Dilemele părinților: când scoatem biberonul din viața copilului?

Indiferent dacă mama alăptează sau folosește lapte praf, bebelușul va intra, la un moment dat, în contact cu biberonul și se va atașa de el. La ce vârstă e indicat ca cel mic să renunțe la biberon în favoarea cănii cu cioc? Sfaturile date pe această temă urmăresc trei direcții: lasă-l să renunțe când vrea el, de la un an folosește cana pe timp de zi și dă-i un biberon la culcare, iar ultima, taie biberonul cât mai repede, preferabil în jurul vârstei de un an, un an și jumătate. Care e soluția ideală atât pentru părinte cât și pentru copil?
Când este momentul potrivit pentru a renunța la biberon?
Specialiștii din domeniul pediatriei recomandă ca renunțarea la biberon să se producă în jurul vârstei de un an. Academia Americană de Pediatrie (AAP) sugerează ca, odată ce copilul este capabil să bea dintr-o cană (de obicei începând de la 9-12 luni), părinții să înceapă treptat înlocuirea biberonului. Organizația Mondială a Sănătății nu oferă un termen exact pentru renunțarea la biberon, dar subliniază importanța tranziției către alimentația solidă și diversificată în jurul vârstei de 6 luni.
În pofida recomandărilor, mulți părinți continuă să folosească biberonul pentru lapte, suc sau apă până la vârsta de trei sau patru ani, susține Dr. Jonathon Maguire, medic pediatru și realizator al unui studiu ce arată că sfaturile medicilor pot influența decizia părinților de a renunța la hrănirea prin biberon.
Renunțarea la biberon se poate dovedi dificilă. Copiii se atașează ușor de acesta și, cu cât îl folosesc mai mult timp, cu atât devine mai dificil să îi convingi să renunțe. Este important totuși de știut că utilizarea biberonului pentru o perioadă prelungită poate afecta sănătatea celui mic.
Semne că bebe este pregătit să renunțe la biberon
Semnele că cel mic este pregătit pentru această schimbare includ capacitatea de a sta în șezut fără sprijin, interesul pentru alimentele solide și curiozitatea față de obiectele de băut ale adulților. De asemenea, mulți copii încep natural să respingă biberonul odată ce descoperă cana cu cioc sau cana obișnuită, mai ales dacă le oferă o experiență plăcută și distractivă.
Este important de menționat că fiecare copil este diferit. Unii renunță ușor la biberon, alții au nevoie de mai mult timp. Factorii emoționali, rutina de somn și sprijinul părinților pot influența această tranziție. Nu este un eșec dacă un copil folosește biberonul și după un an, dar este esențial ca părintele să aibă un plan clar pentru a evita folosirea sa pe termen lung.
Diferențele culturale joacă și ele un rol. În unele țări, biberonul este utilizat doar în primul an de viață, în timp ce în altele, este comun să vezi copii de 3-4 ani care încă îl folosesc. Acest lucru demonstrează că normele sociale influențează deciziile parentale, dar nu ar trebui să înlocuiască recomandările medicale.
Așadar, momentul potrivit este între 12 și 18 luni, cu condiția ca tranziția să fie făcută treptat și cu blândețe. A înțelege nevoile copilului și a-l încuraja fără forțare sunt cheia unei tranziții reușite.
Riscurile utilizării prelungite a biberonului
Alimentația cu lapte sau cu suc de fructe în biberon poate afecta, în primul rând, dentiția bebelușului. Conform stomatologilor: "cea mai frecventă cauză a cariei de biberon este alimentația cu lapte în biberon pe timpul nopții. În timpul somnului cantitatea de salivă scade, iar laptele, fie îndulcit, fie ca atare, rămâne pe suprafața dinților, cauzând caria dentară. Același efect îl vom avea și dacă vom înlocui laptele din biberon cu suc de fructe sau alte lichide îndulcite (ceai cu zahăr, ceai cu miere, siropuri etc). Chiar și laptele matern este cariogen, dacă copilul este alăptat peste vârsta de un an, în special pe timpul nopții."
Prelungirea perioadei de hrănire cu biberonul poate afecta și alte aspecte ale dezvoltării sănătoase a copilului. Un studiu recent realizat pe un eșantion de 6.750 de copii născuți în 2001 asociază hrănirea cu biberonul după vârsta de un an cu obezitatea. Datele studiului arată că în jur de 22% dintre copiii incluși în studiu au folosit constant biberonul la vârsta de doi ani și că un sfert dintre aceștia au ajuns obezi până la vârsta de cinci ani și jumătate. Prin comparație, 16% dintre cei care au renunțat la biberon până în 2 ani au dezvoltat probleme de obezitate trei ani și jumătate mai târziu. Conform cercetătorilor, prelungirea perioadei de utilizare a biberonului (după 12-14 luni) aduce un exces de calorii în dieta copilului și crește, astfel, riscul luării în greutate peste recomandările vârstei.
În jurul vârstei de 1 an, necesarul de lapte al copilului este de 400-500 de ml. Problema apare în momentul în care laptele dat prin biberon, adăugat la alimentația diversificată a celui mic, depășește necesarul de calorii. Odată cu înlocuirea biberonului cu cana, scade și cantitatea de lapte pe care cel mic o mănâncă; experiența clinică asociază consumul laptelui în exces de utilizarea prelungită a biberonului.
Alăptarea la biberon după vârsta recomandată e legată și de deficiența de fier. Un studiu realizat în 2005 de către departamentul de pediatrie al Colegiului Medical din Wisconsin a identificat o legătură între alăptarea la biberon pe o perioadă îndelungată și anemia cauzată de deficiența de fier la copii. Cu cât se prelungește utilizarea biberonului, cu atât lipsa de fier din organism este mai mare. Conform Comitetului de Nutriție al Academiei Americane de Pediatrie, surplusul de lapte influențează nivelul de fier din organism deoarece este folosit ca înlocuitor al unor alimente cu un conținut mai mare de fier.
Utilizarea în exces a biberonului, fie el cu lapte, suc sau apă, precum și utilizarea excesivă a suzetei sau sugerea îndelungată a degetului, poate afecta dezvoltarea cranio-facială, cauzând probleme de vorbire la copii de vârstă preșcolară, susțin cercetările. De asemenea, aceleași studii arată că începerea utilizării biberonului cât mai târziu, preferabil după primele nouă luni de viață, și pentru o perioadă cât mai scurtă, este mai sănătoasă pentru cel mic.
Părinții trebuie să știe că renunțarea totală la biberon se face până în doi ani. Aceasta depinde, în general, de dezvoltarea ortodontică a copilului. Odată cu apariția incisivilor este indicat să se renunțe la biberon pentru a evita apariția cariilor. Trecerea de la biberon la cană se face treptat. Pentru a ușura renunțarea la biberon se utilizează alternativ cana cu cioc și biberonul cu pai pentru apă, sucuri naturale dar și lapte. Putem să îl obișnuim pe cel mic cu cănuța lăsându-l să se joace cu aceasta.

Strategii pentru renunțarea treptată la biberon
Renunțarea la biberon nu trebuie să fie bruscă sau traumatizantă. O strategie eficientă este introducerea treptată a unei alternative, cum ar fi cana cu cioc sau biberonul cu pai. Acestea pot fi mai ușor acceptate de copil, deoarece păstrează un grad de familiaritate, dar îl ajută să învețe o metodă nouă de băut. Inițial, se pot oferi lichide preferate (apă, suc natural) în cană, lăsând laptele exclusiv pentru biberon.
Un alt pas util este înlocuirea treptată a meselor servite în biberon cu cele în cană. Părinții pot începe cu mesele de dimineață sau de prânz, care sunt mai ușor de gestionat decât cele de seară. De exemplu, se poate înlocui biberonul de la micul dejun cu un bol de cereale și lapte și un pahar mic pentru băut.
Este important ca tranziția să fie acompaniată de o rutină constantă și predictibilă. Copiii reacționează mai bine atunci când știu ce urmează. Oferirea cănii la ore regulate, într-un context liniștit și fără presiune, le dă siguranță și îi încurajează să accepte schimbarea.
Unii copii pot protesta la început, iar părinții trebuie să rămână consecvenți, dar empatici. Încurajarea pozitivă și lauda atunci când copilul folosește cana pot avea un impact semnificativ. De asemenea, implicarea copilului în alegerea unei căni „speciale” - cu personaje preferate sau în culori atractive - crește șansele de succes.
Când vine vorba de biberonul de culcare, tranziția poate fi mai delicată. Acesta este adesea asociat cu adormirea, deci înlocuirea trebuie făcută cu grijă. Se recomandă păstrarea rutinei de somn (băiță, poveste) și înlocuirea laptelui din biberon cu apă. În paralel, se poate introduce un obiect de confort (jucărie, păturică) pentru a înlocui rolul emoțional al biberonului.
Greșeli frecvente și cum să le evităm
Una dintre cele mai frecvente greșeli este utilizarea biberonului pe post de calmant. Mulți părinți oferă biberonul când copilul plânge, se plictisește sau este agitat, transformându-l într-un substitut emoțional. Pe termen lung, acest obicei creează o dependență care este greu de întrerupt și care nu are legătură cu foamea reală.
O altă greșeală este amânarea nejustificată a tranziției, din teamă că „nu e pregătit”. Deși empatia față de copil este importantă, întârzierea excesivă poate complica lucrurile. Cu cât copilul este mai mare, cu atât este mai greu să schimbe obiceiuri bine înrădăcinate.
Unii părinți aleg să înlocuiască biberonul cu suzeta sau alte obiceiuri nesănătoase, cum ar fi ronțăitul constant sau consumul excesiv de lichide îndulcite. Acestea nu doar că nu rezolvă problema, ci pot genera altele noi - de la dependențe noi, până la probleme de greutate și sănătate orală.
Forțarea tranziției este o altă greșeală frecventă. Înlăturarea bruscă a biberonului, fără alternative sau fără explicații, poate crea frustrări și regresii emoționale. Copilul are nevoie de timp pentru a înțelege și a accepta schimbarea, iar impunerea nu este o soluție.
Nu în ultimul rând, lipsa unei strategii clare poate duce la incoerență. Dacă părintele oferă biberonul „din când în când” sau „numai noaptea”, mesajul transmis copilului este ambiguu. Consecvența este cheia în orice etapă de dezvoltare.
Rolul pediatrului și al stomatologului în tranziție
Pediatrul are un rol crucial în ghidarea părinților pe acest drum. În cadrul controalelor periodice, el poate evalua dezvoltarea copilului, nivelul de fier din sânge, greutatea și obiceiurile alimentare. Dacă observă semne de întârziere în renunțarea la biberon, poate interveni cu recomandări personalizate și susținere.
Stomatologul pediatru are și el un rol important, mai ales în prevenirea și depistarea timpurie a cariilor. O primă vizită la dentist ar trebui să aibă loc în jurul vârstei de un an, iar examinarea dentiției poate arăta deja efectele negative ale utilizării prelungite a biberonului.
Un medic informat nu va judeca părintele, ci îl va sprijini. El poate explica consecințele medicale într-un mod empatic și poate recomanda alternative potrivite vârstei copilului. De asemenea, poate colabora cu alți specialiști - nutriționiști, logopezi sau psihologi - în cazul în care există nevoi complexe.
Părinții ar trebui să discute deschis cu medicii despre dificultățile tranziției. Uneori, simpla validare a eforturilor părintelui sau încurajarea unui progres mic pot face o mare diferență în parcursul emoțional al adultului și copilului.
Prin urmare, nu trebuie să treci singur prin această etapă. Consultul medical regulat și comunicarea sinceră cu specialiștii pot transforma dilema într-o decizie bine susținută și aplicată.
Renunțarea la biberon este o etapă firească în dezvoltarea copilului, dar poate fi plină de provocări emoționale și practice. Cu o abordare treptată, sprijin din partea specialiștilor și multă răbdare, tranziția poate fi realizată fără stres. Important este ca părinții să fie informați și să înțeleagă beneficiile renunțării la timp. Fiecare copil are propriul ritm, iar succesul vine din echilibrul între afecțiune, consecvență și respectarea nevoilor individuale.
Disclaimer: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.
Bibliografie
- Clinic, Cleveland. “When and How to Wean Your Baby off Bottles and Sippy Cups.” Cleveland Clinic, Cleveland Clinic, 31 July 2024, health.clevelandclinic.org/say-goodbye-to-bottles-and-sippy-cups, accesat la 28.07.2025;
- “Discontinuing the Bottle.” HealthyChildren.org, www.healthychildren.org/English/ages-stages/baby/feeding-nutrition/Pages/Discontinuing-the-Bottle.aspx, accesat la 28.07.2025;
- Sawasdivorn, Siraporn, et al. “Situation of Baby Bottle Use: Is It Suitable to Recommend Weaning by the Age of One Year?” Journal of the Medical Association of Thailand = Chotmaihet Thangphaet, vol. 91 Suppl 3, Oct. 2008, pp. S128-35, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19253508/, accesat la 28.07.2025;
- Stopping the Bottle (Baby) What about Bed-Time with a Bottle of Water?, accesat la 28.07.2025;
- “Weaning Your Baby: Cup Feeding.” Www.nationwidechildrens.org, www.nationwidechildrens.org/family-resources-education/health-wellness-and-safety-resources/helping-hands/weaning-your-baby-cup-feeding, accesat la 28.07.2025.
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie

Urgențe la copii – când chemăm ambulanța
Copiii sunt imprevizibili, iar părinții, oricât de grijulii ar fi, se pot confrunta cu momente în care trebuie să ia decizii rapide și dificile. Una dintre cele mai stresante situații este aceea în care nu știi dacă o problemă de sănătate este o urgență sau poate fi gestionată acasă...

Infecția cu Helicobacter pylori la copii: cauze, simptome, tratament
Infecția cu Helicobacter pylori este una dintre cele mai răspândite infecții bacteriene cronice la nivel mondial, afectând peste 50% din populația globală. Deși asociată frecvent cu afecțiuni gastrice la adulți, incidența infecției la copii este semnificativă și adesea subdiagnos...

Platfus la copii: cauze, simptome, tratament
Platfusul reprezintă o deformare a piciorului caracterizată prin colapsul arcului longitudinal medial, ceea ce face ca talpa să fie parțial sau complet lipită de sol. Această condiție poate fi prezentă de la naștere sau se poate dezvolta pe parcursul copilăriei și poate varia de la forme ...