RMN la prostată: Când este necesar și cum te pregătești?

Cancerul de prostată începe atunci când celulele din glanda prostatică încep să crească fără control. Prostata este o glandă care se găsește numai la bărbați și care face parte din lichidul seminal. Aceasta este poziționată sub vezica urinară și în fața rectului (ultima parte a intestinelor).

Chiar în spatele prostatei se află glande, numite vezicule seminale, care produc cea mai mare parte a lichidului pentru spermă. Uretra, care este tubul care transportă urina și materialul seminal din corp prin penis, trece prin centrul prostatei.

Dimensiunea prostatei se poate schimba pe măsură ce bărbatul înaintează în vârstă. La bărbații mai tineri, prostata este de dimensiunea unei nuci, dar se poate mări pe măsură ce înaintează în vârstă.

Aproximativ 1 bărbat din 8 va fi diagnosticat cu cancer de prostată în timpul vieții. Cancerul de prostată este mai probabil să se dezvolte la bărbații în vârstă și la bărbații de culoare non-hispanici. Aproximativ 6 cazuri din 10 sunt diagnosticate la bărbații care au 65 de ani sau mai mult și este mai rar întâlnit la bărbații sub 40 de ani. Vârsta medie a bărbaților la diagnosticare este de aproximativ 66 de ani, conform aceluiași studiu.

RMN-ul la prostată utilizează un câmp magnetic, impulsuri de radiofrecvență și un computer pentru a produce imagini detaliate ale corpului. Medicii folosesc RMN-ul de prostată pentru a evalua extinderea cancerului de prostată și pentru a determina dacă boala s-a răspândit.

De asemenea, RMN-ul la prostată este utilizat pentru a ajuta la diagnosticarea infecției, a afecțiunilor înnăscute sau a prostatei mărite. Unele examene pot folosi o bobină endorectală, un fir subțire acoperit cu un balon de latex, care se introduce la mică distanță în rect. RMN-ul de prostată nu utilizează radiații și oferă imagini mai clare și mai detaliate decât alte metode de imagistică.

RMN-ul multiparametric la prostată este o formă avansată de imagistică ce folosește trei tehnici RMN pentru a oferi imagini anatomice și informații despre funcția glandei prostatei. Această analiză evaluează mișcarea moleculei de apă (numită difuzie a apei) și fluxul sangvin (numit imagistică de perfuzie) în interiorul prostatei. Acest lucru îl ajută pe medic să diferențieze țesutul prostatic normal de cel bolnav.

Unele examene RMN pentru prostată utilizează o injecție de substanță de contrast. În astfel de cazuri, medicul poate întreba dacă pacientul are astm sau alergii la substanțe de contrast, medicamente, alimente sau mediul înconjurător. În cadrul clinicilor MedLife, pentru RMN se folosește substanța de contrast Gadovist. Această substanță de contrast îmbunătățește calitatea imaginii în cazul RMN-ului de prostată.

Beneficii:

• RMN-ul la prostată este o tehnică imagistică neinvazivă care nu implică expunerea la radiații;
• Interpretarea RMN-ului la prostată este mai simplă, deoarece scanarea oferă imagini mai clare și mai detaliate decât cele ale altor metode imagistice, ceea ce ajută la diagnosticarea precoce și evaluarea extinderii tumorilor, cum ar fi cancerul de prostată, RMN-ul pentru adenomul de prostată fiind, de asemenea, util;
• RMN s-a dovedit valoros în diagnosticarea unei game largi de afecțiuni, inclusiv cancerul. De asemenea, este util în diagnosticarea afecțiunilor benigne, cum ar fi o prostată mărită sau o infecție;
• Ajută la distingerea dintre cancerele de prostată cu risc scăzut/cu creștere lentă și cele cu risc ridicat/agresiv. De asemenea, ajută la determinarea răspândirii cancerului și la evaluarea invaziei;
• RMN-ul poate detecta anomalii ale structurilor osoase la debut (exemplu: metastazele osoase) nedecelate de alte investigații radioimagistice;
• Materialul de contrast administrat intravenos, gadoliniu, este mai puțin probabil să provoace o reacție alergică decât substanțele de contrast pe bază de iod utilizate pentru radiografii și scanare CT.

Riscuri:

Examenul RMN nu prezintă aproape niciun risc dacă sunt respectate regulile de siguranță adecvate. În unele cazuri, pot să existe efecte adverse:

• Fibroza sistemică nefrogenă este o complicație recunoscută, legată de injectarea de contrast cu gadoliniu. Este excepțional de rară și apare de obicei la pacienții cu boală renală gravă;
• Există un risc foarte mic de apariție a unei reacții alergice la substanțe de contrast. Astfel de reacții sunt de obicei ușoare și controlate cu medicamente;
• Dacă se utilizează sedarea, există riscul de a se folosi prea multă substanță. Cu toate acestea, semnele vitale sunt monitorizate pentru a minimiza acest risc;
• Câmpul magnetic puternic nu este dăunător. Cu toate acestea, poate cauza funcționarea defectuoasă a dispozitivelor medicale implantate sau distorsionarea imaginilor.