Ce legătură există între spectrocopie și RMN
Examinarea RMN sau, mai corect, IRM (terminologia fiind înlocuită pentru a evita eventuale confuzii cu o procedură ce implică folosirea de radiații nucleare), este o tehnică imagistică de diagnostic ce folosește un câmp magnetic și unde de radiofrecvență pentru obținerea unor seturi de imagini. Este o tehnică imagistică, adică nu implică folosirea de radiații ionizante (spre deosebire de radiografie sau tomografia computerizată - CT). De aceea, se poate (și se folosește destul de frecvent) la copii și la nivelul zonelor sensibile la razele X (spre exemplu cristalinul, tiroida, gonadele).
Sărind peste principiile și detaliile tehnice ce țin de aparatul și examinarea IRM, din punctul de vedere al pacientului examinarea constă în plasarea, printr-o masă glisantă, a segmentului de investigat (extremitate cefalică, umăr, segmentul lombar, genunchi et cetera) în centrul unui segment de tunel, tunel cu un diametru de 50 cm, unde va rămâne pentru o perioadă de timp variabilă (în funcție de regiunea de investigat, de la circa 20 minute până la circa 120 minute). De aceea, una dintre primele întrebări adresate pacienților este dacă sunt claustrofobi. Această frică de spații înguste reprezintă o contraindicație relativă la efectuarea unui examen IRM.
Adițional, mai sunt și contraindicațiile absolute (cazuri în care examinarea nu se efectuează sub nicio formă), ce includ, pe scurt, prezența de corpi străini metalici și, mai ales, pacemakerele cardiace. De asemenea, anumite materiale folosite în diverse intervenții chirurgicale au contraindicații diferite la diferite tipuri de aparate IRM. Unele materiale metalice (spre exemplu un clips folosit la o operație pentru un anevrism) poate fi compatibil cu un aparat IRM de 1,5T (Tesla), dar nu la un aparat de 3T (și cu atât mai puțin la unul cu un câmp magnetic mai puternic). Cele mai comune aparate IRM sunt cele de 1,5T, iar cele mai rare (chiar foarte rare, de regulă fiind folosite doar în cercetare) cele de 7T.
În afara de caracteristicile tehnice (sau fizice) ale aparatului, trebuie menționată importanța aplicațiilor soft (programelor), precum și abilitățile personalului departamentului IRM (o examinare IRM fiind suma capabilităților aparatului și priceperii operatorilor și medicilor radiologi, care lucrează în tandem pentru dezvoltarea unor protocoale cât mai adecvate investigațiilor respective).
Spectroscopia este o tehnică prin care aparatul IRM măsoară modificările biochimice de la nivelul anumitor țesuturi (mai exact metaboliții din aceste structuri), aducând, de multe ori, informații adiționale ce ajută în stabilirea unui diagnostic cât mai precis și instituirii unui tratament specific.
Spectroscopia prin rezonanță magnetică nu este o investigație independentă, ci o secvență complementară a unei examinări IRM. Aceasta utilizează același aparat și același câmp magnetic ca și IRM-ul clasic, adăugând, practic, o dimensiune biochimică informației morfologice deja obținute.
IRM-ul standard oferă imagini detaliate ale structurilor anatomice, evidențiind modificări de formă, dimensiune sau semnal la nivelul țesuturilor. Spectroscopia completează aceste date cu informații despre ce se întâmplă la nivel molecular în interiorul acelor structuri.
Această complementaritate este esențială în practica clinică: există situații în care aspectul morfologic al unei leziuni pe IRM nu este suficient pentru a stabili diagnosticul cu certitudine. În astfel de cazuri, profilul metabolic furnizat de spectroscopie poate face diferența dintre un diagnostic corect și o eroare cu consecințe terapeutice importante.
