Magneziu

Interpretare valori mari:

Valori crescute ale magneziului seric se întâlnesc în 1,3,7:

- insuficienţă renală (acută şi cronică) - când rata filtrării glomerulare se apropie de 30 ml/minut

- stări de deshidratare

- boala Addison

- hipotiroidism

- insuficiență adrenocorticală (de ex. prin adrenalectomie)

- acidoză diabetică

- oligurie

- lupus eritematos

- mielom multiplu

Cauze iatrogene:admnistrare de  diuretice, antiacide cu magneziu, laxative sau purgative, intoxicaţie cu carbonat de litiu, Mg2+ administrat în eclampsie sau travaliu prematur, nutriţie parenterală, ingestia accidentală a unor cantităţi mari de apă de mare.

Interpretare valori mici:

Valori scăzute ale magneziului seric se întâlnesc în 1,3,7:

- afecţiuni renale: pielonefrită cronică, glomerulonefrită cronică, acidoză tubulară renală, diureză postobstructivă, faza diuretică a necrozei tubulare acute

- afecţiuni gastrointestinale: malabsorbţie (fistule biliare şi intestinale, rezecţie intestinală, boala celiacă, steatoree), pierdere anormală a fluidelor gastrointestinale (boală Crohn, colită ulcerativă cronică, carcinom de colon, vărsături, aspiraţie gastrică prelungită)

- administrări prelungite de diuretice şi antibiotice

- tulburări de nutriţie:

1. administrare prelungită de lichide fără conţinut de magneziu
2. alcoolism cronic şi ciroză alcoolică (hepatică)
3. Kwashiorkor, alimentaţie săracă în proteine şi calorii
4. acidoză metabolică
5. înfometare 

Tulburări endocrine:

1. Hipertiroidism
2. Hiperaldosteronism
3. Hiperparatiroidism şi alte cauze ale hipercalcemiei
4. Hipoparatiroidism
5. Diabet zaharat
6. Sindromul de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH)    

Tulburări metabolice:

1. lactaţie excesivă
2. tratamentul cu insulină a comei diabetice
3. ultimul trimestru de sarcină

Alte cauze:

1. pancreatită acută şi cronică
2. toxemia de sarcină sau eclampsia
3. boala Paget a oaselor
4. tumori osoase
5. transfuzia de sânge citratată
6. arsuri severe
7. transpiraţie excesivă
8. sepsis
9. hipotermie
10. hemodializă
11. deficienţă de fosfaţi
12. hipercalcemie
13. diureză cauzată de glucoză, uree sau manitol

In stările asociate cu deficit de Mg2+, valorile magneziul urinar se reduc înaintea celor serice.

Nivelurile serice de Mg2+ pot rămâne normale, chiar în prezenţa unei depleţii de pâna la 20% a rezervelor totale ale organismului.1

Evitarea hemolizei este esenţială pentru corectitudinea determinării deoarece eliberarea magneziului din eritrocite generează rezultate fals crescute.

Bilirubina poate determina rezultate fals scăzute. Acidul fitic, acizii graşi şi excesul de fosfat împiedică absorpţia magneziului. 1

Deoarece o deficienţă a magnezului poate să existe şi la un nivel seric normal sau borderline scăzut este indicat determinarea magneziului din urina de 24 de ore.

Preparatele orale de Mg2+ sau administrarea intravenoasă de sulfat de magneziu, precum salicilaţii şi litiul cresc nivelul seric al Mg2+.

Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate interfera cu metoda de dozare a Mg2+ şi determina valori fals scăzute ale acestuia. 3,5

În ortostatism (poziţie verticală) nivelul magneziului seric creste cu 4%, de aceea se recomanda ca recolta să se efectueze în clinostatism (poziţie culcată).3

Medicamente care cresc nivelul seric al magneziului sunt aspirina (tratament prelungit), litiu, preparate de magneziu, medroxyprogesteron, progesteron, triamteren, vitamina D (insuficicenţă renală cronică), antiacide, aminoglicozide. 1,6

Medicamente care scad nivelul seric al magneziului: albuterol (salbutamol), aldosteron, clorură de amoniu, amfotericina B, săruri de calciu, ciplastin, ciclosporine, digoxin, diuretice (furosemid, diuretice tiazidice), etanol, glucagon, insulina (doze mari în coma diabetică ), laxative, contraceptive orale, pentamidina, fenitoin.6