Diabet zaharat de tip 1

Alte denumiri ale afectiunii:

Diabet mellitus de tip 1, Diabet zaharat insulino-dependent, Diabet cu debut juvenil

Diabetul zaharat este o boală în care concentraţia sanguină a glucozei (glicemia) creşte foarte mult din cauza producţiei insuficiente de insulină. Insulina este  un hormon eliberat de pancreas, controlează cantitatea de glucoză din sânge.În mod normal, concentraţia sanguină a glucozei variază pe parcursul zilei. Creşte după masă şi revine la normal în următoarele 2 ore. Când glicemia se normalizează, producţia de insulină scade. Glicemia variază de obicei în limite înguste, între 70 şi 110 miligrame per decilitru (mg/dL) de sânge. În cazul consumului de carbohidraţi, poate creşte mai mult. Persoanele în vârstă de peste 65 de ani au glicemia uşor crescută, în special după masă.

Aflati despre alte tipuri de diabet:

Diabet zaharat: tot ce trebuie sa stii, de la cauze si simptome, la tratament

Ce este diabetul zaharat ● Ce tipuri de diabet zaharat exista ● Cauzele diabetului zaharat ● Diagnosticul de diabet zaharat ● Simptomele diabetului zaharat ● Tratamentul pentru diabetul zaharat ▶

Echipa medicala MedLife - Diabet si nutritie, Medicina generala

Medic Specialist
Mihai Bogdan,Medic Primar
Medic Primar
Medic Specialist
Pantea Ileana-Iuliana,Diabet medic specialist
Diabet medic...

Diabet zaharat de tip 1 - Cauze / agent infectios / factori de risc

In diabetul zaharat de tip I (denumit în trecut diabet insulino-dependent sau diabet cu debut juvenil), peste 90% din celulele pancreatice care produc insulină sunt distruse definitiv. Ca urmare, producţia pancreatică de insulină este redusă sau absentă. Numai aproximativ 10% din cazurile de diabet sunt de tip I. Majoritatea persoanelor cu diabet zaharat tip I fac boala înainte de 30 de ani.

Se considetă că un factor de mediu – probabil o infecţie virală sau un factor nutriţional, care acţionează în copilărie sau în adolescenţă – induce distrucţia celulelor pancreatice care produc insulină de către sistemul imunitar al organismului. Anumite persoane sunt mai susceptibile la acţiunea factorilor de mediu, din cauza unei predispoziţii genetice.

Diabet zaharat de tip 1 - Simptome

Cele 2 tipuri de diabet au simptome foarte similare. Primele simptome sunt determinate de efectele directe ale hiperglicemiei. Când glicemia creşte peste 160-180 mg/dL, începe eliminarea de glucoză în urină. Dacă excreţia urinară de glucoză creşte şi mai mult, rinichii vor excreta cantităţi suplimentare de apă pentru a dilua glucoza.

Din cauza eliminării unor volume urinare mari, persoanele cu diabet urinează frecvent (poliurie). Creşterea eliminării lichidiene conduce la sete intensă (polidipsie). Pierderile calorice pe cale urinară conduc la scădere ponderală. Pentru a compensa, apetitul indivizilor afectaţi creşte.Alte simptome includ tulburări de vedere, somnolentă, greaţă şi reducerea rezistenţei la efort.

 La persoanele cu diabet de tip I, simptomele debutează adeseori brusc şi cu intensitate crescută. Se poate instala rapid o stare denumită cetoacidoză diabetică. În absenţa insulinei, majoritatea celulelor din organism nu pot folosi glucoza din sânge. Pentru a supravieţui, aceste celule încep să utilizeze un mecanism secundar pentru producerea energiei. Celulele adipoase încep să metabolozeze grăsimile, ceea ce conduce la producţia unor compuşi denumiţi cetone. Cetonele reprezintă o sursă de energie celulară, însă determină acidifierea sângelui (cetoacidoză)Simptomele iniţiale ale cetoacidozei diabetice includ senzaţie intensă de sete şi elimonarea unor volume urinare mari, scădere ponderală, greaţă, vomă, oboseală şi – în special la copii – dureri abdominale.

Complicatiile diabetului zaharat de tip I

Pe termen lung, persoanele cu diabet pot prezenta numeroase complicaţii severe. Unele dintre aceste complicaţii debutează în primele luni de la instalarea diabetului, însă majoritatea apar numai după câţiva ani. Cele mai multe complicaţii sunt progresive. Cu cât pacienţii îşi pot controla mai bine valoarea glicemiei, cu atât riscul apariţiei sau agravării complicaţiilor se reduce.În timp, creşterea glicemiei şi tulburările circulatorii conduc la apariţia de leziuni ale inimii, creierului, membrelor, globilor oculari, rinichilor, nervilor şi tegumentului, cu apariţia anginei, insuficienţei cardiace, accidentelor vasculare cerebrale, crampelor musculare la mers (claudicaţie), scăderea acuităţii vizuale, insuficienţă renală, tulburări neurologice (neuropatii) şi degradarea pielii. Infarctul şi accidentul vascular cerebral sunt boli mai frecvente la persoanele cu diabet.

Tulburările circulatorii cutanate conduc la apariţia ulceraţiilor şi infecţiilor, iar plăgile se vindecă mai greu. Persoanele cu diabet au risc crescut de a face ulceraţii şi infecţii ale picioarelor sau gambelor. Adeseori, aceste leziuni se vindecă lent sau deloc, astfel încât devine necesară amputarea segmentului afectat.Aceşti pacienţi dezvoltă adeseori infecţii bacteriene şi fungice, de obicei la nivel cutanat. Când nevelul glicemiei este ridicat, globulele albe nu pot combate infecţiile în mod eficace. Orice infeţie care apare are evoluţie mai severă decât în mod normal.

Leziunile vaselor sanguine de la nivelul globilor oculari pot conduce la pierderea vederii (retinopatie diabetică). Aceste vase pot fi blocate prin intervenţie chirurgicală laser, fiind astfel prevenite leziunile retiniene. Ca urmare, persoanele cu diabet ar trebui să efectueze anual un examen oftalmologic prin care să fie depistate precoce leziunile oculare.

Apar tulburări funcţionale renale, care uneori evoluează către insuficienţă renală ce necesită dializă sau transplant renal. La primul semn de complicaţii renale, pacienţii primesc de obicei tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), medicamente care reduc rata de deteriorare a funcţiilor renale.

Leziunile nervilor se manifestă în mai multe moduri. Când este afectat un singur nerv, apare brusc senzaţie de slăbiciune la nivelul unui membru superior sau inferior. În caz de leziuni ale nervilor mâinilor şi picioarelor (polineuropatie diabetică), pacienţii prezintă tulburări de sensibilitate, senzaţie de furnicături sau durere şi slăbiciune la nivelul segmentelor afectate. Afectarea nervilor cutanaţi cresc riscul de leziuni tegumentare repetate, deoarece indivizii nu pot percepe variaţiile de presiune şi temperatură.   

Diabet zaharat de tip I: diagnostic

Diagnosticul diabetului zaharat are la baza determinarea glicemiei (concentratia zahararului in sange) din sangele venos (plasma venoasa mai exact). Exista 4 modalitati de a pune diagnosticul:

  1. Prezenta simptomelor clasice de diabet (sete mare, urinat des si mult, pierdere in greutate neexplicata) + o glicemie ≥ 200mg/dl recoltata oricand in timpul zilei, indiferent de timpul trecut de la ultima masa sau cat de copioasa a fost aceasta.
  2. Daca glicemia pe nemancate, dimineata, dupa 8 ore de post este ≥126 mg/dl se poate pune diagnosticul de diabet zaharat. In absenta unei glicemii la 2 ore in cadrul testului de toleranta la glucoza ≥200 mg/dl sau a unei HbA1c ≥6,5 % se va repeta determinarea in zilele urmatoare pentru confirmarea diagnosticului.
  3. Daca glicemia pe nemancate, dimineata, dupa 8 ore de post este mai mica de 126 mg/dl atunci se face un asa numit test de toleranta la glucoza. Astfel, dimineata pe nemancate (post de 8 ore) se recolteaza o glicemie pe vena, se beau 75 g de glucoza (in 300 ml apa, preferabil cu putina lamaie) si se testeaza din nou glicemia peste 2 ore (intre timp nu se mananca, nu se fumeaza, nu se face efort, etc.). Daca la 2 ore de la ingerarea glucozei glicemia este mai mare de 200 mg/dl se pune diagnosticul de diabet zaharat. In absenta unei glicemii pe nemancate ≥126 mg/dl sau a unei HbA1c ≥6,5 % se va repeta determinarea in zilele urmatoare pentru confirmarea diagnosticului.
  4. Daca hemoglobina glicozilata (HbA1c) ≥6,5 %. Diagnosticul diabetului zaharat pe baza hemoglobinei glicozilate (HbA1c) nu poate fi folosit decat daca metoda de laborator este certificata si validata conform standardului international (metoda HPLC). In absenta unei glicemii pe nemancate ≥126 mg/dl sau a unei glicemii la 2 ore in cadrul testului de toleranta la glucoza ≥200 mg/dl se va repeta determinarea in zilele urmatoare pentru confirmarea diagnosticului.

Diabet zaharat de tip 1 - Tratament

Tratamentul diabetului constă în regim alimentar, activitate fizică, educaţie şi – în majoritatea cazurilor – medicamente. Dacă o persoană cu diabet reuşeşte să îşi controleze glicemia, riscul apariţiei complicaţiilor este mult diminuat. Scopul tratamentului diabetului este aşadar menţinerea glicemiei la valori normale cât mai mult timp posibil.

Tratamentul hipertensiunii arteriale şi hipercolesterolemiei poate preveni de asemenea unele complicaţii ale bolii. Este eficace şi administrarea zilnică a unei doze mici de aspirină.

Persoanele cu diabet beneficiază foarte mult dacă învaţă despre boala pe care o au, înţelegând modul în care regimul alimentar şi activitatea fizică le afectează glicemia şi aflând cum să evite complicaţiile. Informaţiile pot fi oferite de o asistentă medicală instruită special în acest scop.

Indivizii cu diabet ar trebui să poarte întotdeauna la ei o brăţară medicală care să atragă atenţia medicilor asupra prezenţei acestei boli. Aceste informaţii permit iniţierea rapidă a tratamentului salvator, în special în caz de traumatisme sau alterare a stării mentale.

Persoanele cu diabet de tip I, care reuşesc să îşi menţină o greutate corporală normală, pot necesita numai doze mici de insulină. În general, persoanele diabetice nu ar trebui să consume alimente dulci în cantităţi mari. De asemenea, este bine ca mesele să fie luate la intervale regulate; perioadele lungi între mese trebuie evitate.Deoarece există o predispoziţie pentru creşterea colesterolului sanguin, este necesară limitarea aportului alimentar de grăsimi saturate. Uneori trebuie administrate medicamente care reduc nivelul colesterolului.Adoptarea unui program regulat de activitate fizică ajută de asemenea la controlul greutăţii şi glicemiei.

Diabet Si Nutritie, Diabet Si Nutritie Pediatrica - alte afectiuni

Diabet zaharat de tip 1 - Bibliografie