Mecanismul functiilor cardiace ca raspuns la tratament
Noile constatari, publicate in revista de specialitate "Molecular Cell," vizeza unul dintre cele mai comune obiective ale tratamentelor medicamentoase din medicina moderna: receptorii GPCR (G-protein-coupled receptors). Acesti receptori, ce se regasesc pe suprafetele celulare, sunt tinta a mai mult de trei sferturi din tratamentele medicamentoase destinate sanatatii functiilor cardiace. Atunci cand beta-blocantele se asociaza receptorilor GPCR, aceste medicamente influenteaza activitatea proteinelor din interiorul celulelor.
Exista doua cai de activare a acestora: cea care influenteaza actiunea proteinelor G ca efect terapeutic si cea care activeaza actiunea proteinelor arestine care pot declansa efecte secundare.
Studiul de fata arata ca oxidul nitric ar putea influenta efectul benefic al tratamentelor medicamentoase pentru a ne asigura ca este activata actiunea proteinelor G.
Studiile efectuate anterior aduc dovezi inconcludente in aceasta privinta. Acesta este si motivul pentru care Dr. Stamler si colegii sai si-au propus sa identifice mecanismele naturale din interiorul celulelor precum si motivul pentru care o cale devine activa in schimbul celeilalte.
De asemenea, oamenii de stiinta si-au propus sa cauta noi mecanisme naturale ce ar putea fi utilizate pentru a mentine echilibrul optim al acestor cai.
"Atat medicamentele, cat si hormonii, influenteaza in mod inevitabil ambele cai de activare a proteinelor, insa daca reusim sa oprim calea ce produce efectele secundare, atunci tratamentele medicamentoase ar putea functiona mai bine. Studiul de fata ne-a ajutat sa descoperim modul prin care organismul poate sa ne semnalizeze care dintre aceste cai sunt activate, fara a produce efecte secundare. Este vorba despre utilizarea oxidului nitric pentru a opri activarea cailor de proteine arestine ce declanseaza efecte secundare daunatoare," explica autorul principal al studiului.
In ce a constat studiul
Cercetatorii au investigat actiunea oxidului de azot ca urmare a activarii receptorilor GPCR in randul soarecilor de laborator.
Ulterior, specialistii au modificat mecanismele genetice ale subiectilor pentru a le lipsi capacitatea organismului de a fi influentat de prezenta oxidului nitric, este vorba despre calea de activare a proteinelor arestine ce declanseaza efecte secundare.
"Soarecii de laborator au prezentat caracteristicile clasice ale insuficientei cardiace. In lipsa semnalarii oxidului nitric, nu am reusit sa crestem ritmul cardiac al subiectilor," declara Dr. Stamler.
Constatarile au fost confirmate ulterior si in cadrul experimentelor realizate pe probe de tesut uman, colectate de la organele implicate in transplanturi.
Doua treimi din probele de inima ale transplanturilor ce nu au fost efectuate cu succes au prezentat deficiente ale oxidului nitric si, ca urmare, cercetatorii au observat dezechilibrul functiilor cardiace ca urmare a activarii caii de proteine arestine.
Rezultatele analizelor de laborator sugereaza ca severitatea insuficientei cadrdiace poate varia in functie de nivelul de oxid nitric din organism.
Astfel, un nivel scazut ar putea determina receptorii GPCR sa activeze calea proteinelor arestine, lasand cealata cale sa raspunda factorilor de stres.
"In lipsa oxidului de azot, ritmul cardiac si contractiile inimii nu pot creste in frecventa si, astfel, functiile cardiace esueaza," conchide autorul studiului.
