Informații generale
Magneziul este un mineral extrem de important pentru organism, alături de calciu și fosfor. Mare parte din magneziu (aproximativ 70%) se găsește în oase, restul – la nivel celular și extracelular. Acesta circulă legat de proteine (aproximativ 25%), iar restul sub formă de ioni (Mg2+).
Alături de sodiu, potasiu și calciu ionic, Mg2+ are rol în excitabilitatea neuromusculară și în mecanismul de coagulare. De aceea, este importantă monitorizarea nivelului de magneziu la bolnavii cardiaci. O valoare scăzută poate crește excitabilitatea cardiacă, ceea ce agravează aritmiile cardiace, iar un nivel prea mare de magneziu deprimă conducerea cardiacă.
La nivel intracelular, nivelurile serice de magneziu, potasiu și calciu sunt corelate între ele. Deficitul oricărui element dintre acestea determină scăderea celorlalte elemente în sânge.
Concentrațiile serice de calciu și magneziu sunt strâns legate: deficitul unuia influențează metabolismul celuilalt. Magneziul este unul dintre elementele esențiale în absorbția intestinală și în metabolismul calciului. O deficiență a magneziului generează mobilizarea calciului din oase. De aceea, adesea, hipocalcemia se tratează prin administrarea de săruri de magneziu.
De asemenea, un deficit de magneziu seric se poate asocia cu un nivel scăzut al potasiului din sânge. Este motivul pentru care, în general, se recomandă evaluarea concomitentă a nivelului de magneziu, calciu, potasiu și fosfor.
Magneziul se absoarbe în intestinul subțire și este eliminat în urină și materii fecale, astfel homeostazia lui este reglată de absorbția intestinală și de excreția renală. În mod normal, 95% din Mg2+ este filtrat prin glomeruli și reabsorbit la nivelul tubilor renali.
Din această cauză, niveluri anormale de magneziu sunt întâlnite cel mai frecvent la pacienții cu boli care pot cauza excreția excesivă sau insuficientă de magneziu la rinichi sau absorbția insuficientă la nivel intestinal.
Necesarul zilnic de magneziu este cuprins între 300–350 mg. Surse bogate în magneziu sunt: cerealele, fasolea, soia, merele, bananele, carnea, diferite organe (ficat, rinichi, splină).
Când este recomandată verificarea nivelului de magneziu seric
Medicul recomandă dozarea magneziului seric pentru:
- evaluarea funcției renale;
- diagnosticarea dereglărilor gastrointestinale;
- evaluarea statusului electrolitic (hipocalcemii neexplicate, hipokalemii refractare la suplimentarea de potasiu);
- investigarea activității neuromusculare;
- monitorizarea afecțiunilor cardiace;
- diagnosticarea și monitorizarea hipomagnezemiei și hipermagnezemiei (metabolismului magneziului);
- monitorizarea răspunsului organismului în cazul administrării suplimentelor de magneziu.
Procedura recoltare
Dozarea magneziului seric se realizează din sânge venos, recoltat dimineața, pe nemâncate (se recomandă repausul alimentar cu circa 8 ore înainte).
La recoltare, vi se va recomanda să stați culcat, deoarece în poziție ridicată nivelul magneziului seric crește cu 4%. Se va evita staza venoasă cu garoul și nu se vor folosi mănuși pudrate cu talc (acesta conține stearat de magneziu); mănușile trebuie spălate cu jet de apă, fără săpun sau detergenți.
Probele de urină ar trebui să fie colectate în mediu acid, pentru a preveni precipitarea complexelor de magneziu. Excesul de acid clorhidric poate provoca rezultate ridicate cu această metodologie.
Interpretare rezultate
Valorile de referință pentru magneziu seric sunt:
| Vârstă | Valoare (mg/dL) |
| Nou-născut | 1.5 - 2.2 |
| 5 luni-6 ani | 1.7 - 2.3 |
| 6-12 ani | 1.7 - 2.1 |
| 12-20 ani | 1.7 - 2.2 |
| 20-60 ani | 1.6 - 2.6 |
| 60-90 ani | 1.6 - 2.4 |
| >90 ani | 1.7 - 2.3 |
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
