Magneziu urinar

Magneziul este un mineral care se găsește în corpul nostru și este esențial pentru oase, inimă, mușchi și nervi sănătoși. Ajută organismul să controleze energia, metabolismul glucidelor, tensiunea arterială și multe alte procese.

Testul de magneziu urinar este recomandat pentru măsurarea cantității de magneziu (un electrolit) din urina colectată în 24 de ore. Această analiză este folosită pentru a evalua și a gestiona problemele electrolitice din organism, pentru identificarea deficitului de magneziu, investigarea nefrolitiazei, a insuficienței renale, glomerulonefritei sau în Boala Addison.

În mod uzual, nivelul de magneziu este determinat prin intermediul unui test de sânge. Sunt însă mulți specialiști care consideră că testul de sânge nu este cel mai bun mod de a stabili acest nivel, deoarece o mare parte din magneziu este stocat în oase și în alte organe, nu în sânge. Aproximativ 90 – 95% din cantitatea de magneziu prezentă în organism este filtrată și reglată la nivel renal, creșterea nivelului acestuia putând fi cauzată de dereglările funcției rinichiului. De asemenea, stresul și stările de anxietate pot influența nivelul magneziului din sânge, ceea ce ar indica un rezultat eronat în cazul testării.

Când este recomandată determinarea magneziului urinar

Niveluri anormale de magneziu sunt observate cel mai frecvent în afecțiuni sau boli care provoacă excreția insuficientă sau excesivă a magneziului de rinichi sau care provoacă o absorbție defectuoasă în intestine. Așadar, nivelurile de magneziu pot fi verificate ca parte a unei evaluări a severității problemelor renale și/ sau a diabetului necontrolat și pot ajuta la diagnosticarea tulburărilor gastro-intestinale.

Medicul poate recomanda acest test dacă pacientul prezintă câteva simptome, semn al deficienței prelungite de magneziu:

• scăderea poftei de mâncare;
• stare de rău (la stomac) sau stări de vomă;
• somnolență;
• slăbiciune;
• în cazuri extreme: spasme musculare și tremor.

În timp, un nivel scăzut al magneziului poate slăbi oasele, provoca dureri puternice de cap, da stări de nervozitate sau poate chiar provoca probleme cardiace.

Dificultăți în a absorbi magneziul din alimente se întâlnesc în cazul pacienților care:

• consumă prea mult alcool;
• au probleme cu rinichii;
• iau anumite medicamente;
• suferă de boala celiacă;
• au probleme digestive cronice.

Nivelurile crescute de magneziu se întâlnesc mult mai rar decât cele scăzute și indică o problemă la rinichi sau consumul de anumite droguri.

Nivelurile de magneziu pot fi măsurate frecvent și pentru a monitoriza răspunsul la suplimentele orale sau intravenoase și pot fi comandate, împreună cu testarea calciului și fosforului, pentru a monitoriza suplimentarea cu calciu.

Procedura recoltare

Determinarea magneziului urinar se face din o probă de urină colectată în decurs de 24 de ore. Pentru aceasta, medicul vă va face instructajul pentru autorecoltare.

Va trebui să urinați dimineața și să nu rețineți această primă urină. Apoi, în decurs de 24 de ore, veți colecta într-un vas curat (de 2-3 litri) toată urina, până a doua zi dimineață la aceeași oră (inclusiv urina de dimineață).

Din această cantitate, după omogenizare, se vor păstra aproximativ 50-100 ml într-un recipient pentru urină, de unică folosință.

Interpretare rezultate

Valorile de referință pentru magneziul urinar sunt cuprinse între 73 - 122 mg/24 ore.

*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.