Boală de reflux gastroesofagian (BRGE)

Cauze

Cauzele care duc la apariția bolii de reflux gastroesofagian cuprind:

• alimentele grase;
• băuturile acidulate și cele care conțin cofeină;
• alcoolul;
• fumatul;
• golirea întârziată a stomacului;
• unele medicamente.

Factori de risc

Factorii de risc pentru boala de reflux gastroesofagian sunt:

• obezitatea;
• hernia hiatală;
• astmul;
• diabetul zaharat;
• boli de țesut conjunctiv, precum sclerodermia;
• sarcina;
• sindromul Zollinger Ellison.

Simptome

Simptomele bolii de reflux gastroesofagian pot include:

• pirozisul (arsura retrosternală) cu sau fără regurgitarea conținutului gastric în gură;
• durere în piept;
• dificultate la înghițire (disfagie);
• tuse seacă;
• răgușeală, dureri de gât;
• regurgitație (întoarcerea) mâncării sau reflux de lichid acru (reflux acid);
• senzație de nod în gât.

La bebeluși, boala de reflux gastroesofagian se poate manifesta prin stagnarea sau scăderea în greutate, refuzul mâncării, scaune cu sânge, dificultate în respirație sau tuse cronică. Pe lângă acestea, bebelușul poate scuipa lichid galben sau verde, sânge sau un lichid cafeniu. În cazul unui bebeluș care prezintă astfel de simptome este absolut necesar un consult de specialitate.

Diagnosticare

Diagnosticul bolii de reflux gastroesofagian se bazează pe examenul clinic, dar și pe o serie de proceduri și teste. 

Tranzit baritat (radiografie cu bariu) al tractului digestiv superior

Un tranzit baritat (radiografie cu bariu) al tractului digestiv superior este o procedură care implică înghițirea unui lichid cu gust de cretă (bariu) care pune în evidență mucoasa tractului digestiv la radiografie și eventualele anomalii ale acesteia (îngroșări, ulcere). Poate aduce informații cu privire la tranzitul alimentelor (după modul în care bariul trece prin diferitele segmente digestive), inclusiv cu privire la refluxul în esofag. Poate diagnostica afecțiuni precum hernia hiatală.

Deși tranzitul baritat evidențiază cu ușurință prezența ulcerelor esofagiene și a stenozelor ulceroase, este mai puțin utilizat pentru refluxul minim sau moderat. În plus, majoritatea pacienților cu anomalii necesită esofagoscopie.

Endoscopie

Endoscopia digestivă superioară reprezintă o metodă de vizualizare directă a interiorului esofagului (precum și stomacului și duodenului) cu ajutorul unui tub flexibil care este prevăzut cu o cameră video și cu o sursă de lumină. Acesta permite medicului examinarea mucoasei esofagiene precum și, dacă este nevoie, recoltarea unei probe de țesut (biopsie) care să fie trimisă pentru examinarea la microscop a modificărilor celulare (examen histopatologic). Totodată, endoscopia poate servi la evidențierea de complicații ale BRGE precum esofagul Barrett.

Endoscopia cu prelevări citologice prin lavaj și biopsie directă din zonele anormale reprezintă examinarea de elecție. În cazul pacienților cu modificări neimportante la endoscopie, dar care prezintă simptome în ciuda tratamentului cu inhibitori ai pompei proteice trebuie monitorizat pH-ul esofagian.

Ph-metrie esofagiană

Ph-metria esofagiană este un test care monitorizează cantitatea de acid de la nivelul esofagului cu ajutorul unui dispozitiv special (pH-metru), identificând când și cât timp acidul refulează în esofag. PH-metrul este, de regulă, un tub subțire care se introduce prin nas până la nivelul esofagului și este conectat la un aparat de înregistrare a variațiilor de aciditate.

Manometrie

Manometria este un test care evaluează motilitatea (mișcările) și presiunea la nivelul esofagului, prin plasarea unui cateter în esofag pe cale nazală. Manometria esofagiană poate fi utilizată pentru a ghida localizarea sondei de pH și pentru a evalua peristaltismul esofagian înainte de tratamentul chirurgical.

Tratament

Tratamentul bolii de reflux gastroesofagian implică modificări ale stilului de viață, supresia acidă utilizând inhibitori ai pompei protonice și, uneori, intervenție chirurgicală.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos constă în administrarea de inhibitori ai pompei protonice ce pot fi administrate cu 30 de minute înainte de micul dejun, la recomandarea medicului. În unele cazuri, inhibitorii pompei proteice trebuie administrați de 2 ori pe zi. La sugari și copii, aceste comprimate pentru reflux gastroesofagian pot fi administrate într-o doză zilnică unică. Deși pot fi administrate pe termen lung, dozele trebuie ajustate la minimul necesar pentru a preveni simptomele.

Modificări ale dietei și stilului de viață

Schimbările în dietă și în stilul de viață sunt extrem de importante:

• menținerea unei greutăți normale a corpului sau scăderea în greutate în cazul persoanelor obeze sau supraponderale. Greutatea în exces determină creșterea presiunii în abdomen, împingând stomacul în torace și cauzând refularea acidului în esofag;
• evitarea hainelor prea strâmte - acestea pot cauza presiune la nivelul abdomenului și slăbi sfincterul esofagian inferior;
• evitarea alimentelor și băuturilor care pot determina arsuri – de regulă grăsimi, prăjeli, alcool, ciocolată, mentă, ceapă, usturoi, condimente picante, cafea, băuturi carbogazoase, roșii, citrice;
• evitarea poziției orizontale imediat după masă - nu este recomandată așezarea într-o poziție orizontală imediat după masă. Așteptați cel puțin 3 ore înainte de a merge la culcare;
• modificarea poziției de dormit - dacă aveți arsuri în timpul nopții, puteți încerca să vă folosiți de gravitație și să dormiți cu capul mai ridicat decât trunchiul – înclinând patul sau salteaua sau adăugând mai multe perne;
• evitarea fumatului - fumatul scade presiunea și capacitatea sfincterului esofagian inferior de a funcționa corespunzător.

Regimul alimentar în cazul refluxului gastroesofagian este unul destul de strict. Există o serie de alimente interzise în cazul bolii de reflux gastroesofagian:

• Citricele;
• Roșiile;
• Condimentele;
• Untul și alimentele bogate în grăsimi (grăsimile pot fi descompuse în stomac numai cu ajutorul acizilor);
• Menta (menta relaxează sfincterul esofagian, care se comportă ca o valvă între stomac și esofag, permițând astfel acidului gastric să urce de-a lungul esofagului);
• Alimentele cu mult zahăr;
• Alimentele iuți;
• Carnea roșie;
• Băuturile carbogazoase;
• Cofeina;
• Produsele lactate (faptul că ar trebui să bei lapte ca să neutralizezi acidul este doar un mit).

Chirurgie antireflex

Chirurgia antireflux (de obicei prin laparoscopie) se practică la pacienții cu esofagită, hemoragii, stenoze, ulcere serioase sau cu simptome care nu răspund la tratament. Stenozele esofagiene sunt tratate prin dilatări repetate cu balonașe.

Complicații

În timp, inflamația cronică de la nivelul esofagului inferior poate duce la complicații precum:

• îngustarea esofagului (stricturi esofagiene) – prin formarea unei arii de țesut cicatriceal. Strictura esofagiană poate determina dificultăți de înghițire;
• ulcer esofagian - o rană profundă a mucoasei esofagiene, cu risc de sângerare sau perforație, cauzând durere, dificultate la înghițire;
• modificări precanceroase ale esofagului (esofagul Barrett) – atunci când apar prelungiri roșiatice ale mucoasei gastrice la nivelul esofagului care sunt asociate cu risc de cancer esofagian. Riscul de cancer este mic, dar se recomandă urmărirea prin endoscopie cu biopsii efectuate regulat pentru a evidenția semnele timpurii de transformare malignă.