Esofagită

Alte denumiri: Inflamația esofagului

Descoperă informații utile despre esofagită: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre esofagită

Esofagita reprezintă inflamația, de diferite grade, a mucoasei esofagiene. Cea mai importantă cauză a acestei afecțiuni este refluxul gastroesofagian cronic (refularea acidului din stomac în esofag), dar există și alte cauze, mai rare.

Cel mai frecvent, esofagita se manifestă prin:

durere sau arsură în spatele sternului;
durere (odinofagie) sau greutate (disfagie) la înghițire, fie că este vorba despre alimente solide, fie lichide.

Nediagnosticată și netratată la timp, această afecțiune poate evolua și se poate complica cu hemoragie digestivă, fistule sau perforație.

Cauze

Esofagita poate fi de mai multe tipuri, în funcție de cauza declanșării ei:

esofagită de reflux (erozivă sau peptică): determinată de refluxul gastroesofagian (BRGE) - cea mai frecventă cauză;
esofagită infecțioasă: provocată de diverse bacterii, virusuri, fungi sau paraziți;
esofagită medicamentoasă: cauzată de anumite medicamente folosite în tratarea altor afecțiuni cronice;
esofagită de iradiere: asociată radioterapiei folosite pentru tratamentul oncologic al cancerelor din sfera toracică sau ORL;
esofagită eozinofilică (EoE): o boală cronică cu componentă imunologică, cu simptome asemănătoare esofagitei, dar cu examenul bioptic specific (infiltrare cu eozinofile în mucoasa esofagiană);
esofagită postcaustică: apărută în urma ingestiei de substanțe caustice (detergenți alcalini, pastile de curățat toaleta).

Factori de risc

Diverse condiții sau afecțiuni predispun la apariția esofagitei, cum ar fi:

fumatul;
obezitatea;
vârsta înaintată;
sarcina;
consumul în exces de alcool, cafea, ciocolată, alimente grase sau condimentate;
folosirea anumitor medicamente (antiinflamatoare nonsteroidiene, nitrați, beta-blocante etc.);
pacienții cu leziuni ale măduvei spinării;
radioterapia folosită în tratarea tumorilor toracice;
înghițirea medicamentelor cu o cantitate prea mică de lichide sau blocarea acestora la nivelul esofagului;
pacienții cu sclerodermie (boală autoimună);
alergiile, în special cele alimentare.

Simptome

Cele mai frecvente simptome asociate cu esofagita sunt cele date de refluxul gastroesofagian:

pirozisul: senzația de arsură în spatele sternului (retrosternală), ce apare mai frecvent la 30-60 de minute după masă și se accentuează la aplecarea înainte sau în poziția culcat. Se ameliorează, de obicei, la administrarea de antiacide;
regurgitația: întoarcerea spontană, fără efort de vărsătură, a conținutului gastric sau esofagian în cavitatea bucală. Pacientul o resimte ca pe un gust acru (acid) sau amar (alcalin);
eructația: excesul de aer eliminat pe gură;
hipersalivația;
odinofagia (durerea la înghițire);
disfagia (dificultatea la înghițire sau senzația că alimentele se „opresc” în gât sau pe traseul esofagului): sugerează stenoză peptică (complicație a esofagitei).

Diagnosticare

Pacientul se prezintă inițial la medicul de familie, de unde este îndrumat apoi spre medicul specialist gastroenterolog.

Pentru diagnostic, sunt necesare date despre istoricul medical al pacientului, despre eventualele medicamente prescrise pentru diverse afecțiuni sau despre antecedentele patologice familiale (membrii ai familiei cu cancere digestive).

De asemenea, istoricul simptomelor actuale este foarte important: când au apărut, cum se ameliorează (spontan, la alimente, la antiacide etc.) și care sunt factorii precipitanți (dieta, activitatea fizică, stresul, modificările de poziție etc).

Dacă se suspectează o esofagită de reflux și simptomele sunt ușoare până la moderate, diagnosticul se poate pune clinic, fără să fie neapărat necesare investigații amănunțite, precum endoscopia digestivă superioară.

Medicul gastroenterolog poate recomanda anumite explorări diagnostice:

probe de laborator: uneori, se poate evidenția prin hemoleucogramă o anemie prin pierdere de sânge; alteori, poate indica o creștere a eozinofilelor în sânge sau a IgE (în esofagita eozinofilică);
endoscopia digestivă superioară (EDS): reprezintă singura investigație care „vede” în interiorul esofagului și are avantajul că, prin intermediul ei, se pot preleva biopsii pentru examenul anatomopatologic. De asemenea, poate evidenția leziunile de esofagită și le poate cuantifica după diverse clasificări endoscopice (Savary-Miller sau Los Angeles);
radiografia abdominală cu bariu: după ce pacientul ingeră o soluție de bariu, se efectuează o radiografie a esofagului, ce poate evidenția modificări ale mucoasei esofagiene (ulcere, îngustări de lumen-stenoze, etc).

Tratament

Tratamentul esofagitei depinde de cauza apariției ei. Cum cea mai frecventă cauză este refluxul gastroesofagian, se recomandă, în primul rând, tratarea acestuia.

Tratarea esofagitei se realizează pe mai multe paliere:

Modificarea stilului de viață

pacientul este încurajat să renunțe la fumat, să scadă în greutate (în caz de obezitate), să ia mese mici și dese pe parcursul zilei, să evite alimentele cu un conținut crescut de grăsimi, să renunțe la alcool, cafea, ciocolată, citrice, băuturi acidulate, suc de tomate, condimente iuți;
de asemenea, se recomandă evitarea întinderii la orizontală imediat după masă, pentru a împiedica refluxul de acid gastric să ajungă în cavitatea orală;
pacienții sunt sfătuiți să evite anumite alimente şi substanţe care favorizează refluxul gastroesofagian (nitriți, anticolinergice, progesteron, antiinflamatoare nonsteroidiene, blocanți de canale de calciu etc.).

Tratament medicamentos

Este prescris de medicul specialist gastroenterolog și constă în administarea de:

medicamente antiacide (folosite în forme ușoare de BRGE): pe bază de aluminiu, magneziu, combinații ale acestora sau pe bază de alginat;
prokinetice: stimulează peristaltismul esofagian și accelerează golirea stomacului;
blocanți de receptori histaminici H2: au efect antisecretor gastric moderat;
inhibitorii de pompă de protoni (IPP): sunt cei mai eficienți inhibitori ai secreției gastrice acide și sunt folosiți atât în tratamentul cronic al BRGE, cât și în tratarea leziunilor de esofagită și a complicațiilor acesteia;
corticosteroizii topici: folosiți în cazul esofagitei eozinofilice sub formă de soluție orală sau în forme nebulizate. Formele sistemice (orale) se folosesc în cazurile mai severe de boală;
sucralfatul: utilizat pentru tratarea leziunilor acute în esofagita postcaustică.

Tratament endoscopic

dilatarea endoscopică a îngustărilor (stricturilor) esofagiene: în esofagita eozinofilică sau în stenoza ce complică esofagita peptică. Trebuie repetată la intervale variabile;
injectarea locală de corticosteroizi: în esofagita postcaustică;
injectarea de substanțe cu efect de volum: în sfincterul esofagian inferior, pentru a preveni refluxul acid;
aplicarea de energie prin radiofrecvență;
amplasarea de proteze esofagiene: pentru a facilita alimentarea pacientului.

Tratament chirurgical

Este indicat în caz de complicații ale BRGE sau ale esofagitei (stenoză, esofag Barrett), când terapia endoscopică eșuează sau nu poate fi realizată.

Complicații

Cele mai frecvente complicații ale esofagitei sunt reprezentate de:

hemoragia digestivă superioară: manifestată clinic ca vărsătură cu sânge sau scaune „negre”, melenice;
îngustările (stenoze) esofagiene benigne (peptice);
esofagul Barrett: modificare a celulelor esofagului inferior determinată de BRGE cronic, ce devin asemănătoare celulelor intestinale (metaplazie intestinală);
adenocarcinomul (cancerul) esofagian;
ulcerul esofagian;
perforații esofagiene (mai rare).

Prevenție

Pentru a preveni apariția refluxului gastroesofagian și a esofagitei, se recomandă următoarele măsuri:

evitarea alimentelor condimentate (piper, pudră de chili, curry, nucșoară);
evitarea alimentelor dure (nuci, biscuiți și covrigi tari, legume crude tari);
ultima masă (cina) cu două-trei ore înainte de somn;
evitarea întinderii la orizontală imediat după masă; ridicarea capului patului cu 150 sau cu 20 de centimetri;
evitarea excesului de alcool, cafea, citrice, roșii sau suc de roșii, ceapă și usturoi, băuturi acidulate, grăsimi, prăjeli, lactate grase (unt, smântână etc.), dulciuri concentrate;
eliminarea din dietă a cafelei, ciocolatei și a mentei;
administrarea medicamentelor cu o cantitate suficientă de apă;
renunțarea la fumat;
protejarea de infecții virale și bacteriene prin evitarea aglomerărilor umane, păstrarea unei igiene corespunzătoare a mâinilor înainte de masă, evitarea atingerii gurii și nasului cu mâinile murdare;
evitarea alimentelor și a lichidelor prea reci sau prea fierbinți;
scăderea în greutate (în cazul persoanelor supraponderale sau obeze);
adoptarea unui stil de viață sănătos, cu respectarea orelor de somn și odihnă;
practicarea exercițiilor fizice regulate.

Autor

Dr. Carp-Ștefan Antoaneta

Medic Specialist Endoscopie - Gastroenterologie

Bibliografie

Antunes, Catiele, and Ashish Sharma. “Esophagitis.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 8 Aug. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov
Trifan A.;Gheorghe C, Dumitrascu D. et al. “ Gastroenterologie si hepatologie clinica”- ed Medicala 2018, Esofagita postcaustica, p.39
“Esophagitis.” Hopkinsmedicine.org, 19 Nov. 2019, www.hopkinsmedicine.org
“Esophagitis: Symptoms, Causes, Diagnosis & Treatment.” Cleveland Clinic, 2019, https://my.clevelandclinic.org
Trifan A.;Gheorghe C, Dumitrascu D. et al. “ Gastroenterologie si hepatologie clinica”- ed Medicala 2018, Esofagita eozinofilica, p.36-37
“Esophagitis.” WebMD, WebMD, 9 July 2004, www.webmd.com

Alte afecțiuni similare

Erizipel

Erizipelul este o infecție bacteriană comună a pielii. Afectează dermul şi hipodermul (stratul mijlociu şi profund al pielii) și vasele limfatice din piele. Afecțiunea...

Vezi detalii

Erupție polimorfă la lumină

Alergia la soare este un termen folosit pentru a descrie o serie de afecțiuni care se manifestă printr-o erupție roșiatică însoțită de mâncărime a pielii (prurit) în...

Vezi detalii

Esofag Barrett

Despre esofagul BarrettEsofagul Barrett (Sindrom Barrett) este o afecțiune în care țesutul care căptușește esofagul (tubul muscular care transportă alimentele de la gură...

Vezi detalii

Esofagita de reflux

Esofagita reprezintă inflamația mucoasei esofagului, provocată de refluxul conținutului gastric în esofag. Această afecțiune este una dintre complicațiile asociate bolii...

Vezi detalii

Exoftalmie

Exoftalmia, cunoscută și sub denumirea de proptoză, implică proeminența unuia sau a ambilor ochi anterior în afara orbitei, secundar creșterii conținutului orbitei. Cel...

Vezi detalii

Extrasistole ventriculare și supraventriculare

Extrasistolele sunt bătăi ectopice cardiace (inima fie omite un ritm, fie adaugă o bătaie suplimentară) ce apar între bătăile normale. Fiecare om poate avea extrasistole...

Vezi detalii