ale glicemiei, vor fi recomandate și alte teste specifice. În acest moment nu există un consens în lumea medicală dacă verificarea glicemiei este necesară la toate gravidele sau doar la acelea care prezintă factori de risc pentru a dezvolta diabet. Recomandarea este ca fiecare gravidă să decidă împreună cu medicul care-i supervizează sarcina ce analize și investigații sunt utile în cazul său.

Diabetul gestațional, care poate fi depistat cu ajutorul unui test de toleranță la glucoză, este acel tip de intoleranță la glucoză care apare sau se manifestă pentru prima dată în timpul sarcinii. În aceste cazuri, cele mai multe dintre femei revin la o toleranță normală la glucoză după naștere, dar mai bine de jumătate dintre ele dezvoltă un tip de diabet în următoarele două decenii. Depistarea diabetului gestațional printr-un test de toleranță la glucoză este important pentru a reduce complicațiile stării de sănătate a mamei, riscul de mortalitate a fătului, precum și riscul ca acesta să dezvolte o serie de afecțiuni.

Un test de toleranță la glucoză este recomandat și în următoarele situații:

• Pacientul are antecedente familiale de diabet zaharat
• Pacientul prezintă obezitate
• Pacientul prezintă infecții recurente
• Paciente care au în istoricul medical nașteri premature, nașteri de feți morți, macrosomi
• Pacientul a suferit recent un infarct miocardic
• Pacientul a trecut recent printr-o intervenție chirurgicală
• Pacientul acuză o perioadă prelungită de stres emoțional

Procedura recoltare

Înainte de realizarea testului de toleranță la glucoză pacientului i se recomandă să nu consume alcool (3 zile) și să consume peste 150 g glucide pe zi. Glucidele (carbohidrații) pot proveni din: fructe, cereale, grâu, orez, cartofi, mazăre, porumb. Cu minimum 12 ore înainte de realizarea testului de toleranță la glucoză se recomandă să fie realizat ultimul consum de alimente.

În timpul realizării unui test de toleranță la glucoză pacientului îi este interzis să fumeze, să mănânce, să consume alcool, să facă efort fizic și să ia medicamente. Poate consuma cantități mici de apă.

Testul presupune determinarea a două glicemii. A jeun (pe nemâncate), pacientului i se recoltează o probă de sânge și din această probă biologică este determinat nivelul glicemiei bazale. După aceea, pacientului i se administrează o doză de 75 g glucoză diluată în 100 ml apă. În cazul realizării unui test de toleranță la glucoză la copii, cantitatea de glucoză administrată se stabilește în funcție de greutatea pacientului: 1.75 g pentru fiecare kilogram, dar cantitatea totală nu poate să o depășească pe cea care i se administrează unui adult – 75 g.

După două ore de la administrarea glucozei diluate în apă, pacientului i se recoltează o nouă probă de sânge pentru determinarea glicemiei.

La solicitarea medicului, pacientului i se pot recolta probe suplimentare la 30, 60, 90 și 180 minute de la administrarea glucozei.

În cazul gravidelor, testul de toleranță la glucoză este realizat între săptămânile 24-28 de sarcină. Gravidele considerate cu risc de a dezvolta diabet gestational sunt cele obeze, care au sub 25 ani, care au suferit de diabet în timpul unei sarcini anterioare, au suferit avort spontan, au avut nașteri premature, care au avut, tranzitoriu, valori ridicate ale glicemiei sau care au cazuri de diabet zaharat în familie.

Pentru această analiză, pacientul trebuie să se prezinte cu recomadarea medicală și cu glucoza cântărită conform recomandării medicale primite în clinică. 

Interpretare rezultate

Rezultatele unui test de toleranță la glucoză țin cont de valorile obținute la cele două determinări ale glicemiei: cea bazală și cea realizată după administrarea de glucoză.