T3

Hormonii tiroidieni influenteaza numeroase mecanisme fiziologice si reactii biochimice la nivel celular, de la reglarea cresterii si diferentierii celulelor pana la metabolizarea principiilor alimentare.

Hormonii tiroidieni sunt principalii reglatori ai functiilor metabolice si actioneaza in special la nivelul ficatului, rinichilor si inimii. Ei cresc respiratia celulara prin efectul stimulator asupra metabolismului celular si sunt principalii reglatori ai termoreglarii la organismele homeoterme.(1)

Pentru sinteza normala a hormonilor tiroidieni este necesar un ax hipotalamo – hipofizaro – tiroidian intact si un aport corespunzator de iod.

Hipotalamusul secreta TRH (thyrotropin - releasing hormone) care, la randul sau, stimuleaza hipofiza anterioara pentru secretia TSH (thyrotropin sau thyroid – stimulating hormone).  Acest hormon hipofizar stimuleaza sinteza si secretia hormonilor tiroidieni de catre glanda tiroida. Hormonii tiroidieni exercita feed-back negativ atat asupra hipotalamusului cat si asupra hipofizei pentru a mentine in limite inguste variatia in concentratia de TSH (2).

Sinteza hormonilor tiroidieni necesita zilnic 150 – 200 g de iod. Sursa de iod este exogena, alimentele fiind principala sursa. O serie de medicamente si suplimente nutritive contin de asemenea iod. Iodul este transportat la glanda tiroida si incoporat in hormoni, printr-o serie de reactii (1,2):

1. oxidarea iodului la I² urmata de transportul activ al acestuia in foliculul tiroidian realizat de proteina transportoare “sodium-iodide symporter” (NIS)

2. cuplarea iodului la radicalii tirozil de la nivelul tiroglobulinei sub actiunea tireoperoxidazei (TPO); se formeaza monoiodotirozina (MIT) si diiodotirozina (DIT)

3. MIT si DIT se cupleaza prin reactii dependente de tireoperoxidaza (TPO), formand hormonii tiroidieni: tiroxina (T4) prin cuplarea a doua molecule DIT si triiodotironina (T3) prin cuplarea unei molecule DIT la o molecula MIT

4. T3 si T4 sunt eliberati de tiroglobulina prin degradare lisosomala si eliberati in circulatie prin membrana bazala.

Hormonii tiroidieni circula legati la proteinele plasmatice, desi majoritatea T3 circulant este legat de TBG, aceasta legatura are o afinitate de 10 ori mai redusa fata de T4. Procente reduse de T3, respectiv aproximativ 0.1% - 0.3%, raman nelegate la proteinele plasmatice si  circula liber in plasma.

FT3 este prezent in proportie mai mare in plasma decat FT4. Ca si in cazul altor hormoni, componentele libere sunt biologic active.

Total T3 (TT3) reprezinta triiodotironina circulanta libera, nelegata, impreuna cu forma legata la proteinele plasmatice (2). FT3 este de 4 – 5 ori mai activ fata de  FT4 (3).

Aproximativ jumatate din T4 este monodeiodinat cu producere de T3; in cazul in care deiodinarea se produce la inelul interior al T4, se formeaza revers-T3 (rT3), al treilea hormon tiroidian major circulant. rT3 nu are activitate biologica, are un timp de injumatatire de 4 ore si circula legat de TBG (2)

In afara de secretia tiroidiana si capacitatea de legare la proteinele plasmatice, concentratiile de TT3, respectiv FT3, depind crucial de rata de conversie tisulara (la nivelul hipofizei, rinichiului si ficatului) a tiroxinei in triiodotironina. Ca urmare, nivelul de T3 poate fi scazut in urmatoarele situatii: afectiuni severe non-tiroidiene, la pacienti sub tratament cu medicamente care reduc conversia T4 la T3 (glucocorticoizi, propranolol, amiodarona), la persoane varstnice, la care se poate omite, un hipertiroidism incipient (1).

Dozarea triiodotironinei (TT3, FT3) este utila in diagnosticul hipertiroidismului in special in cazurile cu T4 normal, usor crescut sau cu manifestari clinice ambigue.

90% din pacientii cu hipertiroidism au concentratii crescute atat de T4 cat si T3, cu cresteri mai exprimate ale T3 fata de T4.

O valoare scazuta a TSH asociata cu valori normale sau usor scazute de T4 si valori crescute de T3, caracterizeaza asa numita “tireotoxicoza T3”; pacientii cu acest sindrom formeaza un grup heterogen la care semnele distincte de boala pot lipsi; desi majoritatea prezinta boala Graves, tireotoxicoza T3 poate apare si la pacienti cu noduli toxici sau cu adenom toxic tiroidian.

De asemenea, hipertiroidism cu valori normale de T4 si crescute de T3 poate apare la inceputul tratamentului antitiroidian sau in recaderi, dupa intreruperea tratamentului (2)

Se considera ca dozarea triiodotironinei (TT3, FT3) nu este utila in evaluarea pacientilor cu hipotiroidism deoarece, la 15% - 30% din acesti pacienti, concentratia T3 este in limite normale.

Valori scazute ale T3 se intalnesc in situatii de hipotiroidism sever si la cei cu afectiuni non-tiroidiene asociate. La pacienti cu afectiuni acute (e.g infarct miocardic), scaderea nivelului seric de T3 este rapida, in cateva zile ajunge pana la 50% din valoarea de referinta.

Afectiuni non-tiroidiene severe se pot asocia cu niveluri scazute de tiroxina si triiodotironina formand, asa numitul “sindrom de T4 si T3 scazut”, un raspuns adaptativ pentru reducerea necesitatilor metabolice si pentu conservarea rezervelor proteice; prognosticul este, de regula, rezervat (2)

Comparativ cu tiroxina (T4), triiodotironina (T3) este semnificativ mai putin influentata de modificarile in capacitatea de legare la proteinele plasmatice, datorita capacitatii de 10 ori mai reduse a T3 de legare la TBG. De aceea, diferenta de informatie oferita de FT3 comparativ cu TT3 nu este la fel de relevanta ca cea dintre FT4 si TT4. Ca urmare, determinarea FT3 ofera avantaje minime asupra functiei tiroidiene in comparatie cu TT3 (1). La nivel celular, T3 creste metabolismul bazal prin producerea de Na⁺/K⁺ - ATP-aza, crescand astfel oxigenarea organismului si consumul de energie.

T3 stimuleaza producerea de ARN-polimeraza I si II ducand la stimularea sintezei proteice dar si la epuizarea acesteia, de aceea, cand nivelul de T3 creste, creste si gradul de consum al proteinelor, pacientii scazand in greutate. T3 creste consumul glicogenului si sinteza glucozei, ducand la gluconeogeneza, stimuleaza metabolizarea colesterolului cu cresterea numarului de receptori LDL, in acest fel crescand lipoliza. La nivelul inimii, creste ritmul cardiac si forta de contractie; creste numarul receptorilor adrenergici la nivelul miocardului, acest lucru ducand la cresterea presiunii sistolice si scaderea presiunii diastolice. T3 este esential pentru dezvoltarea plamanilor si sistemului nervos atat in viata fetala cat si la nou-nascuti; sinteza de T3 creste in perioada copilariei. Este de asemenea important in dezvoltarea musculo-scheletala (3)