Rubella IgG - Indice de aviditate

Virusul Rubella aparține familiei Togaviridae, genului Rubivirus, provoaca boala eruptiva contagioasa a copilăriei numita rubeola sau pojarelul. Transmiterea bolii se face pe cale aeriană si necesita contactul direct cu o persoana bolnavă (perioada de contagiozitate). Contagiozitatea precede erupția cutanată cu 13 zile, prelungindu-se 15-21 zile după apariția acesteia.

Identificarea expunerii la infecția rubeolică și verificarea stării de imunitate la femeile gravide este importantă, deoarece infecția în primul trimestru de sarcină se asociază cu anomalii congenitale, avort sau naștere de feți morți la aproximativ 30% dintre paciente; în cursul primei luni de sarcină până la 80% dintre pacientele infectate prezintă această asociere. 

Sindromul rubeolos congenital determina apariția unor defecte severe: glaucom,  surditate,  malformații ale cordului și vaselor mari,  retard mintal.  Expunerea secundară la virus sau reinfecția se asociază extrem de rar cu transmiterea intrauterină a virusului, ceea ce indica faptul că imunitatea mamei (dobandită natural sau indusă prin vaccinare) conferă protecție impotriva infecției in utero. 

Testarea serologică tradițională (determinarea titrului anticorpilor IgM si IgG) ridica probleme de interpretare, cu precădere în situațiile în care valoarea anticorpilor  Ig M este pozitivă.

Un titru pozitiv pentru Ig M nu semnifică obligatoriu o prima-infecție în momentul testării, poate fi expresia atât a unei infecții acute, în desfășurare, dar poate apărea și ca urmare a unei reacții încrucișate sau a unei stimulări policlonale nespecifice sistemului imun. 

Anticorpii anti Rubella IgM sunt detectabili la cateva zile de la debutul rash-ului, atingând un maximum după 2-3 săptămâni de la debut si pot persista, în unele cazuri rare până la un an. Consecințele patologice ale infecției asupra fătului și nou-născutului depind de teratogenitatea virusului și de vârsta gestațională la care s-a contactat infecția. Este unanim acceptat faptul că riscul scade odată cu creșterea vârstei gestaționale; astfel riscul este maxim în cursul primelor două luni de sarcină (40-60%) și scade progresiv în lunile a patra și a cincea (10-20%). Infecția fetală este rară după trimestrul II de sarcină.

În cazul în care anticorpii de clasa Ig G sunt prezenți în ser, poate fi calculat indicele de aviditate.  Cu cât indicele de aviditate este mai scăzut, cu atat prima infecția este mai recentă.

Având în vedere impactul infecției primare a mamei asupra fătului este esențial ca aceasta să fie corect identificată. În acest sens, testele de aviditate a anticorpilor IgG față de virusul rubeolei, care utilizează antigene recombinate, în special epitopul E1 față de care sunt produși anticorpii neutralizanți, reprezintă un instrument valoros pentru excluderea infecției recente.