Anticorpi anti Rickettsia conorii/typhi prowasecki IgM, IgG

Informații generale

Rickettsia conorii este o bacterie care determină apariția bolii numite febră butonoasă sau febra pătată, o boală sezonieră ce apare cu precădere în timpul verii. Transmiterea bolii se face prin intermediul muşcăturii de căpușă sau purice.

Analiza anticorpilor Rickettsia conorii IgM și IgG identifică prezența în organism a infecțiilor generate de genul Rickettsia (febrele pătate și/sau grupul tifosului). Deși anticorpii de tip IgM pot fi depistați chiar din prima săptămână de boală, iar cei de tip IgG apar mai târziu, în perioada de convalescență se recomandă determinarea ambelor tipuri de anticorpi și repetarea analizei la un interval la 7-10 zile.

Rickettsia reprezintă o clasă de microorganisme pentru care nu există o încadrare specifică, oscliația fiind între virus și bacterie. Aceasta cauzează apariția unor infecții care se transmit și la om prin muşcătura de căpușă sau purice, iar în funcție de tipul microorganismului aceste boli au manifestări clinice specifice.

Pentru diagnosticarea infecției cu Rickettsia este necesară, pe lângă realizarea analizei de laborator a anticorpilor IgM și IgG, examinarea clinică a pacientului.

Când este recomandată determinarea anticorpilor Rickettsia conorii/typhi prowasecki IgM şi IgG

Determinarea anticorpilor Rickettsia conorii IgM și IgG este recomandată atunci când există suspiciunea contractării virusului. Infecția cu Rickettsia conorii duce la apariția bolii numite febră butonoasă sau febra pătată.

O altă afecțiune determinată de bacteriile Rickettsia conorii este tifosul. Există trei tipuri de tifos determinate de Rickettsia și anume:

• tifosul epidemic (cauzat de Rickettsia prowazekii);
• tifosul recidivant (sau boala Brill-Zinsser);
• tifosul murin (cauzat de Rickettsia typhi).

Printre simptomele infectării cu Rickettsia se numără:

• cefalee;
• febră;
• leziuni de tipul unor pete negre la nivelul pielii;
• alte erupții cutanate;
• manifestări pulmonare sau cerebrale;

Anumiți factori, cum ar fi vârsta înaintată, pot determina formele grave ale acestor boli transmise de purici la om. Același lucru este valabil și în cazul pacienților care suferă de erupție purpurică sau etilism cronic.

Alte manifestări includ insuficiența cardiacă, meningită, miocardită sau insuficiență renală. În cazurile grave, infectarea poate duce şi la deces.

Anticorpii IgM și IgG se pot evidenția începând cu săptămâna a doua de la infectare. Sistemul imunitar începe astfel să producă anticorpi specifici, iar prin determinarea acestora pot fi identificate unele dintre formele menționate de tifos: epidemic, recidivant și murin.

De asemenea, se recomandă dozarea anticorpilor IgM și IgG și în cazul suspiciunii de febră butonoasă.

Procedura recoltare

Recoltarea analizelor se face din sânge venos, în vacutainere fără anticoagulant, a jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după masă).

Nu sunt necesare operațiuni de pregătire a pacienților, iar serurile intens hemolizate nu se analizează.

Interpretare rezultate

Rezultatele se corelează cu simptomele și, eventual, cu detaliile care țin de perioada infectării. Perioada de incubație a bolii este de circa 2-14 zile.

Este recomandată refacerea analizelor după aproximativ 10 zile de la determinarea inițială, în vederea corelării datelor și a comparării acestora la nivel de evoluție a bolii.

Valori de referință

Valoarea de referință este de Titru1/64. În cazul îmbolnăvirii, organismul capătă imunitate pentru o perioadă lungă de timp, chiar pe viață.

Anticorpi IgM

În cazul în care se observă valori mari ale anticorpilor IgM peste raportul de referință, acest lucru este un indicator spre diagnosticarea unei infecții cu Rickettsia.

Determinarea de anticorpi Rickettsia IgM este mult mai rapidă la nivel de detectare, deoarece acești anticorpi sunt identificabili rapid, la aproximativ șapte zile de la infectare. Valorile lor sunt ridicate în această perioadă, urmând o scădere a acestora ca urmare a tratamentului.

Anticorpi IgG

Anticorpii IgG pot fi observați mai târziu, spre perioada de convalescență. Infecțiile recurente sau recente pot fi determinate în funcție de valoarea titrului analizei. Creșterile mari, de cel puțin patru ori mai mari decât valoare de referință, pot evidenția infecția cu Rickettsia.

Prin tratament și în funcție de rapiditatea începerii acestuia, poate fi determinată și perioada în care anticorpii Rickettsia mai pot fi observați în organism, perioadă care variază între 10 luni și un an.